Linkuri accesibilitate

La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă și invitații ei.

Nimeni nu poate pune interdicții pentru ca oamenii să nu plece din țară. Și nimeni nu-i poate obliga pe cei aflați la muncă în străinătate să revină acasă. În aceste condiții statul trebuie să se gândească cum și ce să facă așa încât procesul migrației să lucreze în interesul dezvoltării economice a Moldovei, indiferent care ar fi numărul migranților, cinci sute de mii sau un milion. De ce continuă moldovenii să alegă străinătatea? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

Din cauza sărăciei Moldova a devenit una dintre cele mai afectate țări din lume de plecarea cetățenilor săi în străinătate la muncă, fie sezonieră, fie pe termen lung. După mai mulți ani petrecuți peste hotare, unii cetățeni se întorc la locul de baștină, însă, dezamăgiți de starea lucrurilor din țară, se văd nevoiți să își facă din nou bagajele.

Iată ce cred despre acest exod câțiva locuitori întâlniți la Soroca.

„Plecarea cetăţenilor noştri peste hotare are şi ceva pozitiv, pentru că văd o altă realitate, o altă lume, învaţă democraţia, frumosul. Cred că totuşi vin schimbaţi de peste hotare.”

Europa Liberă: Moldovenii aflaţi în străinătate la muncă ar putea să revină acasă? Ce s-ar întâmpla în Moldova dacă mâine-poimâine, peste un an-doi ar putea să revină toţi?

„Cred că într-un an-doi nu vor reveni acasă. Cel mai dramatic e că mulţi rămân acolo cu familiile, se înstrăinează, îşi rup rădăcina de aici. Nu cred că se vor crea condiţii ca ei să revină acasă.”

Europa Liberă: Ce trebuie să facă statul ca să-i readucă măcar pe o bună parte dintre ei?

„Să facă o justiţie corectă, să stârpească corupţia, să vină oameni competenţi la conducere, să distrugă din temelie sistemul, pentru că la noi e bolnav sistemul.”

„Cei care au plecat au înţeles un lucru, că mulţi dintre ei sunt robi acolo totuşi, lucrul este foarte greu, dar mulţi continuă să plece. Cred că este o altă situaţie. Cei care pleacă îşi găsesc un loc de muncă şi gata, nu trebuie să se gândească la nimic, se va scula, va lucra, va face ce i se va spune. În Moldova a venit momentul când fiecare trebuie să se gândească singur ce poate face, cum poate face şi să se implice singur să-şi creeze serviciul lui, businessul lui mic. „Unde alergi aşa de iute?”, îl întreb pe unul în oraş. „Umblu cu documentele. Dacă fac documentele repede, plec în Olanda şi aduc de acolo 15 vaciʾ.”

Europa Liberă: Şi aici la Soroca lumea zice: „Plec pentru că e mare corupţia, pentru că nu am încredere în instituţiile statului, pentru că nu există politicieni care să-mi insufle încredere”. Vedeți că s-a risipit încrederea.

„Corupţie este peste tot. Dacă ar fi Ştefan cel Mare, boierului i-ar sări capul. Fiindcă de ce are cap pe umeri şi creieri? Să se gândească ce-i bine şi ce-i rău. Mai rău de prostime, sunt bătuţi la fund că trebuie să lucreze. Dar, într-adevăr, corupţia este, am trecut şi eu prin judecată şi am văzut ce înseamnă judecată, aş zice judecată comunistă chiar.”

Europa Liberă: Plecarea oamenilor peste hotare lasă Moldova mai săracă?

„Numaidecât.”

Europa Liberă: Rămâne orfan statul?

„Rămâne orfan statul numaidecât. În primul rând, fără braţe de muncă, fără factorul uman.”

Europa Liberă: De ce pleacă moldovenii în străinătate să-şi câştige bucata de pâine?

„Sunt foarte disperaţi de toate ce se întâmplă în ţară şi, în al doilea rând, totuşi în căutarea a ceva mai bun. Cred că nu-i în ţară ceea ce-i trebuie omului nostru la noi în țară.”

Europa Liberă: Dumneavoastră v-aţi gândit vreodată să plecaţi?

„Nu, nu m-am gândit. Fiindcă sunt implicată în câmpul de muncă, mă simt bine. Pentru a călători, da.”

Europa Liberă: Moldoveanul dacă vrea poate să muncească acasă?

„Poate, dar sunt perioade pe care trebuie să le treacă. Astăzi el este deprins într-o zi să se culce sărac şi să se scoale bogat. Dar ne lipseşte răbdarea măcar o perioadă oarecare, măcar un an, ca să te simţi bine.”

Europa Liberă: Perioada aceasta înseamnă stabilitate. Clasa politică trebuie să insufle încredere că există instituţiile statului care se gândesc la grijile cetăţeanului.

„Numaidecât, aceasta e principalul.”

Europa Liberă: Cine pleacă: tinerii, cei care au experienţă de viaţă?

„Pleacă, în primul rând, cei cu experienţă, clasa de mijloc. Şi e clar că îi atrag şi pe cei mai vârstnici, şi pe cei mai tineri. Situaţia de azi din ţară e cam de plâns, nu avem specialişti, rămân practic oamenii puţin apţi de muncă.”

Europa Liberă: Oameni neputincioşi.

„Neputincioşi, necalificaţi.”

Europa Liberă: Există speranţa că cei plecaţi vor reveni în Republica Moldova?

„Totul depinde de guvernare, trebuie să avem condiţii.”

Europa Liberă: Condiţiile înseamnă locuri de muncă. Iar moldoveanul care s-a obişnuit cu un salariu de peste 1000 de euro în ţările Uniunii Europene vrea şi acasă poate nu 1000 de euro, dar 500 de euro vrea.

„25% dintre cei plecaţi dacă s-au obişnuit cu 1500-2000 de euro nu-l aduci acasă, dar 75% dintre cei plecaţi, cred, dacă ar avea ce le trebuie pentru viaţă, nu 1500, măcar cu 500 de euro i-am putea ţine acasă.”

Europa Liberă: Dar şi cei care merg în Federaţia Rusă tot spun că e mai bine să lucrezi acolo, pentru că poţi aduna banul, decât să rămâi acasă. Și de aici, de la Soroca, multă lume e plecată în Rusia.

„Ei nu conştientizează că acolo lucrează, dar nu trăiesc, lucrează ca robii, la uzură. Ei vin acasă să se lecuiască, să-şi schimbe dantura, iată de ce vin acasă. Mai discutăm şi le spunem: „Ai venit acasă, nu ai poliţă, nu ai nimic, dar beneficiezi de servicii. Dar noi câţi am rămas în ţară, număraţi pe degete, care completăm același Fond social”. Toţi vin numai să smulgă. Îi înţeleg că nu s-au dus de zile bune, dar trebuie de venit acasă, sunt pământuri, sunt afaceri, s-au deschis incubatoare şi ajutor de a începe o afacere mică. Eu cred că numai să vrei şi să doreşti, să fii patriot în primul rând.”

Europa Liberă: S-a lăsat un pic şi moldoveanul pe tânjală şi mai degrabă cere decât se implică.

„El mai degrabă face un lucru mai la negru, dar mai puţin să-şi implice capul, mai repede mâinile şi picioarele.”

Europa Liberă: Şi nu se gândeşte că banul trebuie să facă ban.

„Nu se gândeşte la viitor, trăieşte cu ziua de azi, risipeşte, nu se gândeşte la copii, nepoţi. Totuşi, cred că lipseşte patriotismul faţă de naţiune, de ţară. Toate acestea joacă un rol foarte important. Dacă ar da Domnul să le vină la toţi mintea la cap... Nouă, cei care ne ţinem azi în ţară, nu ne-a fost uşor, tăiem din poale şi lungim mânecile şi tăiem din mâneci şi lungim poalele, trebuie să plăteşti impozitul, nu ai cu cine lucra şi răsufleci singur mânecile, dar am încercat să ne menţinem, să demonstrăm că ceva putem şi noi. În primul rând, şi legislaţia, chiar politica fiscală nu e atât de favorabilă, dar văd în ultimul timp că se mai încearcă câte ceva de a face. Sunt foarte mulţi factori care ar putea să-i ţină acasă, dar ştiţi cum e la noi.”

Europa Liberă: Ce pierde statul de pe urma acestui exod de braţe de muncă şi de creier?

„Cine pierde? Guleraşele albe, clasa de mijloc a societăţii, care ar putea singuri să zidească zi de zi. Nu este de lucru la Soroca? Se restaurează Cetatea, vom avea nevoie de agropensiune aici la Cosăuţi, la Egoreni, la mine în sat la Cureşniţa e o luncă extraordinar de frumoasă, vor veni copiii la excursie. Nu o dată am fost întrebat unde este un hotel unde ar plăti 50 de lei, ca să poată dormi o noapte cu copiii.”

Europa Liberă: Dacă milionul de moldoveni plecaţi în străinătate la muncă s-ar întoarce, ce poate să se întâmple aici? E capabil statul să absoarbă atâtea brațe de muncă?

„Nu statul, ei văzând acolo cum se face business s-ar apuca singuri să facă business.”

Europa Liberă: E capabil statul să absoarbă această forţă?

„Nu cred că este capabil. Trebuie reforme.”

Europa Liberă: Ce ar trebui totuşi să facă statul?

„Să lupte cu corupţia şi sistemul judecătoresc schimbat, dar în primul rând sistemul judecătoresc. De ce? Nu ar fi corupţie.”

Europa Liberă: Este o diferenţă între migrantul care a ales să muncească în Federaţia Rusă şi cel care a mers să muncească în ţările Uniunii Europene?

„Desigur că este. În ce constă? Se vede în Cetate când vin. Cel care vine din Europa este îmbrăcat altfel, altfel se uită la ceea ce vede în jurul său.”

Europa Liberă: Pune preţ pe cultură?

„Sigur. Moldoveanul intră şi mănâncă seminţe de floarea-soarelui, scuipă, aruncă hârtia jos, e îmbrăcat cum era cândva în krepdișin și în lavsan, așa cam și îmbrăcați, în felul acesta. Aceştia sunt cei veniţi din Rusia, de la muncă. Se cunoaşte cine vine din Franţa, Italia şi cel care vine din Rusia. Nu s-a schimbat cel care vine din Rusia, tot grosolan a rămas, obraznic, dar fiindcă are nişte bani este şi mai pretenţios că uite „eu vin de acoloʾ.”

Europa Liberă: Statul oricum trebuie să aibă politici ca să stopeze acest exod.

„Să aibă politici ca să stopeze. Altfel cine mai rămâne? Şi eu aş putea pleca, sunt cetăţean român, copiii sunt în Canada, dar noi suntem aici crescuţi.”

„Cei care pleacă uită scopul pentru care au plecat. La început este un scop nobil, să scape de sărăcie, dar pe urmă scopul acesta duce la distrugerea familiei şi necazul cel mai mare e că suferă copiii.”

Europa Liberă: Dar este o goană după materialism, mai multă avere, mai multă bogăţie?

„Un trai mai decent oamenii caută. Noi am fost deprinşi, pe vremea Uniunii Sovietice, omul avea bani cât de puţini, dar putea să ia ceva necesar. Astăzi nu poţi lua cu banii care sunt lucrurile necesare. Astăzi nu mai este modestie, suntem un neam foarte mândru, de felul dacă am văzut la cumătra draperii, le schimb urgent, dacă am văzut că vecinul are maşină şi eu trebuie să am. E păcat, suntem ortodocşi, mergem în Europa. Eu am făcut studii la Bucureşti, am văzut modestia în ţara vecină, omul avea scopul să nu-i fie frig, dar nu cum arată haina, la noi cum arată haina.”

Europa Liberă: Ce-i trebuie moldoveanului să scape de sărăcie?

„Hărnicie. Cine se scoală mai dimineaţă mai departe ajunge, aşa mi-a spus tata când eram mic. Şi dacă muncim, scăpăm de sărăcie, să nu avem pământurile pârloagă. Înaintaşii noştri când au venit pe aceste meleaguri au prelucrat pământul cu plugul de lemn, nu l-au lăsat cum este acum plin de buruieni şi de spini. Păcat. Cineva când a venit în 1920 la noi în ţară a spus: „Aveţi un pământ foarte bun. Este bun să-l ungi pe pâine să-l mănânci”, dar noi nu preţuim aceasta. Aceasta îi trebuie moldoveanului ca să scape de sărăcie – hărnicie.”

Europa Liberă: Şi cine trebuie să-i insufle acest spirit de bun gospodar?

„Acei care pleacă peste hotare să nu le trimită bani celor rămaşi acasă.”

Europa Liberă: Trebuie să le dea undiţa şi nu peştele.

„Corect. Şi atunci vor scăpa de sărăcie, vor înţelege că trebuie să muncească ca să se întreţină. Când le vin bani din afară, devin trândavi şi leneşi.”

*

După 20 de ani de trai peste hotare, Larisa Bâlhac alege să rămână tot în Grecia, țară care a adoptat-o pentru că, așa cum spune ea, Moldova mai este locul care te cheamă la sărăcie.

Larisa Bâlhac: „Nu sunt gata să vin acasă, fiindcă salariile din Republica Moldova sunt foarte mici, salarii cu care nici nu poţi exista, să trăieşti sau să-ţi permiţi ceva. De aceea, lumea pleacă. Noi, cei care am plecat de mult timp, acum avem o vârstă oarecare, poate avem mai puţin de muncă acolo, dar, iarăşi, acolo lucrând două-trei zile în săptămână, îţi faci un salariu cu care poţi să trăieşti, îţi permiţi ceea ce nu-ţi poţi permite în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Cine trăieşte în sărăcie în Moldova?

Larisa Bâlhac: „Majoritatea, 80%. Am văzut că multe pământuri nu sunt prelucrate. Noi suntem o ţară agrară, toată baza noastră este agricultura. În ţara unde clasa de mijloc este majoritatea, adică 70% să fie clasa de mijloc, ţara se socoate dezvoltată, acolo lumea trăieşte bine. Când am plecat în Grecia, în 1996, clasa de mijloc în Grecia era de 70%.”

Europa Liberă: Starea aceasta de sărăcie care a cuprins practic o bună parte din populaţia Republicii Moldova face ca tot mai multă lume să piardă încrederea în instituţiile statului, în cei care guvernează astăzi. Până unde se ajunge? Și ce înseamnă, de fapt, această disperare şi această pierdere de încredere?

Larisa Bâlhac: „Au fost şi sunt foarte multe promisiuni şi se vorbeşte, şi se spală creierii săracilor oameni de la sate. Poate la oraş oamenii sunt mai cărturari şi văd singuri lucrurile cum se petrec, dar omului de la sat tot ce-i spui crede. Suntem o naţiune prea credulă, ni se pare că tot ce se spune la televizor e adevărat şi trebuie să credem în ceea ce se spune, pe când nu totul este aşa.”

Europa Liberă: Larisa Bâlhac în ce crede şi în ce nu crede la capitolul promisiuni? Pentru că sunteţi votant şi chiar v-aţi dat votul la alegerile parlamentare din anul trecut.

Larisa Bâlhac: „Mi-am dat votul şi am rămas foarte dezamăgiţi cei care trăim în străinătate. Noi înţelegeam foarte bine lucrurile, fiindcă timp de patru ani de zile am urmărit totul, poate am urmărit mai mult decât cei de acasă, fiindcă ne doare. Nu ştiu de ce, dar soarta ţării ne doare mult mai mult poate, fiindcă nu trăim în rutina aceasta, ducem dorul, vrem să revenim acasă şi suntem la curent cu tot ce se petrece, am văzut toate certurile din guvern, din Parlament, când nu au ajuns la un numitor comun partidele pro-europene, care se numeau pro-europene. Ştiam că chiar dacă vor câştiga alegerile acestea, tot nu se vor înţelege până la urmă, dar să le mai acordăm o şansă numai să nu vină la putere comuniştii. Acum au adus ei singuri comuniştii la putere.”

Europa Liberă: Pentru care promisiune v-aţi dat votul?

Larisa Bâlhac: „Pentru integrarea în Uniunea Europeană. Fiindcă noi vedem salvarea aici, în Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Dar există aceste cercetări sociologice, ultimul Barometru al Opiniei Publice arată că s-a subţiat acest segment care mai crede că Moldova trebuie să se apropie de Uniunea Europeană şi tot mai multă lume investeşte încredere în Uniunea Vamală, în Rusia condusă de Vladimir Putin.

Larisa Bâlhac: „Acum, după alegeri, dar înainte de alegeri, mai ales noi, care trăim în Occident, am pledat pentru Uniunea Europeană şi numai în Uniunea Europeană, fiindcă numai aici noi vedem ieşirea din sărăcie. Nu vedem, de exemplu, un partid care ar putea într-adevăr să ducă Moldova spre integrarea europeană. Cei care cred în Uniunea Vamală nu sunt oameni care locuiesc în Europa.”

Europa Liberă: Sunt oameni care locuiesc în Republica Moldova, iar aceştia decid soarta ţării, cei care au rămas să locuiască aici, să câştige bucata de pâine şi ei astăzi au o altă opţiune.

Larisa Bâlhac: „Fiindcă propaganda rusă spune că Europa e în criză, că Europa e mizerabilă. Am avut aşa discuţii mai ales înainte de alegeri: „Trebuie să votăm pentru socialişti, nu trebuie să votăm pentru pro-europeni, fiindcă veţi vedea ce vom păţi cu Europa aceasta”. Și eu le răspundeam: „Stați, oameni buni, eu trăiesc de aproape 20 de ani în Europa. Tu să-mi spui cum e în Europa? Eu acolo trăiesc de 20 de ani”. De ce eu nu vreau să vin acasă? Fiindcă nu vreau să mă duc în Rusia.”

Europa Liberă: Cum înţelege cetăţeanul Republicii Moldova apropierea de Uniunea Europeană şi apropierea de Federaţia Rusă?

Larisa Bâlhac: „Cred că mulţi au frică de Europa, au frică că acolo sunt nişte legi pe care trebuie să le respecţi, să le îndeplineşti, dar în Rusia haos a fost, haos va fi şi mai departe. Omului îi este mai convenabil să meargă acolo unde el ştie ce îl aşteaptă, decât acolo unde pentru dânsul e necunoscut.”

Europa Liberă: Dar pune omul pe cântar de unde vine binele şi de unde vine răul?

Larisa Bâlhac: „Nu pune, fiindcă sunt foarte mulți care nu au ieşit din Moldova. Și omul care nu a fost în Europa, nu a trăit în Europa, nu a văzut viaţa europeană este neinformat, informaţia din Rusia prevalează informaţia despre Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Dar el trăieşte realităţile Republicii Moldova, unde vede foarte bine cine ajută, cine are interes, cine dezinteresat acordă acest sprijin.

Larisa Bâlhac: „Da, dar se justifică așa: de ce ne-au impus embargou? Fiindcă noi vrem unire cu România, fiindcă noi spunem limba română. Încep să vorbească de rău deja România. Nu văd cât ajutor ne-a dat România şi nu preţuiesc. De când România a intrat în Uniunea Europeană a început să se dezvolte. De exemplu, Rusia nu ne dă ajutor absolut deloc, numai ne împiedică în tot ce facem, cu embargourile ne împiedică în dezvoltarea economică a ţării noastre. Poate de aceea că foarte mulţi pleacă în Rusia şi pleacă pe două-trei luni de zile, fac un ban, şi vin acasă şi îşi rezolvă întrebările, au calea aceasta bătută şi se tem că se vor închide hotarele şi nu vor mai putea pleca. Şi acesta este un motiv.”

Europa Liberă: Un motiv de a gândi aşa?

Larisa Bâlhac: „Da.”

Europa Liberă: Cum se vede din afara ţării problema marii corupţii?

Larisa Bâlhac: „Nu pot spune că în Europa nu sunt corupţi. Omul este om, dar dacă ai fost învinuit de corupţie, cariera politică s-a terminat, totul s-a terminat, ai rămas un om de rând.”

Europa Liberă: Lumea învinuieşte că la vârful puterii ar fi corupţie. Pe de altă parte, instanţele nu dau verdicte pentru cei care sunt învinuiţi de către simplii cetăţeni.

Larisa Bâlhac: „Cum să fie ei învinuiţi, dacă este totul sub control politic, s-a politizat totul. Eu văd că în Moldova şi biserica e politizată, cu toate că biserica nu ar trebui să se implice nici în politică, nici în treburile statului, dar totul este controlat. Cum să judeci pe cineva care te-a înaintat, te susţine, dacă nu ai avea susţinere nu ai fi în postul acela.”

Europa Liberă: Această percepţie că există multă şi mare corupţie dumneavoastră cum o explicaţi, ca simplu cetăţean?

Larisa Bâlhac: „Noi singuri suntem corupţi ca popor, fiindcă nu vreau să stau în rând şi plătesc o sută de lei să trec mai repede. Noi singuri i-am învăţat aşa, fiindcă moldoveanul din firea lui e corupt, fără a da mită nu poate trăi – am plătit, au rezolvat. Are un fel de mândrie că a dat mită. Unul dă mită, altul ia mită şi suntem toţi corupţi. Noi am dezvoltat corupţia.”

Europa Liberă: Poate fi dezrădăcinat acest fenomen?

Larisa Bâlhac: „Nu cred, nu ştiu.”

Europa Liberă: De unde trebuie să se înceapă?

Larisa Bâlhac: „Nu văd.”

Europa Liberă: Lumea zice că peştele se strică de la cap, dar se curăţă de la coadă. Cum scapă Moldova de corupţie şi de corupţi?

Larisa Bâlhac: „Cred că ar trebui nişte legi foarte stricte pentru funcţionari şi pentru acel care dă mită, să fie traşi la răspundere şi cel care dă, şi cel care ia. Dacă s-ar face aceasta în masă, dar nu vorbim de unul-doi ani, vorbim de 10-20 de ani, dar poate şi mai mult, până când vor creşte copilaşii noștri şi vor şti că şi-a făcut o programare online, nu stau în faţă ca să poată da bani ca să fie angajat sau pentru altceva. În diaspora noastră s-a format o mişcare civică

Oamenii care gândesc logic nu mai vor nici să voteze, nu mai au încredere în niciun partid. Şi la urmă cine rămâne? Acei care ne duc spre Rusia.

„Vocea diasporei” şi anume cere de la guvern şi de la justiţie să spună numele celor care au jefuit Banca de Economii, să răspundă de ce a fost concesionat Aeroportul, despre evenimentele de la 7 aprilie, fiindcă nici până astăzi nimeni nu este condamnat pentru ceea ce s-a făcut atunci, cazul „Pădurea Domnească” s-a închis şi nimeni nu ştie nimic. Acestea sunt problemele care îi frământă şi lumea vrea să ştie adevărul. Oamenii care gândesc logic nu mai vor nici să voteze, nu mai au încredere în niciun partid. Şi la urmă cine rămâne? Acei care ne duc spre Rusia, spre Uniunea Vamală şi vor ieşi de fiecare dată la votare. Aceștia numaidecât vor ieși la vot.”

Europa Liberă: Dacă duminică ar avea loc alegeri parlamentare, aţi merge să votaţi?

Larisa Bâlhac: „Aş merge, dar aş pune votul alb, fiindcă nu am încredere în niciun partid acum.”

Europa Liberă: Cum ar trebui să arate acest partid în care să aveţi încredere?

Larisa Bâlhac: „Să fie din oameni pe care îi doare sufletul pentru ţară, dar nu pentru cariera şi buzunarul lor, să iubească ţara, să facă ceva pentru această ţară.”

Europa Liberă: Mai sunt asemenea persoane?

Larisa Bâlhac: „Printre oamenii simpli sunt, dar cred că aşa oameni nu vor să se implice în politică, fiindcă politica e murdară. Dacă eşti om cinstit, nu vei fi politician, nu-ţi vor permite ceilalţi, dar de unul singur nu poţi face nimic.

Europa Liberă: Dar pe de altă parte şi în mlaştină nu poţi sta la nesfârşit…

Larisa Bâlhac: „Da, corect. Numaidecât oamenii conştienţi se vor ridica, vor apărea alte partide, alte mişcări, fiindcă nu se opreşte totul la aceasta. Gata, am pierdut încrederea în politicienii de astăzi şi am lăsat mâinile în jos. Nu.”

Europa Liberă: De ce nu se identifică un lider naţional?

Larisa Bâlhac: „Cred că nu-l avem. Vorba lui Mateevici: dacă nu va fi un proroc, să ştiţi că nu vom avea noroc. Asta se spunea în 1917. Înseamnă că trebuie să avem un proroc, un om care într-adevăr să creadă lumea în el şi să fie cinstit, după care lumea să meargă, să fie un lider al poporului. Şi iar ajung la Mateevici, fiindcă aşa a şi spus că trebuie să ducem lumina în sat. Satul este puterea noastră. Fiindcă noi suntem o republică agrară, republică unde 80% din populaţie trăieşte la sat.”

Europa Liberă: E mult întuneric? E multă lume rătăcită?

Larisa Bâlhac: „Da, e multă lume rătăcită şi neinformată.”

Europa Liberă: Şi oftatul acesta tot nu duce la bine, pentru că lumea acum mai mult se victimizează şi nu caută soluţie.

Larisa Bâlhac: „A fost un agiotaj pentru Uniunea Europeană că vom intra, că va fi şi acum, după alegeri, toţi parcă s-au blocat şi nu ştiu în care parte să o ia, stau la cumpene, sunt în aşteptare. Fiindcă şi cei care vor cu Rusia îşi vor schimba părerea, nu vor rămâne la aceeaşi părere că împreună cu Rusia e mai bine. Şi apoi nu avem nici hotar cu Rusia, nu avem nimic comun. Nici cel care vrea spre Rusia nu cred că are răspuns de ce vrea cu Rusia. Pur şi simplu aşa, după inerția gândurilor, o nostalgie după ceea ce nu a fost atât de bine. Locul Republicii Moldova este în Uniunea Europeană, numai aici, fiindcă suntem în Europa, nu avem nimic comun cu Uniunea Vamală. Vrem să trăim şi noi ca europenii, dar nu ca ruşii. De exemplu, pentru a te integra în Uniunea Europeană, ţi se dau nişte criterii care trebuie îndeplinite. Fiindcă s-au alocat foarte mulţi bani pentru a face schimbări în justiţie, dar până când foarte puţin se vede.”

Europa Liberă: Europenii dau din deget?

Larisa Bâlhac: „Da. Nu le place ceea ce se întâmplă în Republica Moldova şi că Republica Moldova nu-şi îndeplineşte tema de acasă, nu se văd reforme. Ei pot scrie pe hârtie că le fac, dar acestea nu se văd în societate. Dacă se vor face reforme, poate poporul şi-ar reveni. Înseamnă că totuşi cineva se gândeşte la noi, totuşi cineva nu ne lasă chiar să pierim.”

*

Ultimele sondaje arată că moldovenii sunt tot mai nemulțumiți de starea de lucruri din țară, însă preferințele lor politice rămân practic aceleași. Iată cum explică de ce crește această nemulțumire a oamenilor Vasile Calmațui, un moldovean stabilit de 20 de ani la Paris.

Vasile Calmațui: „Un pensionar care a văzut că preţurile cresc şi pensia nu se măreşte sau se măreşte cu un procent mult mai mic, pentru acest pensionar aceasta înseamnă că merge pe o cale greşită. Cineva care e interesat de politica mare crede că Republica Moldova va fi antrenată în războiul de pe teritoriul Ucrainei cu separatiştii sprijiniţi masiv de armata rusă logistic, militar ş.a.m.d. Cred că fiecare interpretează în felul său, dar de 20 de ani e acelaşi procentaj.”

Europa Liberă: Aceleaşi temeri pe care le exprimă cetăţeanul de la proclamarea independenţei Republicii Moldova încoace, 23 de ani de când omul tot se teme. Unde e curajul lui?

Vasile Calmațui: „Nu suntem poporul cel mai curajos din lume, dar, poate, aceasta e şi o forţă de-a noastră. Însă totuşi în sondajul recent a apărut că oamenii se tem şi de război. Dacă această temere de război a dispărut în ultimii cinci-zece ani, după războiul din Transnistria, acum a reapărut, oamenii arată că sunt îngrijoraţi şi sper conducerea va face totul pentru a evita un război.”

Europa Liberă: Prin ce ar trebui să se manifeste curajul societăţii? Voi, cei plecaţi în străinătate, aţi fost cei curajoşi?

Vasile Calmațui: „Suntem curajoşi fiecare în felul său. Poţi spune că eşti curajos când trimiţi bani pentru a investi, cred că necesită un curaj mare. Poţi spune că eşti curajos să vii să te reinstalezi în Republica Moldova, tot trebuie un curaj mare. Trebuie curaj să nu uiţi de acest petic de pământ şi să nu te integrezi complet în ţara în care eşti. Trebuie curaj să spui: „Sunt din Republica Moldova. Sunt român”. Trebuie curaj, pentru că, din păcate, sunt persoane care uită de unde au venit şi nu-i mai interesează ce se întâmplă.”

Europa Liberă: Aici vorbesc şi despre curajul pe care ar trebui să-l manifeste cetăţeanul, atunci când merge şi aruncă buletinul de vot.

Vasile Calmațui: „Da, sunt de acord. Pentru că e mai bine de aruncat buletinul de vot, decât piatra în Parlament.”

Europa Liberă: Dar instituţiile statului nu se bucură de încredere din partea cetăţeanului. Nici Legislativul, nici executivul, nici Preşedinţia.

Vasile Calmațui: „Acesta este reproşul cel mai mare pe care îl am către aşa-zisa putere pro-europeană din ultimii şase ani, că ei au trădat această încredere. Pentru că în 2009-2010 oamenii aveau mult mai multă încredere decât acum şi credeau că lucrurile se pot schimba în bine, inclusiv aruncând buletinul de vot, inclusiv prin schimbările la care se aşteptau. Şi acum, într-adevăr, suntem dezamăgiţi poate şi mai mult decât eram în 2009-2010.”

Europa Liberă: Ce înseamnă această dezamăgire? Ce faci tu ca să nu rămâi dezamăgit, ca cetăţean responsabil al acestui stat?

Vasile Calmațui: „Sunt mişcări care au apărut în stradă, în Chişinău, în străinătate, însă mişcările de stradă la ziua de azi în Chişinău vor aduce doar la confruntări şi probabil la putere nişte persoane care vor distruge tot ce a realizat Republica Moldova în ultimii doi, trei, patru ani. Într-adevăr, sunt foarte răi acei care sunt la putere, dar dacă îi dăm jos acum vor veni nişte băieţi şi mai răi şi atunci Putin nici nu are nevoie să introducă armata, nu va avea nevoie de nimic.”

Valentina Ursu

Valentina Ursu

Europa Liberă: A propos, întrebaţi dacă ar trebui să aleagă între aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană sau Uniunea Vamală dominată de Federaţia Rusă, 50% dintre respondenţi au ales Uniunea Vamală, iar puţin peste 30% au declarat că ar prefera aderarea Moldovei la Uniunea Europeană. Şi aceasta după ce Bruxellesul a oferit și regimul liberalizat de vize, acum oamenii pot călători oriunde în spaţiul Uniunii Europene, dar ei spun că nu au bani pentru a face aceste călătorii. Există şi Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, care include şi Acordul de Liber Schimb, iar piaţa Uniunii Europene şi-a deschis larg uşile pentru o bună parte din producţia moldovenească.

Vasile Calmațui: „Cealaltă Republică Moldova, care se află peste hotare, nu a fost întrebată şi nu a participat la acest barometru. Şi al doilea, oamenii nu răspund tot timpul exact la întrebarea care se pune, ei răspund deseori ca protest faţă de ceea ce văd, ceea ce simt. Şi guvernarea pro-europeană care a venit a dezamăgit oamenii, dacă în 2009-2010 70% doreau să intre în Uniunea Europeană, acum într-adevăr a coborât la 30%.”

Europa Liberă: Dar prin ce a dezamăgit clasa politică cetăţeanul?

Vasile Calmațui: „Sunt hoţii noştri şi au continuat să fure poate chiar mai mult decât furau comuniştii înainte şi prin aceasta au dezamăgit populaţia.”

Europa Liberă: Nicio instanţă nu a anunţat verdict că cineva dintre politicieni se face vinovat de jaful de la BEM sau de alte nereguli.

Vasile Calmațui: „Din păcate, mă tem că nu se va rezolva nimic în viitorul apropiat. Tot mai multe persoane cred ca metoda de a scăpa de hoţii de la putere este schimbarea în justiţie la fel ca în România în ultimii ani. Sunt schimbări radicale şi oamenii văd capete care cad, capete care stau la rece, persoane, personalităţi care stau în închisoare. Cred că cu cât mai mult cei ce se proclamă statalişti stau la putere, dar fură, vor aduce la faptul că Republica Moldova se va uni cu România.”

Europa Liberă: Cred că mai actual totuşi rămâne a fi astăzi cum şi cine edifică statul Republica Moldova.

Vasile Calmațui: „Dacă timp de şase ani nu au putut instituţiile să le cureţe cât de cât, chiar nu văd ce aşteptăm. Să vină Putin să ne federalizeze cu Transnistria şi cu Găgăuzia?”

Europa Liberă: Tocmai din considerentul acesta şi întreb cine şi cum clădeşte această statalitate sau întăreşte statalitatea Republicii Moldova?

Vasile Calmațui: „Oamenii aceasta aşteaptă – justiţie. Data trecută la dumneavoastră am fost întrebat care sunt cele trei probleme în Republica Moldova. Şi voi repeta – justiţia, justiţia, justiţia.”

Europa Liberă: Dar nu e greşit pusă această miză că cineva trebuie să vină să facă ordine pe această palmă de pământ? Sau cei mai interesaţi în a trăi bine trebuie să fie chiar cetăţenii acestui stat?

Vasile Calmațui: „Da, într-adevăr. Şi populaţia care locuieşte aici a ajuns într-un modus vivendi, adică într-un mod de funcţionare care, până la urmă, cred că le convine. Toţi spun în felul lor: „Da, nu-mi place, ceva nu e bine”, dar aşa e firea moldoveanului, nu cred că iese revoluţionar şi protestatar din el. Ar trebui să se ridice nişte personalităţi, nişte oameni care sunt curaţi, care nu au fost pătaţi până acum şi doar ei vor putea schimba ceva.”

Europa Liberă: Şi dacă există asemenea personalităţi, de ce apar la suprafaţă?

Vasile Calmațui: „Pentru că avem televiziunile pe care le avem. Şi vreau să felicit Europa Liberă, sunteţi printre unicele surse mass-media independente. Mass-media este ocupată, dacă ieşi în stradă îţi găsesc dosare dacă ai cumva afaceri. E greu, e foarte greu. Trebuie, într-adevăr, să ai curaj la pătrat, la cub ca să poţi schimba ceva.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, guvernanţii nu obosesc să spună că s-au angajat să ducă la bun sfârşit acest parcurs european prin aplicarea reformelor.

Vasile Calmațui: „Şi Voronin a început să o spună prin 2005-2006.”

Europa Liberă: Ce a spus?

Vasile Calmațui: „Că vroia să facă integrare europeană, vorbea de parcurs european în 2005. Din păcate au arătat că cei care sunt acum la putere sunt din acelaşi aluat cum era Voronin în 2005-2006.”

Europa Liberă: Care e rolul vostru, rolul tinerilor? Or există apatie din partea tinerei generaţii, or atitudinea e mai mult una de a nu se implica, pentru că dacă te implici e prea mare povara, trebuie să-ţi asumi responsabilităţi prea mari. Ce puteţi face voi, cei tineri? Mai ales voi, cei plecaţi peste hotare, care sunteţi aşteptaţi să veniţi să faceţi schimbarea până la urmă în Moldova?

Vasile Calmațui: „În primul rând, sunt tineri şi tineri. Din păcate, exodul tinerilor încă nu s-a terminat şi din ce în ce mai multe persoane pleacă în Occident la studii, majoritatea rămân acolo. Alţi tineri, care au studii mai puţine şi au mai puţin noroc pleacă la muncă în Rusia. Cei care rămân sau lucrează pentru stat, sau lucrează în firmele părinţilor. Cei care se consideră statalişti ar trebui să se gândească de două-trei ori înainte ca să bage mâna în buzunarul public.”

Europa Liberă: Societatea moldavă rămâne a fi profund divizată. Dezbinarea porneşte de la vectorul politicii externe, o parte vrea ca Moldova să meargă cu Vestul, altă parte vrea ca Moldova să fie mai aproape de Est, inclusiv de Federaţia Rusă. Şi apoi încep alte scindări: eu sunt cu partidul acesta, tu eşti cu partidul celălalt, eu sunt cu primarul meu, tu eşti cu primarul tău. Acest lucru şi mai tare zdruncină din temelie statalitatea.

Vasile Calmațui: „Într-adevăr, aşa şi este. Oamenii sunt dezbinaţi şi dacă timp de 23 de ani Republica Moldova nu a reuşit să găsească o idee, un vis comun, să unească locuitorii acestui petic de pământ, nu văd ce poate să apară ca să-i unească în următorii doi-trei ani.”

Europa Liberă: Există şanse ca după 23 de ani să se identifice o idee naţională care ar consolida societatea, să se găsească o elită care şi-ar asuma responsabilitatea pentru destinul de mai departe al acestui stat?

Vasile Calmațui: „Sincer nu văd. Reformele trebuiau făcute pentru a integra Republica Moldova în Uniunea Europeană, ceea ce cred că se îndepărtează pe zi ce trece din cauza că şi europenii încep să arate semne de nemulţumire şi deznădejde din partea lor că nici ei nu mai cred că Republica Moldova se poate integra de sine stătător în Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Nu am auzit declaraţii din partea demnitarilor europeni.

Vasile Calmațui: „Nu, directe nu au fost, dar dacă cu jumătate de an, cu un an în urmă toţi funcţionarii europeni erau foarte bucuroşi, optimişti în privinţa Republicii Moldova, acum note optimiste nu am mai văzut în discursurile lor.”

Europa Liberă: Te întreb pe tine, Vasile Calmațui, care de atâţia ani stai la Paris, ţi-ai câştigat şi îţi câştigi acolo bucata de pâine, dacă ar fi să stai de vorbă cu cei care conduc ţara ce reproşuri ai avea la adresa Preşedinţiei, la adresa guvernului, la adresa Parlamentului?

Vasile Calmațui: „Luaţi-vă gaşca şi plecaţi şi nu mai distrugeţi speranţele oamenilor. Duceţi-vă, lăsaţi oamenii să se descurce cumva singuri.”

Europa Liberă: Bine, dar ei au votul cetăţeanului.

Vasile Calmațui: „L-au avut.”

Europa Liberă: Şi-l mai au.

Vasile Calmațui: „Se schimbă opţiunile. Încet, dar se schimbă opţiunile cetăţenilor. Întrebarea e foarte grea. Ei trebuie să-şi facă curăţenie, în primul rând, în interiorul partidului, dar nu-i văd capabili. Lupul paznic la oi... Nu văd cum pot face ordine. Ei sunt sursa răului.”

Europa Liberă: Ai veni acasă să te implici şi să schimbi situaţia în bine?

Vasile Calmațui: „Nu cred. Pentru mine acasă de fapt este Parisul, totuşi sunt peste 20 de ani acolo, dar mă doare inima ce se întâmplă aici şi vreau să ajut să deschid ochii oamenilor şi să fie mai bine pentru rudele care au rămas aici, tatăl care este aici. Vreau să fie mai bine şi să fiu mândru că se trăieşte cât de cât şi că această populaţie, acest popor poate face ceva. Până acum am văzut că nu pot nimic şi nu doresc nimic.”

Europa Liberă: Poţi să-mi dai un model de politician din exterior care îţi insuflă încredere? Să vedem de ce nu pot fi identificate nume şi în Moldova de politicieni model.

Vasile Calmațui: „Ceea ce a făcut Margaret Thatcher în anii ʾ70-ʾ80 în Marea Britanie a fost un lucru formidabil, care a trecut acea ţară de la o epocă industrială la o epocă de servicii. Cu sacrificii, cu multe probleme, dar Anglia acum este una din cele mai bogate ţări din Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: De ce te-am întrebat? Pentru că în acest sondaj de opinie la capitolul încredere în liderii internaţionali, pe primul loc se află preşedintele rus Vladimir Putin, care se bucură de încrederea a 25,6% dintre moldoveni.

Vasile Calmațui: „Nu mă miră. Erau sondaje cu doi ani în urmă care spuneau că politicianul din toată lumea cel mai popular şi cel mai apreciat era tot Putin nu cu 20%, dar peste 50%. Totuşi, este ceva pozitiv dacă a scăzut la 20%.”

Europa Liberă: O regăsim şi pe cancelara germană Angela Merkel cu puţin peste 10% şi pe preşedintele României Klauss Iohannis cu aproape 8%. Pe locul imediat următor se află preşedintele american Barack Obama doar cu 5%. Aceasta vorbeşte despre ce?

Vasile Calmațui: „Despre faptul că în Republica Moldova avem 80% dintre televiziuni care vin de la Est şi care nu sunt autohtone, despre aceasta vorbeşte. Şi în acelaşi timp, evident, oamenii înţeleg mai degrabă un tătuc ca Putin decât un politician democrat, evident.”

Europa Liberă: Şi de ce moldoveanul vrea un preşedinte tătuc, un lider tătuc de naţiune?

Vasile Calmațui: „Pentru că undeva aşa a fost educat şi în altă parte simte că doar un tătuc poate face ceva curăţenie aici.”

Europa Liberă: Curăţenia o face legea, nu?

Vasile Calmațui: „Ar trebui, dar în colţul acesta de lume trebuie să mai baţi cu pumnul în masă şi poate să înjuri câteodată, şi poate să fii la limita legalităţii, ceea ce a făcut Traian Băsescu în România. Aceasta trebuie.”

XS
SM
MD
LG