Linkuri accesibilitate

Rareori o scriere atât de experimentală/eterogenă din p.d.v. al tehnicilor narative s-a pretat unei lecturi de plăcere pe măsura Fragmentelor…

Dacă Cervantes ar fi trăit în secolul XX, s-ar regăsi probabil în scrisul lui Gonzalo Torrente Ballester (1910-1999), ale cărui Fragmente de Apocalipsă, Curtea Veche, 2008, constituie şi o parodie a tuturor -ismelor, şi o sinteză majoră a literelor hispanice, şi un insolit jurnal de creaţie, şi un doct curs de istorie şi teorie a literaturii ş.a.m.d., dar înainte de toate – un mare text de plăcere. Rareori o scriere atât de experimentală/eterogenă din p.d.v. al tehnicilor narative s-a pretat unei lecturi de plăcere pe măsura Fragmentelor

„De-acum încolo îmi vei citi în fiecare seară ce-ai scris, vom vorbi despre asta şi, dacă nu ne convinge pe amândoi, vei merge la culcare de unul singur”, îi spune personajul Lenocika romancierului bătrân care tocmai a inventat-o, făcând-o astfel părtaşă la procesul de creaţie: „Un ansamblu de cuvinte, în mijlocul cărora mă voi afla eu, preschimbat în cuvânt (…) Nu există altă realitate decât cea înregistrată de cuvântul public (…) De-aceea îmi propun să creez cu ajutorul cuvintelor o realitate mai durabilă, această ficţiune (…) unde moare numai acela care este omorât în cuvinte, iar bărbaţii şi femeile iubesc atunci când sunt scrise cuvintele iubirii”. Complici, ţes o pânză epică în care un arhiepiscop din Evul Mediu se îndrăgosteşte de-o frumuseţe locală, dona Esclaramunda, pe care vine s-o răpească regele vikingilor Olaf, dar nereuşindu-i operaţiunea, „a jurat în faţa zeilor săi că, după o mie de ani, se va întoarce pentru a pedepsi Villasanta”; paralel, un arhitect medieval călătoreşte în viitor pentru a lua măsurile catedralei pe care urmează, tot el, s-o construiască, după care se întoarce în epoca sa spre a-şi realiza opera; într-un alt plan, câteva poveşti de dragoste, una mai neverosimilă decât alta, fac ecou adoraţiei arhiepiscopului & regelui viking pentru Esclaramunda… Totul, ca într-un caleidoscop, unde orice mişcare dă naştere unei noi (i)realităţi: „Dacă un bărbat se aruncă pe fereastră sau viceversa…” – „Dacă o fereastră se viceversează pe un bărbat sau o aruncare…” – „Dacă un bărbat se viceversează pe o aruncare sau o fereastră…” – „Dacă o aruncare se ferestrează pe o viceversă sau un bărbat…” etc., etc.

Cum e şi firesc, Gonzalo Torrente Ballester a fost încununat cu Premiul Cervantes (1985).

11 mai ’15

XS
SM
MD
LG