Linkuri accesibilitate

Punct și de la capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi: editorialiștii Petru Bogatu și Vitalie Ciobanu.

Căutarea unor posibile răspunsuri la întrebarea „Quo vadis, Moldova” ar presupune întâi de toate să ne lămurim cine caută direcția cea mai potrivită. Aceasta pentru că unii se arată preocupați de șansele maxime de păstrare a statalității, care ar garanta fericirea și bunăstarea cetățenilor. Alții o iau exact de la celălalt capăt, fiind convinși că cetățenii, în căutarea unui trai îmbelșugat și fericit, știu mai bine ce fel de acareturi statale le-ar putea asigura un asemenea trai. Cam pe aici se dau marile bătălii oratorice între stataliștii înverșunați și cosmopoliții de toate culorile.

Astăzi invitații mei își vor aduce și ei contribuția la această polemică ce nu își mai pierde actualitatea, din păcate. Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află doi editorialiști notorii, Petru Bogatu și Vitalie Ciobanu, cu care discutăm despre decojirea cepei, într-o accepțiune ce seamănă cu cea propusă de Günter Grass.

Europa Liberă: Aş vrea să vă întreb mai întâi dacă urmărim reanimarea ideii unirii până la nişte cote periculoase deja, din punctul de vedere al unor politicieni, astfel încât ei se văd siliţi sau chemaţi să interzică prin lege opţiunea unirii. Altă dovadă ar fi expulzarea unui cetăţean român care, de ani buni, se ocupă de organizarea adepţilor unirii. Şi iată acum s-a ajuns la concluzia că este deja periculos, prezintă pericol pentru statalitate şi a fost expulzat fără explicaţii foarte amănunţite. Apar diferite tălmăciri, că, vezi Doamne, ar fi mult prea organizaţi, că nu mai sunt în spiritul podului cu flori, ci operează cu argumente foarte pragmatice. Liderii tineri ai mişcării unioniste îi întreabă pe potenţialii adepţi dacă ar vrea pensii ca în Uniunea Europeană. Alţii spun că aceasta ar fi dovada faptului că cineva încearcă să instrumentalizeze, dacă nu cumva chiar direcţionează, împinge din spate această mişcare.

Pornind de la aceste întrebări, nedumeriri, clarificări, aş vrea să discutăm astăzi. Veţi fi de acord că de la faza romantică în anii ’90, a făcut slalom astfel încât să fie şi lupul sătul, şi oaia întreagă, dar a înregistrat multe pierderi, cea mai vizibilă fiind Frontul Popular, care dintr-un purtător de flamură s-a transformat poate chiar într-un adversar al unirii. Şi domnul Petru Bogatu din interior cunoaşte aceste traiectorii. Prin urmare aş vrea să ne spuneţi mai întâi dacă într-adevăr vedem reanimarea în forţă a opţiunii pentru unirea cu România şi dacă într-adevăr prezintă un pericol pentru statalitate, din perspectiva politicienilor care au obligaţia să păstreze statalitatea şi să o dezvolte. Domnule Petru Bogatu?

Petru Bogatu: „Mai întâi aş face o remarcă, asistăm nu atât la reanimarea ideii unioniste, cât la emanciparea ei, eliberarea ei, pentru că ideea unionistă în fond, firească pentru orişice naţiune dezbinată, a fost la noi pervertită, aşa cum aţi spus, chiar în faza romantică. Şi teamă mi-e că a fost pervertită în mod deliberat, în urma unei lucrături a serviciilor secrete.

Nu Frontul Popular poartă răspunderea pentru aceasta, pot să spun într-adevăr, în cunoştinţă de cauză, pentru că trebuie totuşi să nu confundăm Frontul Popular din anii Mişcării de Eliberare Naţională cu ceea ce a rezultat din Frontul Popular – Partidul Popular Creştin Democrat – într-o fază mai avansată, sub Iurie Roşca, care, din punctul meu de vedere, a încercat să monopolizeze ideea unionistă, tocmai pentru a o compromite. Pentru că în această organizaţie, în acest partid am văzut acum chiar autodemascarea lui Roşca, faptul că acest personaj a devenit purtătorul unor idei contrare, opuse celor pe care în aparenţă le promova altă dată. Ideea unionistă într-o naţiune dezbinată trebuie să fie şi este în mod natural o idee naţională, a fost discreditată cu bună ştiinţă şi, ulterior, a devenit captivă.”

Europa Liberă: Domnule Bogatu, dar dacă este adevărat că Iurie Roşca, personificăm PPCD, cu bună ştiinţă, a trimis ideea unionistă într-un labirint din care să nu mai fie ieşire, au fost şi alţi purtători de flamuri. A fost şi este Vitalia Pavlicenco, oamenii care s-au dezmeticit că Iurie Roşca nu este părtaşul unirii, s-au trezit la un moment dat şi totuşi nu au putut să păstreze flacăra unionismului la cote importante, din punctul de vedere al unor scrutine parlamentare.

Petru Bogatu: „Tocmai de aceea nu au putut. Dacă acest miting despre care vorbim azi era organizat de Vitalia Pavlicenco sau de orişice alt partid mic, venea atâta lume cât a venit acum? Tocmai că era nevoie de o asanare a acestei idei, de eliberare a ei din captivitatea partinică, pentru că, repet, înregimentarea partinică a jucat un rol extrem de nociv în mişcarea unionistă, nu pentru că partidele nu pot fi purtătoare ale ideii unioniste, dar tocmai pentru că această idee în faşă, în faza iniţială, a fost pervertită, repet, de Partidul Popular Creştin Democrat.

Deci, era nevoie acum ca nişte organizaţii nonguvernamentale, nepolitice să elibereze această idee, să facă ca ea să plutească în aer, lucru care de fapt se întâmplă acum şi aceasta urmărim. Oricine poate respira unionismul, dacă rămânem pe câmpul acestei metafore, de acum încolo. Şi sigur că şi partidele politice, orice partid îşi poate acum asuma ideea unionistă.”

Europa Liberă: Dar partidele, de regulă, vor să instrumentalizeze, să canalizeze nişte energii, inclusiv unioniste. Domnule Ciobanu, se întâmplă acum într-adevăr decojirea cepei, vorba lui Günter Grass, emanciparea unionismului şi purificarea lui?

Vitalie Ciobanu: „Se întâmplă mai multe lucruri, important de spus, într-un anume context. Cred că evoluţiile pro-unioniste la care asistăm nu s-ar fi produs în cazul unei guvernări foarte eficiente, pro-europene, în cazul în care am fi avut, pe drept cuvânt, o poveste de succes, cum doar a fost clamată Republica Moldova în cadrul Parteneriatului Estic.”

Europa Liberă: Adică tinerii aceştia ar fi aşteptat să se întâmple ceea ce spune Băsescu, să ne întâlnim în Europa?

Vitalie Ciobanu: „În general, după reculul mişcării unioniste atunci, odată cu venirea agrarienilor la putere, după aceasta scurtul episod al ADR-ului, Alianţa pentru Democrație și Reforme, formată din cele trei partide din care făcea parte, de altfel, şi PPCD la acea oră, combinat cu formaţiunea lui Mircea Snegur, au urmat cei aproape nouă ani de zile de guvernare comunistă.

Evident că aşteptările populaţiei erau foarte mari şi europenitatea care părea să renască că pasărea Phoenix, din propria cenuşă, înscrisă pe chipurile zâmbitoare ale liderilor de partid de la 29 iulie 2009, părea să ne deschidă o perspectivă largă, generoasă. Ne aşteptam să avansăm foarte rapid pe calea integrării europene şi da, ne gândeam că ne vom reîntâlni cu fraţii noştri români în interiorul Uniunii Europene.

La demonstrația pro-unionistă de la Chișinău

La demonstrația pro-unionistă de la Chișinău

Pentru că era și greu să-ţi imaginezi cum am putea avea o relaţie instituţionalizată foarte apropiată, ca să nu zic chiar o reunificare teritorială şi politică cu statul român, dacă Republica Moldova ar fi rămas înafara sistemului occidental din care face parte România. Vorbesc de NATO şi de Uniunea Europeană mai ales. Deci, părerea că ne îndreptăm în aceeaşi direcţie, că ne vom reîntâlni cu conaţionalii noştri români în Uniunea Europeană şi acolo, de bună seamă, am fi avut posibilitatea să găsim şi o formulă potrivită, fericită de convieţuire, de regăsire a noastră sub cerul valorilor europene.”

Europa Liberă: Sugeraţi că acum poate să cadă cortina din nou?

Vitalie Ciobanu: „Eu nu mi-am imaginat că vom ajunge într-o situaţie de aceasta de criză teribilă în care, iarăşi, anul 1918 să apară la orizont, cu datele sale dramatice. Să ne amintim ce s-a întâmplat atunci, era război, eram în plin război, România însăşi era ocupată, era România mică, regele, guvernul erau exilate, refugiate la Iaşi. Basarabia, gubernia de atunci, era, în general, pradă bandelor bolşevice. Situaţia aceea extremă, de criză teribilă, revoluţia bolşevică la Petrograd a generat atunci o anumită voinţă politică în rândul cercurilor conducătoare basarabene şi chiar curajul de a vota Unirea în Sfatul Ţării.

Acum mi-am imaginat că ne vom integra mai curând, că reunificarea noastră capătă straiele fireşti ale modernităţii, într-o manieră soft, cum ar zice americanii, ne vom regăsi cu fraţii noştri români.

Iată că asistăm şi la spargerea acestei iluzii. Cuvântul de ordine astăzi, dacă ar fi să ne amintim de unirea istorică, ar suna aşa: „Nu, ostaşi români, treceţi Prutul. Ci, procurori români, treceţi Prutul, procurori anticorupţie”. Iată astăzi, mai ales Direcţia Naţională Anticorupţie este agentul principal al unirii în Republica Moldova, nu atât frumoasele ritualuri şi lozinci cultural-istorice pe care le mai strigau scriitorii, intelectualii pe la diverse evenimente omagiale. Vorbim şi realist despre mii de fire care ar trebui să ne lege de România şi automat şi de spaţiul european, prin proiecte de infrastructură, energetice şi de transport.”

Petru Bogatu: „Cum a zis Victor Ponta, să treacă nu doar DNA Prutul, ci şi gazul. Fiind de acord cu Vitalie Ciobanu că, într-adevăr în condiţiile unei guvernări eficiente, ideea unionistă ar fi îmbrăcat forma

Să treacă nu doar DNA Prutul, ci şi gazul...

unionismului european, pentru că trebuie să precizăm şi ce avem în vedere când vorbim de unionism, adepţii Uniunii Europene sunt şi ei unionişti, de fapt şi adepţii Uniunii Euroasiatice la fel, e alt tip de unionism, fără doar şi poate.

E adevărat acest lucru, că dacă era o guvernare eficientă sigur că unionismul îmbrăca alte forme, dar mai este un factor care a obligat unionismul acum să iasă la rampă – ameninţarea externă, ameninţarea externă într-adevăr ca în anul 1918. Şi se creează impresia pentru foarte multă lume că alte soluţii nu sunt, nu pot fi chiar. Iacă că şi extinderea Uniunii Europene

Ameninţările externe, factorul extern obligă populaţia să caute alte soluţii...

şi-a luat o pauză. Ameninţările externe, factorul extern obligă populaţia să caute alte soluţii. În 1918, a propos, majoritatea populaţiei nu era nici ea unionistă, era o situaţie poate mai proastă decât acum. Dar războiul din Ucraina, politica Rusiei încurajează lumea să identifice anume această soluţie, soluţia unirii cu România.”

Europa Liberă: Întrebarea mea provocatoare, cât de firească, cât de naturală este această emancipare, accept termenul dumneavoastră, domnule Bogatu, şi reapariţii în forţă pe scenă a unor tineri unionişti? Întrebarea rezultă din mai multe nedumeriri, că, vezi Doamne, ar fi prea organizaţi, prea uniforme ar fi bannerele pe care le-au purtat, nu au fost scrise în ajun cu carioci, ci au fost tipărite. Sunt nişte întrebări legitime. Cum răspundem la ele?

Vitalie Ciobanu: „Sigur că şi actuala resurecţie, actuala idee unionistă unii vor încerca să o capitalizeze, să o paraziteze chiar, aşa cum am văzut foarte bine că s-a întâmplat în ultimele două decenii, de diverse grupuri care s-au ghiftuit pe seama ideii de românism, unionism, fără ca aceste valori să fi câştigat teren prea mult în Republica Moldova.

Nu trebuie să ne mire, ca și declaraţiile lui Dodon, care sunt însă foarte supărătoare, deranjante şi mă mir că SIS nu se autosesizează şi în cazul acestor declaraţii de separatism deschis şi de invitare a Rusiei să-şi permanentizeze prezenţa militară aici şi să facă o federaţie din Republica Moldova. Dodon chiar aceasta a spus, cu subiect şi predicat, la o emisiune rusească, recent. Aşa că e firesc.

Dar, pe de altă parte, ideile plutesc în aer, nimeni nu poate avea proprietate definitivă asupra lor, există o stare de spirit, cum spunea bine domnul Bogatu, ea este dincolo de partide, de lideri, de nu ştiu ce formule negociate sau nenegociate. De aceasta tinerii pe care îi vedem acum sunt sinceri în elanul lor, au călătorit, au văzut lumea, şi-au dat seama că se poate şi mai bine, că merităm şi părinţii lor merită o soartă mai bună. Vitrina cea mai apropiată, proximă vitrină a Uniunii Europene este România, unde lucrurile au evoluat totuși spectaculos.”

Europa Liberă: Domnule Ciobanu, dar întrebarea, poate suntem bolnavi de spionită, dacă nu e posibil să bagi ginul înapoi în lampa lui Aladin, aşa cum spuneţi dumneavoastră, e un spirit deja care a virusat o generaţie întreagă, atunci cineva ar încerca să instrumentalizeze, adică să reanime, să încurajeze unionismul, să-l integreze în mişcarea protestatară, astfel compensându-le reciproc? Că, vezi Doamne, din mişcarea protestatară împotriva autorităţilor să se retragă cei care nu vor să se identifice sau să stea alături cu unioniştii şi astfel autorităţile, bine mersi, le zădărnicesc pe ambele în acelaşi timp. E o versiune credibilă?

Petru Bogatu: „Nu este credibilă. Pentru că, vă amintesc, acest miting a fost pregătit de foarte mult timp de nişte...”

Europa Liberă: „Acest miting” care? De la 3 mai sau cel de la 16 mai?

Petru Bogatu: „Mitingul de la 16 mai. Mitingul unionist a fost pregătit de foarte mult timp de câteva organizaţii nonguvernamentale, în special de „Tinerii Moldovei”, de Platforma „Acţiunea 2012”. Şi din contra, s-a creat impresia că a venit foarte multă lume fără bani, fără organizare, fără structuri undeva în teritoriu, care au capacitatea aşa cum ştiu să facă, de exemplu, partidele, să mobilizeze lumea.

Pe de altă parte, ideea unionistă, am spus deja, este una firească, mai cu seamă în mediile instruite, şcolite ale societăţii, pentru că, vă amintesc, ce înseamnă naţiunea, naţiunea este un fenomen cultural, un popor, atingând etapa naţiunii, are sentimente naţionale bazate pe amintirile din trecut – istoria, arta, cultura ş.a.m.d. Din acest punct de

În colonii nu se nasc naţiuni...

vedere, Basarabia niciodată nu a făcut o figură aparte, chiar în perioada ocupaţiei ţariste. A propos, în colonii nu se nasc naţiuni, pentru cei care spun că în Basarabia s-a născut o altă naţiune. Aşa cum în Ardeal, care nu a făcut parte şi el din Vechiul Regat, iar mai înainte din cele două principate româneşti, nu s-a născut o altă naţiune, ardelenească, a fost tot o naţiune, română, deşi acolo a fost o viaţă culturală mult mai concludentă decât în Basarabia.”

Europa Liberă: Domnule Bogatu, argumentele acestea îi lasă reci pe politicieni. Ei spun: „Voi scrieţi-vă cărţile, discutaţi despre limbă, dar noi suntem cei care vom decide să facem unirea sau nu, ce structuri politice vă dăm voie să constituiţi”.

Petru Bogatu: „Nu este adevărat.”

Europa Liberă: Dar ei au convingerea că au monopol asupra gândirii politice.

Petru Bogatu: „Tocmai aceasta am vrut să spun. Ceea ce au făcut sau încearcă să facă unii din inconştienţă, din rătăcire mintală, de fapt este o acţiune antieuropeană. Nicio idee nu poate fi supusă cenzurii sau suprimată cu forţa, în afară, poate, de îndemnul la violenţă, război şi la acţiuni anticonstituţionale. Nici chiar separatismul, a propos, nu este o idee criminală. Separatismul poate fi condamnat şi poate fi urmărit penal doar în situaţia în care acest separatism urmăreşte desprinderea ilegală, anticonstituţională a unui fragment din teritoriul statului.

George Simion, liderul Platformei „Acțiune 2012”, în studioul Europei Libere în 2012

George Simion, liderul Platformei „Acțiune 2012”, în studioul Europei Libere în 2012

Doar în această situaţie şi pentru aceasta, de exemplu, au fost reţinute nişte persoane la Comrat odinioară. Ceea ce s-a făcut în privinţa lui George Simion este un act ilegal şi antieuropean. A propos, deportarea unui cetăţean, expulzarea din ţară nu se face nicăieri în Europa aşa cum se face la noi. Se face în urma unui proces judiciar transparent, chiar în România, persoana trebuie să aibă posibilitatea să facă recurs. George Simion nu putea fi abuziv, aşa cum s-a făcut, trimis la Prut, trebuia să i se permită să facă recurs, ca numai după o hotărâre a Curţii de Apel, în mod normal, aşa este în România, în țările europene, să fie expulzat.”

Europa Liberă: Domnule Bogatu, dacă nu cumva într-adevăr cineva a vrut prin expulzarea lui să încurajeze tinerii, să vină şi mai mulţi în piaţă? Admiteţi?

Petru Bogatu: „Nu admit. Pentru că ştiu că, din contra, mulţi nu au venit, pentru că s-au pus piedici. Spre deosebire de mitingul de la 3 mai care, într-adevăr, a fost foarte bine organizat şi unde, cred eu şi nu doar eu, şi unele organizaţii nonguvernamentale spun acelaşi lucru, că este susţinut în spate de unii oligarhi. Aici, din contra, s-au pus piedici, o parte dintre tinerii, dintre cetăţenii care au dorit să vină la Chişinău în Piaţa Marii Adunări Naţionale la 16 mai nu au putut să vină de la Cahul, de exemplu, dar nu numai.”

Europa Liberă: Domnule Ciobanu, pornind de la teza că mişcarea unionistă de fapt se emancipează, scapă de tutela politică, uneori falsă şi contraproductivă, tinerii aceştia, care au preluat flamura, au oare un plan ca să ajungă să şi pună în aplicare aceste soluţii pragmatice? Vor şti să nu mai calce pe greblele lăsate de politicienii din vechile generaţii?

Vitalie Ciobanu: „Nu au cum să ocolească anumite pericole şi aici vom asista la situaţii de deja vu, din păcate. Iar dacă vorbiţi de plan, acest plan nu s-a născut nici în capete mai mature, mai coapte, nici la Chişinău, nici la Bucureşti. Ambiguitatea relaţiei acestea privilegiate dintre Bucureşti şi Chişinău a şi menţinut subiectul unirii într-un soi de ebuliţie tulbure, readus din când

Ambiguitatea relaţiei acestea privilegiate dintre Bucureşti şi Chişinău a şi menţinut subiectul unirii într-un soi de ebuliţie tulbure...

în când pe tapet, cum se întâmplă acum, mai degrabă în virtutea unor împrejurări independente de nu ştiu ce strategie şi aceasta rezervă anumite pericole.”

Europa Liberă: Dar tinerii au avut totuşi o listă de revendicări formulată în urma mitingului.

Vitalie Ciobanu: „Da. Sunt tineri ai timpului lor, al timpurilor noastre, sunt tineri mai cu picioarele pe pământ, e adevărat, şi poate într-un cadru mai democratic, mai evoluat, vorbesc şi de dezvoltarea aceasta spectaculoasă a internetului, a reţelelor sociale, sigur, se pot mobiliza mai uşor, ideile circulă mai bine, pot aşterne rapid, împrumuta, fac chiar copy-paste, când e cazul, pentru nişte programe, articole de lege pe care să le închege într-un manifest anume.

Aş vrea să mai spun ceva despre responsabilitatea autorităţilor de la Chişinău, că dumneavoastră mai devreme aminteaţi de separatisme de tot felul. Eu cred că politicienii noştri nu au obraz să mai pretindă că pot dirija sau apropria anumite idei şi: „Noi vă dăm voie sau nu vă dăm voie”.

Nu, suntem în cadrul unei Constituţii democratice, iar dânşii sunt, din păcate, atât de compromişi, încât ar fi bine să se gândească cum vor ţine sub control evenimentele, ca să nu derapeze Republica Moldova spre un regim roşu, spre un regim de factură neoimperialist-rusească, care cam mijeşte la orizont, pe fundalul dezamăgirilor mari, al nemulţumirilor sociale, a şanselor ratate, al corupţiei înspăimântătoare la care asistăm, devalizările acestea care ne-au îngrozit pe toţi. Aceasta este agenda guvernului.”

Europa Liberă: Domnule Ciobanu, şi Constituţia, şi Decalogul spun: „Nu fura”, dar ei fură într-o veselie şi probele sunt pe faţă.

Vitalie Ciobanu: „Atunci îmi voi permite să spun şi eu că, într-un fel, unirea merge mână în mână şi cu revendicările sociale. Ceea ce trebuie să facă cei care se simt chemaţi să protesteze, este să ceară autorităţilor, aşa cum făcea mişcarea de opoziţie din Cehoslovacia de la ’68, respectarea propriilor legi, respectarea angajamentelor, jurămintelor prestate, respectarea acquisului comunitar atât cât a fost el deja votat şi aplicat la noi. Aceasta e problema.”

Europa Liberă: Şi a Acordului de Asociere.

Vitalie Ciobanu: „Şi Acordul de Asociere. Noi avem un cadru foarte bun de evoluţie democratică şi pro-europeană.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi atins un subiect pe care la fel vreau, cât de laconic, dar să-l trecem în revistă. Sprijinul Bucureştiului sau al clasei politice din România contează pentru aceşti tineri sau deocamdată nu? Sau în ce măsură îi încurajează, sau, dimpotrivă, descurajează? Domnule Bogatu?

Petru Bogatu: „Exemplul României, care dovedeşte acum, prin acţiunile Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin justiţia care se dovedeşte a fi independentă şi care încearcă să facă dreptate în România, toate acestea fac România extrem de atractivă. Și România se constituie într-un exemplu demn de urmat. Pentru că într-adevăr Decalogul spune: „Nu fura”, omul nu fură atunci când se teme de Dumnezeu, iar politicienii trebuie să se teamă de justiţie. În condiţiile în care personajul, omul politic, demnitarul nu se teme nici de Dumnezeu, dar nici de justiţie, aşa cum se întâmplă la noi, se fură oriunde, nu numai în Republica Moldova. Unioniştii, spre deosebire, de exemplu, de mitingul de la 3 mai, nu văd o altă soluţie cum să iasă ţara din această captivitate a oligarhilor.”

Europa Liberă: Deci, dumneavoastră sugeraţi ce face România are importanţă pentru ei şi nu ce spun politicienii?

Petru Bogatu: „Evident. Şi România, chiar prin prestaţia ei, statul român încurajează unionismul aici.”

Europa Liberă: Domnule Ciobanu, există politicieni care ar avea curajul să înfrunte autorităţile moldovene şi să încurajeze noua generaţie de unionişti?

Vitalie Ciobanu: „Politicieni s-ar găsi, dar deja şi pretenţiile sau exigenţele publicului faţă de aceşti virtuali politicieni sau care vor încerca să profite legitim de o anumită mişcare revendicativă, inclusiv cu accente unioniste, aceşti politicieni ar trebui să fie conştienţi că cerinţele sunt foarte mari faţă de ei, vor trebui să-şi demonstreze credibilitatea, legătura organică dintre vorbe şi fapte. Pentru că prea ne-am ars doar ascultând vorbe frumoase şi promisiuni frumos împachetate.”

Europa Liberă: Pentru început ştiţi ce îi vor întreba pe politicienii români? Cât îl costă pe un cetăţean al Republicii Moldova, locuitor al fostei Basarabii româneşti, să-şi redobândească cetăţenia? Cineva a stat să calculeze, pentru un biet, amărât cetăţean, aceasta ar însemna să nu mănânce, să nu bea, nici să nu respire timp de un an de zile, ca să pună banii deoparte, necesari pentru perfectarea tuturor actelor. Toate lucrurile acestea devin destul de concrete şi destul de enervante pentru tinerii care gândesc pragmatic, aşa cum le stă bine.

Vitalie Ciobanu: „Da, sunt destule nemulţumiri faţă de legislaţia românească, evident. Pe de altă parte, nişte cazuri dintre acestea punctuale nu pot să ne facă să nu observăm afluxul masiv până de curând al basarabenilor la oficiile poştale. Vă amintiţi când trimeteau de la Oficiul 12 din centrul Chişinăului scrisori, rugăminţi de a fi puşi pe lista celor care au dreptul să-şi pregătească dosarul pentru cetăţenie.

Dar încă ceva, văd că s-au scumpit şi faimoasele noastre paşapoarte biometrice. Foarte curios: cum justifică guvernarea de la Chişinău această scumpire generalizată? Probabil e acelaşi miliard furat, că de acolo ni se trag toate ponoasele. Așa că cei care se identifică cu mişcarea unionistă, care îmbrăţişează aceste idei, cred că ar demonstra o gândire matură, dacă ar spune aşa: „Ne asumăm România şi cu bune, şi cu rele”. România nu este tărâmul făgăduinţei, nu este ţinutul de lapte şi miere, dar este o ţară în care ne simţim liberi, în care identitatea, libertăţile, drepturile noastre pot respira firesc, ca să preiau formula domnului Bogatu, adică acolo ne putem regăsi, întregi ca oameni, în primul rând. Şi poate ar trebui să discutăm şi despre conceptul de libertate, în condiţiile cărui stat ne putem simţi cu adevărat liberi. Şi mai fac un singur adagio aici.

Este o polemică la noi, statalitatea privită ca o valoare în sine, ca un scop unde se încheie, se termină toate aspiraţiile posibile ale oamenilor de aici şi statalitatea ca un mijloc, ca un instrument. Statul ce este? Statul, cel puţin în viziunea mea, este un instrument, un mijloc de atingere a unor scopuri. Dar orice instrument se poate perima la un

Când vom privi lucrurile mai puţin dogmatic şi scolastic, prin prisma fericirii, prin prisma statutului de om demn pe care şi-l doreşte şi basarabeanul, cred că în acel moment problema unirii se va elibera de tensiunile şi speculaţiile care mai planează asupra ei.” ...

moment dat, se poate uza, poate deveni chiar nociv şi anacronic. Şi atunci lumea în mod firesc caută un instrumentar mai performant. Atunci când vom privi lucrurile în felul acesta, mai puţin dogmatic şi scolastic, ci prin prisma fericirii, prin prisma statutului de om demn pe care şi-l doreşte şi basarabeanul, eu cred că în acel moment problema unirii se va elibera de tensiunile şi speculaţiile care mai planează asupra ei.”

Europa Liberă: Aceasta i-ar putea convinge şi pe găgăuzi, şi pe ruşii de la Bălţi, oare?

Petru Bogatu: „Da, şi pe găgăuzi, şi pe alţii, şi pe politicieni. Pentru că aţi întrebat mai înainte ce vor face partidele, politicienii cu ideea unionistă, eu am toată certitudinea că în momentul în care mişcarea unionistă va demonstra că este un curent puternic, influent, din acel moment, ideea unionistă va fi preluată şi de partidele politice.

A propos, aceasta s-a întâmplat în România, încă nu demult unionismul era un tabu de fapt şi la Bucureşti, cel puţin nu era pe agenda publică oficială. Iată că în momentul în care sondajele au spus că 70-80% dintre românii de dincolo de Prut sunt unionişti, toţi politicienii şi de stânga, şi de dreapta, şi popularii, şi social-democraţii au spus că sunt şi ei unionişti, şi Ponta, şi Iohannis, şi Băsescu ş.a.m.d. Deci, acelaşi lucru se va întâmpla la noi, este legitimitatea democraţiei, vrând-nevrând vor face aceasta.

De exemplu, Partidul Liberal, care în esenţă este unionist, de ce nu a scris pe stindardul lui „Unire” până acum, pentru că erau dubii în partid dacă le aduce un procentaj în plus în alegeri sau nu. Dacă Ghimpu, Chirtoacă şi alţii, dar şi alte partide îşi vor da seama că mişcarea unionistă este una viguroasă, sigur că vor prelua această idee. Nu am niciun dubiu.”

Europa Liberă: Domnule Bogatu, cantitativ a ajuns deja la cotele peste ceea ce în anii buni a obţinut Partidul Popular Creştin Democrat? Putem vorbi deja despre suficienți simpatizanţi ca să-i determine pe politicieni să nu se mai uite chiorâş la ei?

Petru Bogatu: „Am impresia că de fapt majoritatea celor care se pronunţă azi foarte clar pentru integrarea europeană sunt nu doar unionişti europeni, dar şi potenţiali unionişti.”

Europa Liberă: Adică cel puţin jumătate din electori?

Petru Bogatu: „Da.”

Europa Liberă: Domnule Ciobanu, credeţi că putem vorbi deja de un procentaj mult peste ceea ce a obţinut formaţiunea care pretindea că reprezintă unioniştii?

Vitalie Ciobanu: „Procentajul acesta al pro-unioniştilor e cu siguranţă mult mai mare decât scorurile cumulate ale diverselor partide care simpatizează ideea. Eu mă gândesc şi la alt lucru, avem minorităţi naţionale, minorităţi etnice care sunt, sigur că, într-o măsură covârşitoare, victima propagandei sovietice, dar şi a propriilor aprehensiuni, nelinişti, temeri cultivate în lunga perioadă sovietică.

Îmi amintesc şi de conceptul minorităţi imperiale, lansat de Horia-Roman Patapievici, la un moment dat dânsul vorbea despre ungurii din Ardeal. Noi avem tot un soi de minoritate imperială şi aici, deşi grandoarea imperiului a cam pălit şi în mintea lor, însă oamenii aceştia au, desigur, nişte temeri legitime şi cred că este firesc să fie luate în considerare şi aceste oarecum prejudecăţi sau temeri legitime, pe care le au şi să li se vorbească, prea puţin s-a discutat despre ce înseamnă Uniunea Europeană, ce înseamnă Alianţa Nord-Atlantică, integrarea noastră, aşa ar trebui să se discute cu oamenii aceştia, adepţii unirii, despre posibilitatea unirii ca o soluţie pentru emanciparea lor politică, economică. Sigur că provocarea este foarte mare, pentru că avem destui concetăţeni moldoveni, români etnici, cetăţeni moldoveni care privesc chiorâş, cu neîncredere la această problemă.”

Europa Liberă: Când vorbeaţi acum, mă gândeam poate romii ar fi să atragă atenţia că în Republica Moldova nu au niciun reprezentant în Parlament, pe când romii din România sunt reprezentaţi, au acces la fonduri europene şi sigur că problemele lor sunt mult peste ce au de rezolvat romii din Moldova, dar şi posibilităţile lor sunt europene şi la alt nivel.

Vitalie Ciobanu: „E un argument. De fonduri europene ar profita toţi cetăţenii Republicii Moldova, nu numai cei care aparţin etniei majoritare.”

Europa Liberă: Dar etnicii mai ales au nevoie de protecţia europeană şi poate ruşii, ucrainenii ar ajunge odată la concluzia că s-ar putea să le fie mult mai bine în componenţa Uniunii Europene decât într-o provincie rusească sau mutându-se la Krasnoiarsk, sau după munţii Ural.

Petru Bogatu: „Aceasta se va întâmpla în momentul în care minorităţile, care acum încă mizează pe o revanşă rusească, se vor convinge că acest lucru nu este posibil. Rusia deja este o mare iluzie.”

Vitalie Ciobanu: „Oare de ce tot ce discutăm acum, într-un fel, gravitează în jurul unei întrebări: oare de ce moldovenii sunt incapabili să se autoconducă? Sentimentul acesta îl avem din ce în ce mai mulţi.

Am experimentat diverse formule politice în acest sfert de secol de independenţă şi uitaţi-vă unde am ajuns, la această criză teribilă, disoluţie a instituţiilor, dezbinarea cetăţenilor pe diverse criterii. Şi te întrebi dacă chiar şi actualii guvernanţi, care nu mai sunt nişte paraşutişti de la Reazan sau Tambov, ei sunt, vorba poetului, suflet din sufletul nostru, carne din carnea noastră, noi i-am votat, noi i-am cultivat, noi i-am aplaudat, dacă ei ne-au înşelat în halul acesta, atunci, da, iată şi vine tentaţia soluţiilor radicale.”

Europa Liberă: Despre care spunea Băsescu, după ce şi-a depus mandatul, că este poate chiar colacul de salvare.

Vitalie Ciobanu: „S-ar putea.”

Petru Bogatu: „Aici trebuie de adăugat că părinţii fondatori ai acestui stat, Republica Moldova, al doilea stat românesc, de fapt i-au conferit o singură misiune – realizarea reîntregirii naţionale româneşti. Fără atingerea acestui obiectiv, Republica Moldova rămâne un stat artificial. Statele artificiale rareori supravieţuiesc.”

Pe aceeași temă

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG