Linkuri accesibilitate

Biografia secretă a lui Fritz Cloos (1 mai 1909, Braşov – 3 mai 2004, Waakirchen), conservată în arhiva CNSAS.

23 august 1944

Odată cu răsturnarea dictaturii fasciste a lui Ion Antonescu, dispare şi NSDAP-ul al GEG. Pentru a scăpa de arestare, unii dintre liderii organizaţiei se ascund şi pregătesc operaţiuni de „rezistenţă” împreună cu legionarii care, după înfrîngerea rebeliunii din 1941, şi-au continuat activitatea în clandestinitate.

Cu sprijinul regimului nazist, sub conducerea comandantului Legiunii, Horia Sima (1906-1993), se înfiinţează la Viena un guvern în exil, hotărît să lupte în continuare pentru „victoria finală” a lui Hitler şi pentru revenirea la putere a Gărzii de Fier în România. În acest scop se pregătesc mai multe echipe de paraşutişti care au aterizat spre sfîrşitul anului 1944 şi începutul anului 1945 în spatele frontului, avînd sarcina să pună la cale acţiuni teroriste şi de sabotaj şi să organizeze detaşamente de gherilă care să lupte contra sovieticilor.

Printre membrii acestor echipe s-au aflat şi Andreas Schmidt şi legionarul Constantin Stoicănescu. În februarie 1945, cei doi urmau să se reîntoarcă dintr-o misiune secretă din România. În timpul şederii lor clandestine în ţară s-au întîlnit şi cu Fritz Cloos. Cu această ocazie, Cloos a fost desemnat ca locţiitor al lui Schmidt „pe linia rezistenţei germane”, precum se precizează într-un document al Securităţii din 1956.

Traseul avionului, care a decolat la 9 februarie 1945 de la Oradea şi în care se aflau Schmidt şi Stoicănescu sub o identitate falsă, a fost dezvăluit sovieticilor de către un legionar, Dr. Alexandru Ţăranu din Timişoara, care acceptase să devină agent. Avionul a fost doborît , iar Stoicănescu şi Schmidt sunt arestaţi, duşi în Uniunea Sovietică şi condamnaţi. Vor muri în condiţii neelucidate.

Fritz Cloos preia practic, în această perioadă, conducerea organizatorică a etnicilor germani care sunt hotărîţi să se alăture acţiunilor de rezistenţă, întreţinînd contacte cu legionarii care puneau la cale operaţiuni secrete. În martie 1945, va fi depistat de către organele serviciilor secrete sovietice într-o casă conspirativă din Bucureşti, arestat, dus în U.R.S.S., anchetat şi condamnat la 20 de ani de închisoare.

Întoarcerea din lagăr – 1955

Dezgheţul iniţiat de liderul sovietic Nikita Sergheevici Hruşciov, după moartea lui Stalin în 1953, şi reluarea contactelor sovieto-vest-germane la nivel înalt în urma vizitei cancelarului Konrad Adenauer, în 1955, la Moscova, s-au materializat într-o înţelegere privind soarta prizonierilor germani de război, respectiv a unor condamnaţi pentru diverse delicte săvîrşite în perioada conflagraţiei mondiale. Aceştia au fost eliberaţi în cursul anului 1955 şi repatriaţi în cele două Germanii.

Unii dintre aceştia, fiind originari din România, fuseseră trimişi în ţara lor natală şi predaţi autorităţilor care nu i-au pus imediat în libertate, ci i-au internat în penitenciarul de la Gherla. Printre aceştia s-a aflat şi fostul agent S.D. şi activist GEG, Friedrich (Fritz) Sigmund Cloos.

În timpul reţinerii, Cloos a fost interogat la Gherla şi apoi la Bucureşti şi a dat declaraţii amănunţite despre persoanele care au activat în GEG, despre politicieni, despre activitatea sa ca agent al S.D. În aceste declaraţii îşi confecţionează o biografie politică inventată pe care, în linii mari, o va menţine şi o va populariza pînă la sfîrşitul vieţii sale. Între altele el a susţinut că deja din 1943 şi-a dat seama că „hitlerismul a înşelat muncitorimea”, ceea ce l-a determinat să se distanţeze de ideologia nazistă.

Ofiţerii de Securitate interesaţi de a se folosi de experienţa sa îndelungată ca lucrător S.D. caută să-l atragă pe Cloos de partea lor, convingînd-l să accepte colaborarea neoficială şi includerea sa ca agent în reţeaua lor informativă. Cloos acceptă în scris propunerea de colaborare, pecetluită într-un document olograf semnat de el pe data 1 aprilie 1956 la Gherla, în care au fost strecurate şi sintagme tipice ale limbajului securistic:

„După 23 august 1944 pînă la arestarea mea am fost locţiitorul grupurilor de ‚Rezistenţă’ din România organizată de noi conform directivelor ce le-am primit de la comandamentul hitlerist. Sunt conştient de gravitatea faptelor comise în decursul activităţii mele fapt pentru care în mod sincer sunt hotărît să mă reabilitez. [...] În munca mea de colaborare cu organele de Securitate ale R.P.R. nu mă voi lăsa cuprins de anumite sentimente şi voi informa despre orice acţiune duşmănoasă, indiferent de cine ar fi dusă, fie ei rude, foştii mei subalterni sau colegi cu care am acţionat pe timpul politicii hitleriste. [...] Informaţiile ce le voi obţine le voi preda organelor de securitate în scris şi semnate cu numele de Lăzărescu Ion, care este numele meu conspirativ faţă de organele de Securitate.”

La scurtă vreme după semnarea înţelegerii cu Securitatea, Cloos este pus în libertate. Odată cu eliberarea sa începe şi activitatea sa secretă intensivă de identificare şi denunţare a unui număr mare de persoane pe care le suspectează de activităţi „contrarevoluţionare”. Cloos, ca fost deţinut într-un lagăr sovietic, abuzează conştient de încrederea victimelor sale pe care le denunţă sistematic, furnizînd Securităţii toate detaliile necesare unor acţiuni operative şi represive. Pentru această muncă, Fritz Cloos este recompensat cu sume importante , obţinînd şi anumite favoruri.

La un moment dat este salvat de Securitate şi de o condamnare penală, după ce miliţia a descoperit că era implicat într-o afacere ilegală cu furnire. În urma intervenţiei Securităţii, condamnarea la închisoare este transformată într-o amendă de 2000 de lei, sumă plătită parţial de poliţia secretă printr-o „recompensă” financiară oferită agentului.

În analizele activităţii sale este descris ca „un agent sincer, verificat şi capabil să rezolve sarcinile primite” .

[Va urma]

XS
SM
MD
LG