Linkuri accesibilitate

Studiind viețile torționarilor comuniști, răul făcut de comunism nu va mai putea fi considerat abstract.

Mokar Ianos este prima victimă a torționarului Ion Ficior, care a venit să-l vadă pe cel care în urmă cu aproape jumătate de veac i-a rupt umărul cu bâta și l-a amenințat că-l trimite în „plic” acasă.

Mokar, condamnat la 4 ani de închisoare în 1962, fiindcă a încercat să fugă din România, își amintește că Ficior, locotenent major, la vremea aceea era cel care aplica pedepsele violente asupra condamnaților de la Periprava, un sat aflat pe brațul Chilia al Dunării, în Județul Tulcea.

Victima torționarului de 87 de ani, care a fost acuzat inițial de genocid le-a povestit procurorilor că a văzut cu ochii lui „cum erau strânse cadavrele celor care mureau zilnic, aproximativ 5-6 deținuți (…) fiecare cadavru era înfășurat într-o rogojină de stuf de aproximativ 2 metri fiind legat cu sârmă la cap şi la picioare, (…) era străpuns cu o bară metalică pentru a se asigura că este mort, după care li se prindea o greutate de beton şi erau aruncaţi în Dunăre fiind căraţi cu aceeași căruţă cu care erau duse resturile din WC-urile coloniei penitenciare”.

Ion Ficior este al doilea torționar din închisorile comuniste, trimis de procurorii români în judecată pentru crime împotriva umanității. Ficior, în calitate de comandant al lagărului de muncă silnică de la Periprava este responsabil pentru moartea a 103 deținuți. Crimele lui au fost scoase la iveală de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului. Din declarațiile victimelor care au supraviețuit lagărului de muncă forțată de la Perprava rezultă că Fecior îi bătea și lipsea de hrană pe prizonieri fără să aibă întotdeauna un motiv. Violențele fizice făceau parte din programul zilnic al deținuților și erau aplicate într-o formă disproporționat de agresivă pentru cei care îndrăzneau, de pildă, să mânănce din recolta pe care o culegeau.

Cei închiși la Periprava erau hrăniți prost și aveau de băut doar apă din Dunăre, care nu era potabilă și care îi îmbolnăvea, dar Ficior a interzis tratamentele medicale cu excepția apei calde cu cloramină, care le mai ameliora durerile.

Cinicul comandant al penitenciarului de la Periprava, răsplătit de statul român cu o pensie de peste 1000 de euro pe lună pentru isprăvile sale, trăia confortabil adăugând acestor venituri, leafa de administrator de bloc, înainte de a fi dat pe mâna procurorilor de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului. Fostul comandant era lipsit de griji și avea tot confortul necesar în apartamentul lui de patru camere, înconjurat de vecini care-l considerau un bătrânel simpatic, înainte ca biografia sa de călău să iasă la iveală.

Comunismul românesc va putea fi reevaluat în lumina acestor procese deschise împotriva torționarilor dinainte de căderea regimului Ceaușescu. Poate că studiind viețile acestora, răul făcut de comunism nu va mai putea fi considerat abstract, el va primi o față și va avea o narațiune, cea a crimelor lui Ion Ficior, spre exemplu.

XS
SM
MD
LG