Linkuri accesibilitate

Un maestru al nuvelei psihologice din spiţa lui Maupassant şi Cehov, şi care nu va ezita să se arunce în abisurile sufleteşti pe urmele lui F.M. Dostoievski...

Maestru al nuvelei psihologice din spiţa lui Maupassant şi Cehov, şi care nu va ezita să se arunce în abisurile sufleteşti pe urmele lui F.M. Dostoievski din Jucătorul, Stefan Zweig dă, prin Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei, Humanitas, 2014, „o capodoperă despre patima jocurilor de noroc şi pasiunile care lovesc inimile mature” (Intelligent Life).

Suntem în plină belle époque, pe Coasta de Azur, într-o pensiune găzduind înalta societate burgheză; o doamnă respectabilă – soţie exemplară şi mamă a doi copii – părăseşte staţiunea în compania unui tânăr francez, ceea ce-i aduce oprobriul cvasi-general, cu excepţia naratorului: „Eu, unul, găsesc că este mai cinstit ca o femeie să-şi urmeze liber şi cu pasiune instinctul, în loc să-şi înşele soţul închizând ochii când se află în braţele sale”. Intrigată de luarea-i de atitudine, o distinsă doamnă englezoaică ajunge să i se confeseze naratorului, spre a-şi descărca sufletul, dar şi profitând de faptul că „a îmbătrâni nu înseamnă în fond nimic altceva decât că nu-ţi mai este frică de trecutul tău”. Or, acest trecut conţine o zi şi o noapte – adică 24 de ore – ce i-au marcat viaţa: venindu-i în ajutor unui tânăr jucător pe care-l întâlneşte într-o cazinou din Monte Carlo, şi în ciuda unui „presentiment profund care ne şopteşte că cei care cad trag adeseori în căderea lor pe cei care le-au sărit în ajutor”, doamna C… simte că, „indiferentă la bârfele oamenilor şi la vocea raţiunii, aş fi fugit cu el (…) nu aş fi întrebat nici unde voi merge, nici pentru cât timp; n-aş fi aruncat nici o privire în urmă, asupra vieţii mele trecute… i-aş fi jertfit acestui om banii mei, numele meu, averea mea, onoarea mea… m-aş fi dus să cerşesc şi probabil că nu există nici o josnicie pe lume la care nu m-aş fi pretat”. Din (ne?!)fericire, nu a fost nevoie de toate astea – ros de patima jocului, tânărul o pierde şi pe doamna C…, iar apoi şi propria viaţă.

…şi totuşi, ce răsturnare de perspectivă: „În aceste ore, experienţa pe care o dobândisem era infinit mai mare decât aceea pe care mi-o procuraseră înainte cei patruzeci de ani de viaţă burgheză”. Cu ce preţ însă…

4 mai ’15

XS
SM
MD
LG