Linkuri accesibilitate

„Declarațiile oficiale că în Ucraina nu se află armată rusă nu mai au nicio valoare”


Un interviu cu blogger-ul ucrainean Anton Pavlușko.

Dmitri Volchek, redactor al Radio Svoboda, a realizat un interviu cu bloggerul ucrainean Anton Pavlușko despre informațiile privind prezența militarilor ruși în zona de conflict din estul Ucrainei, unde trupele guvernamentale ucrainene se confruntă de peste un an cu separatiștii pro-ruși.

Faptul că pe teritoriul Ucrainei sunt militari ruși este cunoscut nu doar din declarațiile oficialilor și ale reprezentanților serviciilor secrete, dar și datorită eforturilor și investigațiilor unor entuziaști, nu neapărat profesioniști în domeniu, care caută informația pe internet, pe rețelele de socializare și care de multe ori găsesc mărturii pe blogurile soldaților simpli, care plasează anunțuri directe sau indirecte cu privire la deplasarea trupelor militare din care fac parte. Blogherul ucrainean Anton Pavlușko este un astfel de cercetător. El a povestit colegului nostru de la Radio Svoboda, Dmitri Volcek, despre felul în care lucrează comunitatea de blogheri pentru a aduna, pas cu pas, dovezi ale invaziei trupelor ruse în Ucraina.

RFERL: Pare să fie o ocupație captivantă, dar nu foarte simplă. Plus că, cel mai probabil, ocupă și destul de mult timp. Cum faceți rost de informație?

Anton Pavlușko

Anton Pavlușko

Anton Pavlușko: „Într-adevăr, e nevoie de mult timp pentru ceea ce facem. Uneori trebuie să analizăm ore întregi un profil, luni întregi să urmărim un anumit soldat pe rețelele de socializare, pe el și grupul din care face parte, pentru a înțelege unde se află de fapt. Dar efortul merită. Pentru că poziția oficială a rușilor este că „trupe rusești în Ucraina nu există, dar noi vom învinge”.

Sarcina blogherilor ucraineni este de a demonstra că rușii sunt prezenți aici. Comunitatea noastră virtuală de blogheri – de la câteva zici la câteva sute de persoane – analizează profilurile soldaților ruși, analizează secvențele video pe care le încarcă militanții separatiști și soldații ucraineni, fotografiile și postările din rețelele VKontakte, Odnoklassniki, inclusiv comentariile. Adică de facto toată informația care este plasată on-line.

Facem pe bază de voluntariat lucrul de care ar fi trebuit în principiu să se ocupe puterea ucraineană – adică demonstrăm că rușii sunt prezenți militar aici. Puterea ucraineană face însă acest lucru într-un mod ciudat, așa că am decis să preluăm inițiativa.

Sarcina noastră de bază este să găsim numele subdiviziunilor, să identificăm tehnica cu care luptă rușii, să-i identificăm pe soldații care luptă în Ucraina. Adesea soldații plasează fotografii sau anumite informații din care este clar imediat că sunt militari ruși în termen și se află în Ucraina. Atât – este tot de ce avem nevoie. Și declarațiile oficiale precum că armată rusească nu există în Ucraina nu mai au nicio valoare”.

RFERL: Ce ați reușit să aflați despre ultimul caz de răsunet, acela al arestării de către ucraineni a doi agenți ai trupelor ruse cu destinație specială – Erofeev și Alexandrov?

Anton Pavlușko: „În primul rând, însăși faptul apariției informațiilor pe acest caz se datorează activității blogherilor, care au colaborat foarte bine cu militarii și voluntarii. Aceștia au fost primii care au scris că a avut loc o luptă și au fost arestați doi ruși „de calibru”, iar prin intermediul portalului nostru informațional Informnapalm informația a ajuns în alte surse mass media și subiectul a devenit unul de răsunet. Și în final peste o zi rușii au fost nevoiți să recunoască – da, este vorba despre doi ruși care sunt din Toliatti. Apoi au apărut primele secvențe video cu interogatoriul și primele fotografii.

Am dat o căutare după poze - și i-am găsit imediat, inclusiv comandatul lor, dar și alți militari cu profil asemănător. Când omul încearcă să pară civil, dar pe ici, pe acolo mai pune câte o fotografie absolut militară – acest lucru vorbește de la sine.

Avem multe alte situații. Brigada a 15-a de pacificare a stat aproape un an la frontiera ucraineană. Și soldații au început să fotografieze inscripții de pe străzile orașului Krasnodon. Iar orașul Krasnodon este în Ucraina. Imagini absolut banale: țigări ucrainene, hrivne ucrainene, inscripții pe fundal – și devine clar unde se află acești militari.

În septembrie am găsit poze ale unor simpli tanchiști ruși care probabil din neavând ce face și-au făcut poze pe fundalul semnului de la intrarea în satul Cervonosilskoe – este exact în celebra încercuire de la Ilovaisk.

Este evident că acești oameni au fost în Ucraina. Recent, am avut o investigație în care am avut norocul să găsim dintr-odată vreo 20 de reprezentanți ai brigăzii 205 – aceștia au făcut poze în orașul Gorlovka – au fotografiat biserica, răul, podul… Utilizatorii de rețele evident că au recunoscut imediat orașul. Apoi, aceeași oameni au fotografiat orașul Debalțeve.

Întrebare: cum au ajuns tanchiștii ruși în termen lângă satul Cervonosilskoe? Astfel de întrebări încercăm să punem”.

RFERL: Care este tabloul general al prezenței militarilor ruși în Ucraina în ultimul an? V-ați putut face o impresie cu privire la cât de numeroasă e această prezență?

Anton Pavlușko: „Statutul oficial de participant la operațiunea antiteroristă a fost acordat la 50 mii de militari ucraineni. Cât privește partea rusă, eu cred că sunt tot de ordinul zecilor de mii. Poți să iei un militant pro-rus, să-i arăți cum funcționează pistolul automat, cum se împușcă, ce este un aruncător de grenade și cu ce poate trage acesta. Dar pentru operațiuni de ofensivă, pentru atacuri, pentru cercetare militară de teren este nevoie de militari profesioniști, care au experiență de luptă. Aceste operațiuni au loc constant pe parcursul anului și eu cred că mulți militari ruși au trecut prin acest tocător de carne. Cred că este vorba de câteva zeci de mii de oameni.”

RFERL: Simțiți vreo opoziție, în investigațiile pe care le faceți, din partea serviciilor speciale ruse? Îmi amintesc un caz când, pentru a compromite o investigație, a fost aruncată în rețea lista unei echipe de fotbal, prezentată ca și cum ar fi fost o listă a militarilor ruși uciși. Astfel de cazuri se întâmplă des?

Anton Pavlușko: „Da. Lista respectivă fusese plasată de o blogheriță rusă care avusese și înainte declarații ciudate și informații neveridice. Contra-acțiuni există, site-urile noastre sunt atacate mereu. Există un proiect de-al nostru, Pacificatorul, și utilizatorii ruși intră foarte des acolo și încearcă să-l facă inaccesibil. Acolo scriu în permanență oameni ciudați. Sau simultan mai mulți oameni îți trimit linkuri la același profil. Îl deschizi să-l verifici și vezi că este recent creat, acolo au fost schimbate fotografiile și cineva vrea ca să începi să scrii despre un om care, cel mai probabil, nici nu există. După care va ieși vreo publicație rusească care va spune: „Vedeți, ucrainenii dezinformează și scriu aiureli, de fapt, miliari ruși nu există în Ucraina”.

Dar militarii ruși sunt prezenți în Ucraina. Noi scriem, noi verificăm. Și oricât s-ar opune serviciile speciale ruse, noi suntem o rețea, noi luptăm pentru patria noastră, de partea noastră sunt câteva sute de utilizatori foarte activi, care au elaborat metodologii proprii de căutare și verificare a informațiilor”.

RFERL: Aveți studii matematice – acest lucru vă ajută în astfel de investigații?

Anton Pavlușko: „Da, foarte mult. Chiar cred că pentru un ne-matematician ar fi cu mult mai greu să se ocupe de căutarea de informații. Pentru că uneori trebuie să cauți printr-o cantitate foarte mare de anchete. Uneori poți automatiza într-o anumită măsură procesul, poți face programe, algoritmi de căutare. Sau, dacă ai o memorie bună, poți memora câteva sute de anchete. Și își amintești imediat – de exemplu, familia Ivanov apărea la cutare printre prieteni. Ai intrat, ai comparat cele două anchete și ai văzut că sunt din aceeași subdiviziune militară, deci au legătură unul cu celălalt”.

RFERL: Partea rusă uneori încearcă să dezmintă informația pe care o prezentați, dar de multe ori pur și simplu tace…

Anton Pavlușko: „De exemplu, recent ucrainenii au doborât un avion fără pilot rusesc Forpost. Despre ce fel de reacție a Ministerului Apărării al Rusiei poate fi vorba? De unde poate veni un avion fără pilot, cu o autonomie maximă de 250 km? Din astea sunt doar zece în armata rusească. Dacă este avionul vostru – veniți și îl luați. Dacă nu este al vostru, atunci de unde a apărut? Nu există nici un fel de reacție pentru că nu au cum ieși din situație. Ce să spună? Că, vedeți, „este avionul nostru, dar s-a demobilizat în decembrie”, așa cum fac cu militarii? Iată de ce ei nici nu reacționează.

Iar acest masiv de informații se adună și rămâne pentru totdeauna în internet. Și această informație va fi mai devreme sau mai târziu folosită împotriva Rusiei. Atunci când războiul se va termina, când regimul lui Putin va pleca, Rusia va trebui să răspundă pentru toate astea - și pentru militarii morți, și pentru avionul fără pilot, și pentru fiecare fotografie făcută în Ucraina. Și nu vor avea cum să spună așa, pur și simplu, că „noi nu am fost acolo, că sunt voluntari plecați în permisii”. Mai devreme sau mai târziu și generalii ruși vor începe să fugă în Occident și să vândă informații. E doar o chestiune de timp.”

XS
SM
MD
LG