Linkuri accesibilitate

Klaus Iohannis încearcă să țină calea dreaptă fără să se folosească de puterea intrinsecă a funcției pe care o deține.

Klaus Iohannis i-a transmis astăzi premierului că este un „președinte mediator” și totodată un „arbitru ferm”, sugerându-i că acceptă păreri diferite, dar nu și aluzii de felul celor făcute de Victor Pontă referitoare la faptul că în jurul președintelui s-ar fi făcut trafic de influență pentru modificarea Codului Silvic.

Rolul de arbitru al președintelui român tinde să se transforme într-unul de spectator, fiindcă în discursurile sau răspunsurile la întrebările jurnaliștilor face doar constatări și trimiteri către alte instituții. Astăzi de pildă, chestionat despre situația din mai multe localități, inclusiv trei mari municipii, printre care și Sibiu, în care guvernul refuză să respecte legea și să organizeze alegeri, Klaus Iohannis a răspuns sec „abordarea guvernului este greșită”. Despre recentele proteste din Republica Moldova a remarcat că „este dreptul moldovenilor să-și manifeste opțiunea politică”, păstrându-și opțiunea neutră în ceea ce privește subiectul unirii. Prima etapă în acest sens este cea în care România „trebuie să sprijine Republica Moldova și parcursul ei european”, a declarat Klaus Iohannis, fără alte comentarii.

Ieșirea lui publică din această după-amiază a avut două subiecte centrale, opoziția președintelui român față de modificările pe care Parlamentul vrea să le aducă celor două Coduri Penal și de Procedură Penală, care vizează și situația corupților, plus promulgarea legilor electorale despre care crede că ar fi un pas înainte față de cele anterioare. Klaus Iohannis a precizat că nu e de acord ca „parlamentarii să facă modificări în interes propriu”. Președintele s-a referit la modificările făcute deja de senatori în Codurile Penal și de Procedură Penală, modificări prin care arestarea preventivă va deveni imposibilă în cazurile de corupție. Parlamentarii, inclusiv mulți liberali, au votat cu entuziasm modificările care i-ar putea favoriza pe demnitarii acuzați de corupție. Încercând să demonstreze că este împotriva acestei acțiuni a Parlamentului, Iohannis a argumentat că ambele Coduri sunt „acte normative noi”, care „trebuie să funcționeze un timp pentru a vedea dacă este nevoie de modificări”. Dacă și Camera Deputaților va da un vot majoritar pentru aceste schimbări, Iohannis se poate opune într-un singur fel, refuzând să promulge legea. Președintele României poate refuza, însă, o singură dată promulgarea unei legi, dar având legitimitatea votului direct, Iohannis are la îndemână și alte instrumente: în primul rând presiunea publică pe care o poate face în numele votanților săi și în al doilea rând negocierile.

Klaus Iohannis încearcă să țină calea dreaptă, fără a depune prea mult efort, fără să se folosească de puterea intrinsecă a funcției pe care o deține, fără să furnizeze idei și soluții societății sau instituțiilor publice. Are totuși păreri ferme în legătură cu lupta contra corupției, dar, deocamdată, nu pare să se lupte cu adevărat pentru ele, neînțelegând, poate, că alegătorii lui nu vor un președinte spectator, ci unul implicat. Chiar dacă nu la fel de vocal și de certăreț ca Traian Băsescu.

XS
SM
MD
LG