Linkuri accesibilitate

Un interviu cu Margo Gontar, co-autor al proiectului anti-propagandistic Stop Fake”, din Ucraina, care a participat recent la Chișinău la conferința „Războiul informațional și rolul mass media”, organizată de asociația obștească Arena Civică.

Europa Liberă: Ce metode a găsit Ucraina de luptă în spațiul informațional împotriva propagandei rusești?

Margo Gontar: „În Ucraina a apărut societatea civilă. Și cred că acesta este principalul răspuns. Pentru că nu se poate miza doar pe „sfântul stat”, nu se poate miza doar pe faptul că statul va veni și ne va salva, sau doar pe investițiile care vor veni și apoi statul ne va salva. Aceasta a fost abordarea care a existat în Ucraina până în 2013, lucru care ne slăbea și ne demotiva foarte mult. Și faptul că această idee a dispărut a făcut loc convingerii că noi, ca indivizi, putem schimba lucrurile, suntem în stare să facem ceva de unii singuri, iar dacă nu ne place ceva putem – fie individual, fie unindu-ne cu alții – să contracarăm fenomenul prin acțiunile noastre. Și cred că acesta este lucrul principal pe care Ucraina l-a obținut.

Margo Gontar

Margo Gontar

În ceea ce privește spațiul informațional, metoda cea mai bună de a te opune manipulărilor și minciunii este de a arăta adevărul. Este lucrul cel mai bun pe care îl putem face în această situație, mai ales dacă nu stăm foarte bine cu resursele umane, în sensul mâinilor disponibile. Particularitatea acestei abordări este că, atunci când arăți adevărul, atunci când arma ta este adevărul, procesul este ceva mai de durată, însă infinit mai durabil…”

Europa Liberă: Mai de durată, în sensul că este mai greu să demonstrezi că dreptatea e de partea ta?

Margo Gontar: „Da, acest lucru necesită mai mult timp și uneori este și mai puțin spectaculos, plus că nu ai cum să-i ajungi din urmă pe toți cei care au crezut în dezinformare. Dar, pe de altă parte, mai devreme sau mai târziu toți acești oameni oricum ar putea să ajungă la tine – iar tu ești în același loc și, ca și înainte, dreptatea e de partea ta. Aici e tot farmecul.

Unul dintre efectele site-ului nostru despre care ne-au spus cititorii este că, citind, analizând informația, făcând schimb de linkuri cu rude și prieteni ei au ajuns să-și schimbe perspectiva asupra evenimentelor.

Și cred că acesta este răspunsul principal pe care Ucraina l-a găsit – prin ceea ce facem noi și alte surse mass media ucrainene.”

Europa Liberă: Pe site-ul „Stop Fake” pe care îl faceți încercați să demontați teză cu teză falsurile din propaganda rusească. De unde a venit idea? Cât de greu a fost să realizați acest proiect din punct de vedere tehnic, inclusiv de a găsi oameni dornici să se implice?

Margo Gontar: „Prima întâlnire am avut-o anul trecut pe 2 martie și am discutat mai multe idei despre cum ne putem implica. Participanții la proiect sunt absolvenți ai programului de masterat al Academiei Kiev-Mohyla, pe care am absolvit-o și eu”.

Europa Liberă: Cei care fac site-ul „Stop Fake” sunt studenți?

Margo Gontar: „Foști studenți. Sunt oameni foarte tineri. Eu am de exemplu 26 de ani. Ne-am adunat și ne-am gândit ce putem face. Au fost mai multe idei, iar spre seară am decis să facem un site care să deconspire miturile, dezinformarea. Să facem un loc unde omul poate intra și vedea istoriile una după alta. Mai târziu am ajuns la formula actuală, în care scriem: „Fake:” și mai departe titlul știrii originale. Comoditatea acestei formule este că omul atunci când dă titlul la căutare primește la pachet și dezmințirea noastră.”

Europa Liberă: Din câte am înțeles, forța site-ului vostru constă și în faptul că interacționați cu oamenii, adică cititorii vă pot semnala și ei știrile false…

Margo Gontar: „Da, așa este. Noi așa am început. În mare, a fost o măsură impusă de faptul că nu eram foarte mulți oameni la site, motiv pentru care i-am rugat pe cititori să ne ajute. La început, primeam în jur de 150 de scrisori pe zi. Acum am ajuns cam la 10-20, din diverse motive. Pe de o parte, oamenii au obosit de această situație, mulți se distanțează sau nu mai urmăresc știrile în general. În plus, și caracterul istoriilor false s-a schimbat, uneori e greu să distingi minciunile, nu mai sunt atât de evidente.

Dar, în paralel, am obținut și un plus cu totul neașteptat, un efect la care nu ne-am gândit din start. S-a dovedit că pentru oameni a fost extrem de important că cineva se ocupă de acest aspect al spațiului informațional, iar primele scrisori erau mai mult niște declarații de dragoste, de genul „vă mulțumim că sunteți și că faceți ceva”.

Și al doilea efect neașteptat a fost că oamenii au folosit informația pe care le-o ofeream pentru a adera la această luptă, fiecare de la locul său și fără să piardă foarte mult timp pentru asta. Și asta a avut un impact pozitiv puternic – oamenii aveau posibilitatea de a se implica, chiar dacă erau în altă țară sau nu aveau resurse suficiente. Unii erau în alte țări când avea loc Maidanul, alții nu puteau lipsi de la serviciu, sau aveau familii, sau erau alte circumstanțe. Dar datorită site-ului nostru ei s-au putut implica.

În general pentru noi, și pentru mine personal, lucrul la site a fost un fel de „Maidan personal”, adică asta ne-a permis să fim o forță activă care să conteze.”

Europa Liberă: Practic, le-ați dat oamenilor niște arme – argumente pentru luptă, le-ați dat sentimentul unei unități, al apartenenței la o idee, la o societate activă, la națiune?

Margo Gontar: „Da. E adevărat că nu ne-am gândit la asta de la început. Dacă sincer, am început dintr-o disperare, din dorința de a face măcar ceva, de a aplica cunoștințele și capacitățile noastre pentru o cauză comună. Și având în vedere că eram cu toții jurnaliști, am gândit anume în această direcție. Și astfel, le-am dat oamenilor posibilitatea de a participa în dezbaterile de pe rețelele de socializare, de a „jongla” cu argumente. Noi nici nu ne dăm seama câți oameni participă la astfel de „bătălii on-line” și ei nu pot face asta așa, pur și simplu. Ei au nevoie de argumente, unele care să fie publicate, să aibă un link și să arate impunător.”

Europa Liberă: Recent am citit la Europa Liberă un interviu cu scriitoarea belarusă Svetlana Alexievici, care spunea că a fost în Ucraina și a fost foarte bucuroasă să vadă că acolo a apărut o nouă generație de tineri, foarte motivați, dornici de a se implica, tineri cu ochii arzând. Sunt mulți astfel de tineri în Ucraina?

Margo Gontar: „Atunci când trăiți într-un anumit mediu, vi se pare că toată generația e așa. Când aveți zece prieteni buni la matematică aveți impresia că toată generația tânără se pricepe la asta. Totuși, din experiența mea, generația mea și chiar cei un pic mai mici, de 20-24 de ani, sunt oameni care au aceeași structură – mulți participă la mai multe proiecte, nu la unul-două, dar chiar la mai multe, la câteva inițiative. Chiar am avut impresia că acest lucru s-a declanșat în timpul Maidanului – a devenit o normă să faci ceva. A devenit o normă să participi la ceea ce se întâmplă în Ucraina – fie să donezi cu regularitate bani, fie să promovezi vreo inițiativă serioasă. Adică în orice caz să nu fii un om străin proceselor care au loc în țară.

Și acest lucru cultivă o anumită atitudine, ba chiar impune o anumită modă. Devine „la modă” să participi la inițiative civice, să vii la anumite evenimente consacrate unor inițiative civice, devine „la modă” să găsești un grant pentru a-ți lansa propriul proiect mediatic. Te întâlnești cu alți tineri, discuți despre ce merge și ce nu merge, despre noi proiecte. Acesta este lucrul pe care nu l-am văzut înainte în Ucraina.

Da, toți acești oameni au fost aici și înainte, dar astfel de situații foarte dificile cum este acum în Ucraina accelerează foarte mult procesele. Și într-o anumită măsură le catalizează – înțelegi că totul nu este o joacă, totul este foarte serios, și că trebuie să faci ceva. Iar acționând, primești imediat rezultatul și aprecierea. Aceasta este diferența foarte mare dintre situația de acum din Ucraina și cea din țările europene de exemplu. Primești foarte repede rezultatul, poți să-ți dai seama unde e nevoie de corecturi, ce trebuie schimbat. Acest lucru, cred eu, motivează foarte mult tinerii – există dorința de a face ceva cu adevărat util și în același timp vin foarte repede și rezultatele, și aprecierea socială. Iar dorința de a face ceva bun și util nu sunt doar cuvinte frumoase, ea chiar există. Toate, cumulate, motivează oamenii.”

Europa Liberă: Care este viitorul Ucrainei?

Margo Gontar: „Recent, m-a întrebat cineva, mi-a scris: „Margo, mai sunteți în Europa?”. „Sigur că sunt în Europa – că doar Ucraina este Europa!”, le-am răspuns.

Eu cred totuși că, la fel ca și în orice poveste cu final fericit – iar eu sper că va fi și în cazul nostru un final fericit – băieții buni ies învingători. E adevărat că trec prin tot felul de neplăceri, au loc scene dramatice, dar cu ei nu se poate întâmpla nimic rău, pentru că ei sunt eroii principali.

Iar eu cred că Ucraina acum este eroul principal. Și încă mai cred că Ucraina acum este scena unde se desfășoară un fel de luptă dintre bine și rău, dacă e să vorbim metaforic. Noi luptăm aici pentru valorile umane – oricât de patetic n-ar suna, dar noi chiar facem asta. Luptăm pentru libertate, pentru apărarea teritoriilor noastre, pentru a ne apăra pe noi și pe oamenii noștri. Și eu cred că aceste lucruri mereu înving.

Singurul moment care îmi este neclar, la fel ca și majorității oamenilor din Ucraina, este cât de mult va dura și care va fi prețul pe care va trebui să-l plătim în final. Rezultatul pentru mine este evident – la final, cu Ucraina totul va fi bine. Iar actualul regim din Rusia, așa cum vorbesc și mai mulți experți, nu are cum să supraviețuiască în forma actuală și, cel mai probabil, peste un timp vom urmări anumite transformări. Este un proces inevitabil care va veni ca o consecință a tensiunilor care deja încep în Rusia. Situația actuală este menținută cu cheltuieli inimaginabile și nu are cum să dureze. Dar nu se știe cât va dura acest proces. Acesta este singurul aspect care îmi este neclar”.

XS
SM
MD
LG