Linkuri accesibilitate

«Au ieșit gândacii, ca după ploaie, punându-și panglici în piept».

«Trebuie să fii naționalist ca, de Ziua Victoriei, să-i feliciți pe oameni cu Ziua Europei. Care Europa?! N-aveți nimic sfânt!»

«Douăzeci și patru de ani tot trăim, dar așa și n-am învățat cuvântul «demnitate». Tot vorbim cu veteranii în limba ocupanților. Cât trăiesc pe pământul nostru, demult puteau învăța limba română!»

«Numai unioniștii pot sa poarte tricolor de Ziua Victoriei! Măcar astăzi, din respect față de veteranii rămași, puteați să nu vă închinați în fața stăpânilor voștri de peste Prut!»

***

Cu mici excepții, aproximativ așa arăta fiecare al treilea statut pe Facebook în ziua de 9 mai. „Patrioții” îi urau pe așa numiții „colorado” (pentru că purtau panglici negru-oranj) și îi mai numeau „gândaci”. Alții îi urau pe cei care, de 9 mai, îi felicitau pe toți cu ocazia Zilei Europei, numindu-i naționaliști. Și iata așa, scuipând, urând unii pe alții, dar cu simțul de mândrie, am trăit ziua de 9 mai.

Știți ce e cel mai trist? Suntem mândri, dar proști. În afară de ură, nu mai putem naște nimic. Ne este mai ușor să urâm un vorbitor de rusă sau un unionist, un vecin sau un politician, un ziarist sau un șofer de microbuz. Dacă toată energia, pe care noi o cheltuim pe ura colectivă, am canaliza-o macar o dată în ceva simplu, dar în folosul comunității, cred că am începe trăi mai bine.

Atâta timp cât rușii din Moldova nu vor înțelege că vorbitorii de româna au motive de supărare (nu pe ei personal, ci pe sistemul sovietic, care făcea din limba rusă un instrument obligatoriu de creștere socială, iar în paralel, distrugea codul cultural român), atâta timp cât românii din Moldova nu vor înțelege ca necunoașterea limbii române nu-l face pe un găgăuz sau ucrainean cetățean de o calitate mai proastă, atâta timp cât nu vom înțelege că n-avem cum să fim la fel și trebuie să învățăm să ne acceptăm cu toate aceste diferențe, atâta timp cât nu ne vom învăța să ne unim în jurul unui viitor comun (așa diferiți cum suntem), nu vom reuși ca societatea. Toți avem supărări - rușii, românii, moldovenii, găgăuzii, săracii, medicii, polițiștii, judecătorii, învățătorii - dar ura nu este o soluție. Este o soluție simplă, dar nu și bună.

Chiar mi se pare interesant câți dintre cei, care, de Ziua Victoriei sau de Ziua Europei (numiți-o cum doriți voi, una nu exclude alta), îi urau pe dușmanii lor ideologici, în afară de a pune un like sau a face un share pe Facebook, au făcut în ultimul an măcar un lucru din următoarea listă:

- Au colectat bani pentru un proiect din comunitate sau o casă de copii.
- Au participat la ședinta Asociației Locatarilor și au rezolvat, de exemplu, problema gunoiului din scară.
- Au susținut vreo asociație obștească, care luptă împotriva construcțiilor ilegale/gheretelor sau pentru drepturile animalelor (puteți adauga orice activitate aici).
- La adunarea părintească au ridicat întrebarea legată de plăți ilegale la școli/grădinițe.

- Au ajutat un pensionar singuratic din bloc și i-au cumpărat produse alimentare.
- Au refuzat, principial, să plătească o șpagă medicului/polițistului/profesorului, chiar dacă aceasta ar rezolva problema mult mai repede.
- Au chemat poliția rutieră când a văzut o mașină parcată ilegal pe trotuar.

Sau suntem buni numai de like-uri, share-uri și ură?

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG