Numărul lor e deja într-atît de mare, încît oraşul nu le mai poate digera. Puhoiul de maşini creşte văzînd cu ochii. Ambuteiajele devin tot mai insuportabile. Tot mai multe maşini încremenesc pe trotuare, pe zebre, provocînd neplăceri pietonilor. Şi acesta e abia începutul.
În acest oraş în care ecologia nu contează şi în care toată lumea vrea maşină, vor apărea în curînd alte mii de automobile care vor paraliza definitiv traficul. Va fi un mic coşmar, căci nu se prea văd soluţii.
Unii vorbesc despre necesitatea construcţiei unor parcări etajate. Bună idee, dar cine le va construi atît de repede? Şi-apoi ne-ar trebui o sumedenie de parcări.
Eu cred că problema nu va avea o soluţie atîta vreme cît nu se înţelege că există viaţă şi fără maşini. Trebuie schimbată mentalitatea. În oraş, se poate merge şi cu transportul în comun. Nu e obligatoriu să te plimbi toată ziulica cu maşina. E mai folositor să mergi pe jos şi mediul ambiant ar avea de cîştigat.
Mai e însă ceva. O chestie importantă, fără de care nu se va face nimic. Taxele astea ale şoferilor ar trebui să fie diferite. Ele ar trebui să fie incluse în preţul motorinei. Nu e normal să plătească aceeaşi taxă omul de afaceri care parcurge mii de kilometri şi moş Pricoche care merge numai din sat în centrul raional. Cînd taxele plătite de şoferi vor depinde de kilometrii parcurşi, lucrurile se vor îmbunătăţi. Pînă atunci, va fi jale.
