Linkuri accesibilitate

Mediterana nu mai e marea care unește o civilizație. Pînă acum mai puțin o sută de ani, ecourile fostei lumi mediterneene, așa cum era ea comentată și reconstituită de istorici, erau încă vii. Astăzi, istoria luminoasă a Mediteranei zace spartă în amintiri inutilizabile. Mediterana zilelor noastre e un spațiu degradat. Ceva între deversor de mase umane și groapă comună inundată.

Deoparte și de alta, pe țărmurile Europei de Sud și pe coasta Africii de Nord, stau față în față două lumi contrare. Între ele, Mediterana s-a înclinat și lasă să alunece mase uriașe de emigranți. Rezervoarele fără sfîrșit ale Africii și Orientului Mijlociu varsă o masă umană nefericită și mizeră în pîntecul moale și prosper al Europei de Sud. Atracția magnetică a lumii occidentale e speculată feroce de rețele de traficanți care trimit, după noroc, spre moarte sau azil muțimi extrase din societăți care au căzut sau nici măcar nu s-au născut. Unii mor înecați undeva între Libia - numele vidului care era pînă acum cîțiva ani stat - și Italia - numele statului vătămat cu care începe paradisul occidental.

Cei mai mulți ajung pe prima bucată de pămînt italian ( Insula Lampedusa, acum scoasă din circuit de lagărele de refugiați) și intră în Europa. Cinci mii de emigranți purtați în derivă pe ambarcațiuni obosite au atinds Italia în doar trei zile. Aproape o mie s-au înecat într-un singur naufragiu. Administrația italiană e la un pas colaps și e de crezut că se va prăbuși curînd. Valul de emigranți e, dimpotrivă, în creștere și va deveni, odată cu lunile de vară, un continuum, o punte care mută crize de pe o parte pe cealaltă a Mediternaei. Toate nenorocirile combinate ale Africii sahariene, Maghrebului și Orientului Mijlociu stau la coadă pe malul Mediternaei și își trimit victimele, în Europa.

Pînă acum, Italia a absorbit și a trimis sau a lăsat să treacă mai departe sute de mii de oameni. Cu timpul traversările cu ilegali s-au transformat într-o bizară operațiune comună: traficanții trimit, italieni recepționează. Era firesc, pentru că anomaliile au devenit normă într-o lume europeană, care nu mai caută soluții, ci răspunsuri conforme. Sîntem azi în situația în care traficanții care fac averi instntanee și trimit la moarte mii de oameni sînt în legătură directă cu autorităile italiene și previn asupra următorului transport. Un telefon scurt anunță paza de coastă italiană că are în sarcină preluarea unui nou vas cu migranți care a plecat din Libia. În acest timp, instituțiile și guvernele europene adoptă o atitudine pre-comandată. Fiecare nouă tragedie în largul coastelor italiene e întîmpinată cu un nou apel care cere eforturi maxime pentru evitarea unor noi pierderi de vieți omenești.

Oficial, Europa a adoptat o poziție care e echivalentă cu acceptarea tacită a uriașului flux de migranți care vine pe Mediterana. Italienii funcționează ca serviciu de salvare, iar poziția politicienilor europeni împinge spre cooperarea implicită cu traficanții care trimit în Europa emigranți. Pare absurd, dar aici am ajuns pe firul unei politici care cunoaște doar considerente umanitare și refuză orice altă abordare.

XS
SM
MD
LG