Linkuri accesibilitate

Trei ani de la schimbarea de macaz a „traseiștilor” din PDL.

Social-democrații premierului Victor Ponta au organizat săptămâna aceasta o bizară sărbătorire: ei au celebrat împlinirea a trei ani de la căderea guvernului Mihai Răzvan Ungureanu, cădere provocată de o moțiune de cenzură. Am calificat acest demers drept „bizar” deoarece împrejurările în care s-a petrecut respectivul eveniment ar fi trebuit, în mod normal, să îndemne la reținere și discreție. Guvernul Ungureanu a căzut fiindcă mai mulți parlamentari ai Partidului Democrat Liberal au trecut, peste noapte, în tabăra cealaltă, ademeniți cu promisiunea că, la viitoarele alegeri, își vor regăsi mandatele, ceea ce s-a și întâmplat. Votul din Parlament n-a avut, așadar, nimic glorios, el fiind decis de schimbarea de macaz a „traseiștilor”. Alianța social-liberală de atunci avea tot interesul să forțeze schimbarea majorității parlamentare, întrucât guvernul Ungureanu anunțase că va grăbi reîntregirea salariilor și că va impulsiona reformele în economie. Moțiunea de cenzură a stopat aceste planuri și a permis guvernului Ponta să ia el acele decizii menite a anula măsurile de austeritate.

Căderea guvernului Ungureanu a fost și începutul unei serii de acțiuni al căror scop final era cucerirea totală a puterii de către Uniunea social-liberală. Curând după aceea au fost înlocuiți președinții celor două Camere, a fost schimbat Avocatul Poporului, s-a încercat impunerea unor legi care ar fi paralizat actul de justiție, totul culminând cu referendumul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. Poate nu e fără interes să ne amintim că unul din motivele pentru care s-a obținut suspendarea lui Traian Băsescu a fost faptul că președintele ar fi obstrucționat activitatea Parlamentului, or nu altundeva ci în Parlament a fost răsturnat guvernul Ungureanu.

Discursul pe care l-a rostit Victor Ponta la ceremonia festivă a fost de o demagogie sforăitoare. Prim-ministrul n-a ezitat să vorbească despre moțiunea de cenzură din 2012 ca despre un moment ce va rămâne în istorie, comparabil cu Revoluția anti-comunistă din 1989… Aceste enormități exaltate au stârnit aplauzele furtunoase ale parlamentarilor social-democrați care par să se simtă acum, după ce s-au despărțit de liberali, mai puternici ca oricând.

Ne-am fi așteptat ca Victor Ponta să facă un bilanț al celor trei ani de guvernare. Am fi putut vedea în ce măsură și-a ținut promisiunile. Am fi constatat că obiectivul milionului de locuri de muncă este foarte departe de a fi atins, că infrastructura este tot în mare suferință iar autostrăzile rămân tot pe hârtie, că marile reforme anunțate – revizuirea Constituției, reforma administrativă – au eșuat. În locul unul bilanț curajos și lucid, care ar fi evidențiat și unele reușite meritorii, Victor Ponta ne-a servit vechiul discurs anti-Băsescu, pe care îl socotește probabil cel mai potrivit pentru a-i mobiliza pe simpatizanți și pe alegători. Căci aceasta pare să fie strategia pregătirii alegerilor de anul viitor.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG