După mulți comentatori de presă, doar alegerea Papei la Vatican și, poate, a laureaților premiului Nobel, se face într-un secret la fel de mare ca aceea a viitorului dirijor al Orchestrei Filarmonicii din Berlin. După ce Sir Simon Rattle și-a anunțat în 2013 plecarea în stagiunea 2018-2019, campania „electorală” pentru desemnarea succesorului lui ține afișul de peste un an. Votul Orchestrei pentru viitorul dirijor s-a desfășurat astăzi, dar instrumentiștii nu au reușit să se pună de acord asupra unui nume.
Cei 124 de membri „activi”, doar titularii în Orchestră, s-au reunit astăzi într-o locație nedivulgată inițial presei – Filarmonica fiind ocupată cu pregătirea unui concert ce marcheză 50 de ani de relații diplomatice germano-israeliene. Ei au trebuit să-și lase la intrare telefoanele portabile și alte gadgeturi electronice, astfel ca rezultatul votului, definit drept „democratic”, pentru succesorul lui Sir Simon Rattle să fie transmis presei exclusiv din sursă oficială. Cei doi care află primii numărătoarea voturilor sînt un notar/avocat, prezent la oficiere, și unul din cei doi directori ai Orchestrei Filarmonice din Berlin.
Cum se relata într-un lung articol din ultimul număr al săptămînalului Die Zeit, regulamentul votului „democratic” nu este exact cunoscut, vorbindu-se de o „majoritate calificată”, dar fără a se preciza quorumul necesar alegerii. Nu este clar dacă referința se face la două-treimi, 83 din cei 124 de alegători, sau la mai puțin.
Purtătoarea de cuvînt a orchestrei Elisabeth Hilsdorf a explicat presei, citată de DPA, procedura oficierii, instrumentiștilor fiindu-le prezentată întîi o listă de candidați pe care o dezbat. Un prim vot decide o listă scurtă, iar apoi runde de vot succesive sînt derulate pînă cînd un candidat obține o „majoritate clară”. Cel ales este sunat la telefon și i se propune funcția de dirijor al Orchestrei. În cazul în care refuză oferta, instrumentiștii trebuie să voteze din nou.
La orele prînzului, ziariștii de la Berlin au fost convocați în scuarul unei biserici din sud-vestul orașului, [celebra Jesus-Christus-Kirche, în care au loc multe din sesiunile de înregistrări] fiind avertizați să fie pregătiți că este „posibil să aștepte multă vreme”. Iar așteptarea a fost, într-adevăr, lungă, deoarece dezbaterile instrumentiștilor au durat ceva mai mult de 11 ore...
Argumentele ce determină la ora actuală alegerea noului dirijor nu sînt nici ele foarte clar precizate. La Berlin se afirma că în orchestră există un consens pentru a alege un dirijor care să continue inovațiile introduse de Sir Simon Rattle, între care „The Digital Concert Hall” (posibilitatea de a asculta un concert în direct pe Internet), concertele de la ora prînzului și pe cele educative. Mai puțin clar este în ce măsură instrumentiștii doresc menținerea repertoriului larg deschis muzicii contemporane, sub Rattle.
În caz contrar, se spunea în ajun de alegeri, balanța ar fi putut să se încline în favoarea clasicistului Christian Thielemann, în prezent director la Dresda, și singurul candidat german de relativ prestigiu. Dar, des citată este o afirmație a lui – „Democrația nu joacă nici un rol în contextul muzicii de orchestră” – ce nu-l favorizează, iar Orchestra s-a dezis recent, public, de remarcile sale favorabile la adresa mișcării Pegida, afișînd deasupra sălii de concerte o inscripție grăitoare: „124 de instrumentiști, patru religii”.
De altfel, controversatul Thielemann, 59 de ani, ce se consideră un urmaș al lui Herbert von Karajan, apărea în sondajele preferințelor publicului berlinez abia pe locul al treilea, preferatul principal fiind mai tînărul leton Andris Nelsons, 36 de ani.
Un elev al marelui dirijor Maris Jansons, Nelsons, care dirijează în prezent Orchestra simfonică de la Boston, își încheie acolo contractul la un timp convenabil, doar un an după ce ar trebui să preia Filarmonica din Berlin. Ceilalți candidați pe primele locuri pe lista cunoscută a preferințelor, și-au reînoit contractele cu orchestrele pe care le dirijează pînă spre 2020-2022.
Așa este cazul lui Gustavo Dudamel, în fruntea Orchestrei Filarmonice de la Los Angeles, al lui Yannick Nézet-Séguin, aflat la pupitrul Orchestrei din Philadelphia pînă în 2022, a lui Riccardo Chailly, la pupitrul Orchestrei Gewandhaus la Leipzig și a Scalei la Milano, a lui Kiril Petrenko (în prezent dirijorul Operei din München), ce și-a micșorat șansele anulînd o serie de concerte la Berlin după un caz de deces în familie, etc.
Cert era, în ajunul votului, că dirijorii de cel mai mare prestigiu ai momentului, ce vor fi prea vîrstnici în 2018, Maris Jansons (ce va împlini 75 de ani) și Daniel Barenboim (76), au declinat ei înșiși, zilele acestea o posibilă și așteptată ofertă.
Anunțul de presă a fost făcut abia seara tîrziu, printr-un tweet postat de serviciul de presă, urmat la scurtă vreme de o declarație pe site-ul web al Filarmonicii berlineze. Cel dintîi anunța că „alegerea noului dirijor-șef al Filarmonicii din Berlin nu a condus la nici un rezultat”. Declarația ulterioară îl cita pe Peter Riegelbauer, un membru al Board-ului formației simfonice cu afirmația: „După o reuniune a orchestrei care a durat 11 ore, nu am ajuns, din păcate, la nici o decizie. Discuțiile au fost pozitive și încinse și au avut loc cîteva runde de vot, dar, din nefericire, nu am fost în stare să cădem de acord asupra unui dirijor”. Potrivit lui Riegelbauer: „Procesul de alegere va continua, iar orchestra se va reuni în mod regulat în acest sens, dar ne vom lua timpul necesar. Acesta poate dura un an de zile.”
