Linkuri accesibilitate

Eu am un vis ca noi, moldovenii, într-o zi să încetăm să ne plângem de dușmani interni sau externi, de Mâna Moscovei sau a Bucureștiului, care ne face tot răul din țară și propria ogradă, să-i divizăm pe oameni după criteriul «Da cutărică e cu rușii sau cu europenii?», «Vorbește în română sau moldovenească?», «Ține cu Unirea sau e un mancurt?» și, o dată și o dată, să încetăm să credem în soluții simple. Pentru că ele nu există. Nici o soluție - fie ea va veni sub steagurile Uniunii Europene sau ale Uniunii Vamale, sau chiar cele unioniste - nu ne va soluționa problemele atâta timp, cât noi (anume noi și nu europenii sau rușii) nu ne vom învăța să ne asociem și, de dragul unui interes comun, să facem anumite compromisuri. Dar iată aici și încep toate problemele.

Mitingul de ieri a demonstrat că nu e neapărat sa ai la dispoziție toate televiziunile cu acoperire națională, cu tot cu liderii de opinie, blogherii, experții și platformele online (care vin la pachet) ca să scoți oameni în stradă - e îndeajuns să furi un miliard și să minți despre aceasta. Și oamenii vor ieși. Nu vreau acum să mă lansez în exerciții matematice: au fost 20, 30 sau 50 de mii de oameni, însă un lucru este clar - oamenii au fost suficient de mulți ca să provoace insomnie clasei politice de la Chișinău. Însă aici și au început problemele.

Mama mea în varstă de 65 de ani a fost ieri la miting (personal n-am putut veni, pentru că sunt la World Press Freedom Day în Riga). După miting, obosită, dar cumva împlinită, mă întreabă, trist, la telefon: «Natalia, da ei toți sunt pentru Unirea cu România? Și Boțan tot?» Mi-a trebuit timp ca să-i explic că și pe cei care țin cu Unirea, îi doare furtul miliardului. Ea va veni și data viitore la miting, însă prietena ei, Ludmila Alexandrovna, fosta profesoară universitară și doctor în filologie, cu care au venit împreună la protest, puțin probabil să mai vină. Un domn, care tot striga alături de ea «Unire, Unire!», prea tare i-a adus aminte de începutul anilor '90 cu «Чемодан, вокзал, Россия!» Miliardul o doare, dar la următorul miting ar putea să nu mai vină. Organizatorii protestului, platforma civică «Demnitate și Adevăr», n-au cum să oprească aceste procese și nici nu este un reproș la adresa lor (cu o singura sugestie - ar fi bine sa aibă printre speakeri și vorbitori de limbă rusă). Mai degrabă e o constatare tristă că în Moldova intelectualitatea e divizată după criteriul lingvistic sau, dacă vreți, geopolitic. Dar acum nu e momentul sa ne împărțim în moldoveni sau români, vorbitori de rusă sau română - acum e momentul să ne luăm țara înapoi.

Statul este capturat: instituțiile sunt în comă și folosite de oligarhi, organele de drept ne livrează showuri ca să mai dăm drumul la aburi, dar, de fapt, îi protejează pe stăpânii săi politici, bugetul de stat a devenit o vacă de muls pentru companii-căpușe, afiliate politic. Să ne luam țara înapoi - oare nu este aceasta o idee națională, care i-ar uni pe toți - moldoveni, ruși, români, găgăuzi, bulgari sau ucraineni? Oare mai contează limba vorbită sau opțiunea geopolitică atunci când vine vorba de două reguli simple: nu minți și nu fura?

Noi atât de ușor dezbinăm și ne lasăm dezbinați, încât clasei politice nu-i râmâne nimic decât să ne guverneze. Cum s-ar spune, разделяй и властвуй.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG