La mijlocul lunii martie 1944, Armata Roșie ajunge la Nistru, hotarul estic al României. Ofensiva sovietică a luat prin suprindere trupele germane și române. După luptele de la Nipru din toamna anului precedent și primele luni ale anului 1944, comandamentul german nu a prevăzut posibilitatea continuării ofensivei sovietice în luna martie. Dezghețul din primăvară făcea improbabilă un asemenea scenariu, dar nu s-a luat îndestul în calcul forța combativă a sovieticilor grație și sporirii furnizării camioanelor americane, mai ales a celor marca Studebaker. La baza acestei erori de previziune era și lipsa unor date obiective despre pierderile reale ale sovieticilor în operațiunile de forțare a Niprului. Din această cauză, trupele germane au fost luate prin surprindere și nu au reușit să organizeze apărarea în timp util și au intrat în debandadă. Au reușit să se regrupeze pentru o defensivă redutabilă abia pe linia cursului inferior al Nistrului, Prutului și Siretului, în aprilie și mai 1944. La începutul lunii mai, Basarabia de Nord și o parte importantă a Moldovei de Nord, era ocupată de Armata Roșie. Până în a doua jumătate a lunii august 1944, frontul se va stabiliza pe aliniamentul Odesa (ocupată, în termeni militari, pe 10 aprilie), Tiraspol (12 aprilie), Dubăsari, Bravicea, nord Sculeni, nord Iași, nord Pașcani, nord Târgu-Frumos, Rădăuți.
Ofensiva spre Nistru din martie este înfăptuită de două fronturi sovietice, Frontul 2 ucrainean în Nord, conduse de Ivan S. Konev și Frontul 3 ucrainean, în sud, condus de Rodion Malinovski. Trupele lui Konev au fost mult mai dinamice decât ale Malinovski grație mai multor factori, printre care și cel al abilităților militare ale primului, dar și a scopului fixat prin operațiunea Uman-Botoșani, care stabilea un obiectiv ambițios de a transfera ostilitățile dincolo de hotarul sovietic din 22 iunie 1941. Operațiunea Uman-Botoșani începea la 5 martie 1944, la doar două săptămâni de la forțarea Niprului, la sud de Kiev.
După cum scria ulterior Konev în memoriile sale, operațiunea a fost cea mai complicată dintre toate la care a participat în intervalul 1943-1944:
„În istoria războaielor nu există o operațiune mai amplă după și mai dificilă în plan operativ, desfășurată în condițiile unor drumuri impracticabile și a revărsării de primăvară a râurilor. În memoria mea au rămas vii scenele în care soldații, ofițerii și generalii traversau noroiul lipicios. Îmi amintesc dificultatea incredibilă cu care se confruntau soldații încercând să scoată remorcile blocate de autovehiculelor, trăsurile înecate în glod care transportau tunurile, răcnind răgușit, tancurile împotmolite. În acele momente, forța omenească era una decisivă.”
Sovieticii au încercat să străpungă apărarea germano-română în zona Târgu-Frumos, în două rânduri, între 9-12 aprilie și între 2-8 mai 1944, dar fără succes. Tentiva Armatei Roșii din aprilie-mai 1944 mai este numită în istoriografia occidentală și românească ca prima operațiune Iași-Chișinău, eșuată.