Linkuri accesibilitate

În țările Europei de est membre în UE, instituțiile anticorupție au fost impuse de Bruxelles, ca o condiție a aderării.

Democrațiile vechi nu au organisme speciale anticorupție. Justiția obișnuită se ocupă acolo de asta.

Un organism specific, dedicat combaterii fenomenului corupției, ar suna extrem de anacronic in țările scandinave, precum o instituție medievală, dar fiind că țările scandinave sunt printre cele mai puțin corupte de pe planetă.

Chestiunea se schimbă când se merge spre sud, spre Mediterana. Italia, de pildă, are o forță de poliție specială, Guardia di Finanza, care luptă atât împotriva traficului dar și, cum i-o arată numele (Guardia di Finanza), împotriva delictelor financiare.

La fel, în Spania, procuratura se numește pur și simplu „la fiscalía”: fiscalitatea.

În țările Europei de est membre în UE, instituțiile anticorupție au fost impuse de Bruxelles, ca o condiție a aderării. Acele instituții continuă să funcționeze, chiar si după aderare, asa cum continua sa le fie aplicate României si Bulgariei mecanismul de control al justiției, acea "monitorizare", care e văzută ca o pedeapsă nedreaptă, dar care își arată rezultatele, mult mai mult în România decât în Bulgaria, de altfel.

La nivel european există OLAF, Oficiul European de Lupta Împotriva Fraudei. OLAF a fost creat relativ tardiv, in 1999, dupa decenii in care nici un organism european altul decat Curtea de Conturi nu verifica buna folosire a fondurilor UE si eventualele deturnări.

Bazat la Bruxelles, cu efective de circa 500 de anchetatori, din care majoritatea sint juristi si avocați, OLAF se mai ocupa si de traficul de influența in instituțiile europene, iar crearea Oficiului a fost determinată atunci in mod direct de căderea Comisiei Europene conduse de luxemburghezul Jacques Santer, in care comisăreasa franceză Edith Cresson își favorizase niște colaboratori pentru a obține poziții remunerate in cadrul Comisiei UE.

OLAF a permis, în cei 15 ani de acivitate ai săi, condamnarea de pildă a unor mari fabricanți americani de țigări, care se foloseau de rețele de distribuție ilegală in Europa. OLAF a cunoscut insa si mari eșecuri, precum atunci cand a lansat acuzații împotriva biroului de statistica al UE, Eurostat. Neputandu-le dovedi, OLAF a trebuit sa plătească despăgubiri directorului Eurostat, care fusese pus in cauza personal.

Functionarea OLAF este apoi din ce in ce mai contestata, in special în urma recentei "afaceri Dalli", in urma căreia fostul comisar european maltez Joseph Dalli a fost forțat de către șeful Comisiei europene Jose Manuel Barroso sa demisioneze, acuzat ca ar fi fost implicat intr-un târg cu lobbyul tutunului din UE.

OLAF a refuzat sa le arate documentele necesare europarlamentarilor ca le solicitau, trimitandu-le in schimb direct autorităților malteze pentru ca acestea sa-l ancheteze pe comisarul căzut în dizgrație.

OLAF este de asemenea extrem de criticata. Departe de a acea vreo influență sau responsabilitate in țările membre, OLAF se ocupa exclusiv de frauda din interiorul instituțiilor europene, ba chiar si acolo nu dă seama decât în fața președintelui Comisiei Europene, în vreme ce deputații din Parlamentul European nu au deseori cunoștință de anumite cazuri decât din presă.

Frauda și corupția sunt generale, așadar, iar planeta e departe de a lua o tendință spre onestitatea scandinavă.

----------------

Acţiunile de rezonanţă ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) de la Bucureşti împotriva unor importante figuri politice din România, au indus la Chişinău speranţa că o ofensivă comparabilă s-ar putea produce, cât de curând posibil, în Republica Moldova. Dovadă sunt afişele lipite pe furiş la nimereală, ca în filmele cu celule clandestine în timpul unor regimuri de ocupaţie. Afişele îndeamnă DNA-ul să treacă Prutul, făcând aluzie la coscutul ordin al mareșalului Antonescu.

Mai mulţi comentatori consideră că acest mesaj probează o data în plus neîncrederea cu care cetăţenii tratează justiţia moldovenească, mai cu seamă ineficienţa instituţiilor care luptă împotriva corupţiei. Am întrebat-o pe experta Mariana Kalughin ce îi lipseşte CNA-ului moldovenesc ca să ajungă la performanţele DNA-ului de peste Prut:

„Nu poate fi comparata CNA-ul din Moldova şi DNA-ul din România. Din simplul motiv că DNA-ul din România, în special angajaţii de acolo au un alt statut. Ei sunt procurori şi sunt asistaţi de o echipă masivă de agenţi ai poliţie judiciare, de specialişti în toate domeniile, inclusiv economic, financiar, bancar. Tocmai acest statut de procuror le acordă mai multă independenţă decât ofiţerilor de urmărire penală a CNA-ului, care sunt supuşi mai multor riscuri şi mai multor presiuni administrative şi nu numai administrative în activitatea sa. Mie mi se pare că aşteptările pe care le avem de la CNA sunt puţin greşite. Nu contează în subordinea cui, sub controlul cărei autorităţi este agenţia anticorupţie, cel mai important lucru este statutul oferit angajaţilor acestei agenţii.”

Mariana Kalughin spune că deşi au fost 9 încercări de reformare a CNA-ului eficienţa acestuia rămâne sub nivelul aşteptărilor:

„Ca prim pas eu văd ca să se insiste foarte mult asupra sporirea independenţei poate nu a CNA-ului, cât tocmai a celor care se ocupă nemijlocit de urmărirea penală pe infracţiunile de corupţie. Nu ştiu în ce măsură clasa politică este gata să facă lucrul acesta pentru că, cu siguranţă aceasta ar putea să joace împotriva lor. ştiţi care sunt performanţele DNA-ului: miniştri, deputaţi, aleşi locali, judecători. însă, sper că sub presiunea opiniei publice, clasa politică din Moldova nu va avea încotro şi va trebui să facă ceva în acest sens.”

Experţii spun la unison că dosarul de rezonanţă care a căpătat şi denumirea „furtul secolului” din sectorul bancar moldovean a demonstrat cât de ineficiente sunt instituţiile moldovene care trebuie nu doar să combată corupţia, dar să o şi prevină, şi anume Procuratura Anticorupţie şi CNA. Însuşi şeful CNA, Viorel Chetraru a recunoscut, fiind audiat în Parlament pe marginea acestui dosar, că pârghiile, capacitatea de muncă şi instrumentele pe care le are instituţia pe care o conduce nu sunt cele mai bune. „Avem nevoie de procurori subordonaţi şi instanţă care să ne scoată la capăt fiecare caz” a subliniat Chetraru. Acesta a invocat şi date concludente: anual CNA prin intermediul Procuraturii Anticorupţie trimite în judecată 500 de dosare. Bilanţul total al condamnaţilor printre funcţionari este modest. 26 de demnitari nu de rang înalt ajunşi la puşcărie. ​

XS
SM
MD
LG