Linkuri accesibilitate

„Dacopatia, cea mai barocă rătăcire colectivă a României de azi.”

Zilele acestea la București are loc un eveniment pe care l-am putea numi „săptămâna Dan Alexe”. Jurnalistul, scriitorul, realizatorul de fime documentare și corespondentul Europei Libere la Bruxelles Dan Alexe a venit în capitala României pentru a-și lansa al doilea volum, „Dacopatia și alte rătăciri românești”, publicat de editura Humanitas, și pentru proiecția a două din cele patru filme documentare regizate de el, „Cabala la Kabul” și „Iubiții Domnului”, într-o serie organizată de spațiul cultural alternativ din București cunoscut sub numele de Dianei Patru. Săptămâna a început cu lansarea la librăria Humanitas Cișmigiu a volumului „Dacopatia și alte rătăciri românești”, eveniment la care Dan Alexe a explicat mai întîi pe scurt termenul de dacopatie:

„Este un protocronism exacerbat, care nu are defapt nimic original, întrucît foarte multe nații vecine, și în special popoare mici, cu identitatea incertă, și-au creat asemenea mitologii ale unui trecut glorios, fantasc, sursă a umanității - cam toată lumea a fondat Roma. Și toate aceste mici popoare, albanezii, gruzinii (georgienii), pînă și estonii și-au creat mitologii naționaliste rivale cu a noastră, pentru că, sigur, nu toată lumea a putut să fondeze Roma și Babilonul în același timp, etruscii nu pot [și] strămoșii ălora și ai noștri, pelasgii de asemenea, iar acest volum este rezultatul unei căutări ludice de definire a tuturor, să zicem, noilor mitologii. Asta pleacă de la limbă, de la originea falsă, miturile urbane care definesc anumite cuvinte din vocabularul nostru cotidian, pornind de la „mișto”, celebra etimologie falsă cu „mit stock”, o expresie nemțească inexistentă, și ajungînd la dacopatie la recuperarea trecutului glorios al nației și crearea unei noi identități. Ideea mi-a venit acum cîțiva ani într-un pelerinaj făcut la Athos cu Gigi Becali. ”

Dan Alexe a citit apoi mai multe fragmente din carte, din care am ales acest pasaj:

„Părintele Ouzo tocmai își încheiase expose-ul, rezumându-i lui Gigi Becali principiile dacopatiei, și anume că dacii au fost o națiune paradisiacă, supraumană putem spune, ba chiar o altă specie; ei au inventat tot ce era de inventat pe planetă, iar umanitatea s-a înfiripat în Dacia; România de azi a fost odinioară focarul spiritual al planetei; analizele genetice arată că ne tragem din acei strămoși mitici, care s-au prelins în noi. Ascultînd despre daci acolo sus la Athos, în vîrful sfîntului munte, chincit turcește și tăind cartofi cu un cuțitoi de vînătoare, supărat pe oboseala celor tîrîți după el în pădure iarna și nepăsător la ticăloasele închipuiri de coșmar antic ce se iveau după stînci cu o punctualitate enervantă, așa grăit-a Becali: 'Mi-a zis mie Domnul, băi, când pleci la drum, ai grijă să nu pleci cu proști. De fapt poți să mergi și cu proști, da' ai grijă să controlezi tu situația, așa mi-a zis mie Domnul. Când pleci cu proști trebuie să-i spui la prost tot ce trebuie să facă. Să-i dai mură-n gură la prost, aia e!' Toți călugării care în picioarele în jurul lui îl priveau respectuos cum mănâncă cartofi au zîmbit supus-angelic. Printre multele lucruri exotice care mi s-au întîmplat în viață pun așadar foarte sus, aproape de vîrful înnorat al listei, pelerinajul făcut la Muntele Athos cu Gigi Becali în 2011. Atunci am realizat coerența dacopatiei, cea mai barocă rătăcire colectivă a României de azi. Atunci, reflectând la dacopatie, am început să țes textele care au dus la prezenta carte, o reflecție caleidoscopică a rătăcirilor românești de azi.”

Iată și un fragment din prefața volumului „Dacopatia și alte rătăciri românești”, semnată de Radu Paraschivescu:

„În vremurile noastre de presupus acces la totalitatea informaţiei, orice mitologie este o rătăcire”, scrie Dan Alexe în noua lui carte. Iată o veste proastă pentru cei deprinşi să-şi ducă viaţa îngenunchind în faţa pădurii naţionale de eroi şi statui: voievozi, poeţi sau călugări scuturaţi de frisonul profeţiei. Dacopatia şi alte rătăciri româneşti propune un tip de deconstruire care ar putea să-l expună pe autor oprobriului public. Şi totuşi, riscul merită asumat. De ce? Fiindcă există în gândirea noastră o sumedenie de fixaţii, obsesii, fobii şi convingeri care se cer disecate, explicate şi înţelese. Narcisismul delirant, protocronismul în plăci, proastele deprinderi familiale, pedagogia punitivă sau mândria de-a fi urmaşii unor daci care vorbeau latină înaintea romanilor sunt teme care merită să fie puse în discuţie. Pentru asta e nevoie de inteligenţă, informaţii credibile, argumente, cultură şi stil. Dan Alexe întruneşte toate aceste criterii, ceea ce-i permite să deseneze o hartă a mentalului românesc, a şubrezeniilor şi anomaliilor lui. Cu vervă şi umor, el trece de la clişeele aşa-zisei bucătării carpatine la fonologie, de la complexul naţiei nebăgate în seamă la importurile lexicale ţigăneşti şi de la Icoanele neamului la depresie şi nefericire”, scrie Radu Paraschivescu în prefața volumului „Dacopatie și alte rătăciri românești”.

Să amintim în încheiere că într-una din relatările sale pentru seria „Jurnal de corespondent” de la radio Europa Liberă, Dan Alexe scrie că „Moldova nu a fost atinsă încă de dacopatie, de obsesia cu strămoșii mitici care, în România, ia din ce în ce mai multă amploare”.

XS
SM
MD
LG