Linkuri accesibilitate

O scriere polifonică, ecou al războiului din ex-Iugoslavia, dar şi a numeroaselor credinţe populare din Balcani.

Spusa lui Nietzsche – „Ceea ce nu ne omoară ne face mai puternici” – se potriveşte mănuşă romanului Soţia tigrului, de Téa Obreht, Rao, 2013, scriere polifonică, făcând ecou războiului din ex-Iugoslavia, dar şi numeroaselor credinţe populare din Balcani, fără a bruia totuşi vocile – căci naraţiunea e orchestrată pe mai multe voci, dintre care cea a bunicului este, incontestabil, vocea întâi – personajelor, puternic individualizate.

Cele câteva linii de subiect – nepoata Natalia, medic stagiar, plecată într-o localitate acum de peste graniţă, ca să vaccineze copiii; bunicul, despre a cărui moarte subită află pe drum, şi cele trei întâlniri ale sale cu omul fără de moarte; povestea tigrului scăpat din grădina zoologică din Oraş după bombardarea acestuia şi care ajunge într-un mic cătun montan, Galina, satul de baştină al bunicului şi unde se întâmplă, sub privirea complice a comunităţii, tragedia nevestei surdo-mute a măcelarului, alias soţia tigrului – se întreţes iar şi iar, formând tot felul de combinaţii, reluate mereu ca-n jocul de-a leagănul pisicii.

Siguranţa cu care autoarea, născută la Belgrad în 1985 şi stabilită, de la 12 ani, în America, trage toate firele înăuntru, fără a încâlci iţele, dând pe faţă un război – aici, în sens de covor ales cu mâna! – de-o bogăţie cromatică şi de motive excepţională, mă duce cu gândul la ilustrul său compatriot, Danilo Kiš, a cărui Criptă pentru Boris Davidovici constituie o referinţă absolută.

Cât despre stil, iată o singură mostră – aflând că nepoata vrea să facă chirurgie pediatrică, bunicul, el însuşi chirurg renumit, îi spune: „Atunci să-ţi iei adio de la Dumnezeu”, după care adaugă: „Când oamenii mor, mor plini de teamă. Îţi pretind totul, iar ca medic e de datoria ta să le dai, să-i alini, să-i ţii de mână. Dar copiii mor exact aşa cum trăiesc – plini de speranţă. Ei nu ştiu ce se întâmplă, aşa că nu aşteaptă nimic, nici nu-ţi cer să-i ţii de mână – în schimb, tu te trezeşti simţind o mare nevoie să te ţină ei de mână. Cu copiii eşti pe cont propriu. Înţelegi?”

O scriere pe cont propriu, plină de înţelesuri, Soţia tigrului.

18 mai ’15

XS
SM
MD
LG