Linkuri accesibilitate

Printre asasini


Bondo Dorovskih, primul din dreapta. cu un grup de separatiști ruși la Alcevsk.

Bondo Dorovskih, primul din dreapta. cu un grup de separatiști ruși la Alcevsk.

Mărturia unui voluntar rus în Donbass care și-a dat seama că s-a pomenit nu în armată, ci într-o bandă.

Omul de afaceri rus Bondo Dorovskih, care a avut un business în domeniul petrolier, după care a lucrat într-o companie de construcții moscovită, a decis să plece ca voluntar în estul Ucrainei. El era convins că merge să lupte cu fascismul. Dorovskih a fost primit în brigada „Fantoma” al lui Andrei Mozgovoi, care opera în regiunea Luhansk, după care a luptat și în regiunea Donețk. Dar, ajungând în Donbass, Dorovskih a constatat că în regiunile separatiste ale Ucrainei se produc alte lucruri decât cele pe care și le-a imaginat și că de fapt „acolo nu există niciun fel de „idee rusească””. Conștientizând că propaganda l-a mințit, Bondo Dobrovskih s-a întors în Rusia. „Totul de parcă s-a întors cu susul în jos în cap, în așa măsură încât acum mai că aș merge să lupt în componența batalioanelor naționale ale Ucrainei, pentru a-i ajuta pe ucraineni să-și susțină independența”, scrie fostul militant. Despre ce a văzut în estul Ucrainei, Bondo Dorovskih a povestit colegului nostru de la Radio Svoboda, Dmitrii Volcek.

Europa Liberă: Mulți voluntari merg în Donbass să lupte în schimbul banilor. Dumneavoastră sunteți un om înstărit. Ce v-a făcut să mergeți la acest război?

Bondo Dorovskih: „Eu într-adevăr credeam că Rusia e în pericol, că acolo luptă mercenari care vor să ne acapareze țara, credeam că Donbassul este un avan-post al Rusiei, unde noi trebuie să mergem să luptăm până la capăt pentru a ne apăra interesele.”

Europa Liberă: Adică ați mers acolo exclusiv din considerente ideologice, fără implicații de ordin material?

„Imediat cum am trecut frontiera, primul lucru pe care l-am văzut, chiar peste cinci minute, a fost o bătaie între militanții pro-ruși...

Bondo Dorovskih: „Nu se punea problema de avantaje materiale, pentru că mi-am cumpărat din banii mei tot echipamentul, inclusiv vesta antiglonț. Am cheltuit cam o sută de mii de ruble pentru a merge acolo pe cont propriu. Așa că de bani nu s-a pus problema. Acolo nici nu se dau cine știe ce bani – acum sunt cam 360 dolari, și nici pe ăștia nu-i primește toată lumea. Acolo oamenii merg care după aventuri, care pentru experiența militară... Fiecare are propria motivație. Desigur, cu toții au anumite insatisfacții în viață, anumite lipsuri. La fel ca și în cazul statului islamic – de ce oamenii merg într-acolo? Cei care cred, probabil, că vor fi utili acolo, că vor fi solicitați. Exact la fel și aici. Când ajungi acolo, din chiar primele minute îți dai seama că nu este vorba despre o unitate militară – nu este decât o bandă adevărată.”

Europa Liberă: Vă mai amintiți care a fost ultima picătură, când ați decis ferm că veți merge acolo? Vreo emisiune la TV sau ați citit ceva pe internet?

Bondo Dorovskih: „Avem în cap mereu postul „Rossia24”, unde văzusem o emisiune despre istoria recentă a Ucrainei. Într-o vreme chiar îmi spuneam – nu voi merge acolo, nu am nevoie de asta. În fiecare dimineață îmi repetam asta. Dar era suficient să pornesc televizorul, unde de dimineața până seara doar despre asta se vorbea... Bineînțeles că mijloacele de informare în masă m-au influențat.”

Europa Liberă: Dar înainte de asta ați mai fost prin Ucraina, cunoașteți țara?

Bondo Dorovskih: „Nu, nu mai fusesem – aceasta a fost prima mea vizită.”

Europa Liberă: Unde v-ați adresat ca să puteți merge ca voluntar în Donbass?

„Erau pur și simplu niște asasini – le era indiferent împotriva cui să lupte, acesta era modul lor de viață, banditesc...

Bondo Dorovskih: „În internet există câteva opțiuni. Există inter-brigada organizată de formațiunea lui Limonov, Partidul „O altă Rusie” – trimiți o mică anchetă pe o adresă de poștă electronică, ei îți comunică unde trebuie să vii – de exemplu în localitatea Șahtî, iar de acolo deja te transferă în raionul de luptă. Am scris pe toate filierele, inclusiv în inter-brigadă, în plus la Moscova a fost deschis un centru de recrutare al republicii populare Donețk și am scris și acolo, am primit niște contacte, ca și cum mi-au aprobat ancheta. De fapt, toate anchetele erau aprobate. Apoi ți se dă un număr de telefon. Când ajungi în Rostov-pe-Don, suni la acest număr și ți se spune unde trebuie să vii, unde este punctul de triere.”

Europa Liberă: Adică nu există niciun fel de verificare, nu interesează pe nimeni experiența militară, nu verifică nimeni dacă nu este vorba cumva despre vreun provocator?

Bondo Dorovskih: „Nu există chiar nicio verificare. Mai mult, au fost chiar cazuri când unii treceau frontiera cu o copie xerox, alții nici acte nu aveau. Când am ajuns la baza militanților, acolo doar ne-au întrebat numele și prenumele și atât. Ți se face o poză și pe numele pe care l-ai spus ți se emite actul de identitate.”

Europa Liberă: Se dă și armă?

Bondo Dorovskih: „Asta în primul rând. Arma ți se dă imediat. Eu eram lunetist – avem pistol automat și pușcă. Era și aruncător de grenade, și de mine, aveam tot felul de arme, de orice fel. Când am ajuns pe poziția Nikișino, pe prima linie, acolo erau dislocați recruți locali – nu aveau decât câte un pistol automat, nici îmbrăcați ca lumea nu erau, iar noi aveam de toate, eram echipați complet - și grenade, și arme automate, și lansatoare de grenade cu obuze – avem de toate. Avem chiar și două mașini ale noastre cu care ne puteam deplasa.”

Europa Liberă: Și toate astea vi s-au dat în regiunea Rostov, în lagărul de antrenamente?

Bondo Dorovskih: „Nu, în regiunea Rostov nu am primit nimic, toate astea ni s-au dat pe teritoriul Donbassului. În regiunea Rostov voluntarii care înainte fuseseră tanchiști în armată erau trimiși pe poligon și erau instruiți, erau formate echipajele. Acolo lor li se dădea și armament. Am văzut eu însumi asta. Aceste tancuri erau aduse pe traule până la frontiera Rusiei cu Ucraina, iar de acolo treceau hotarul deja pe propriile motoare și mergeau direct în zona acțiunilor militare. Eu însă am primit armamentul deja în Donbass.”

Europa Liberă: Cum ați trecut frontiera?

Bondo Dorovskih: „Am fost transportați pe câmpuri. Prima dată am venit la punctul de control de la frontiera oficială, dar eu avem impusă restricție la ieșirea din țară și nu m-au lăsat să trec. După care grănicerul mi-a spus: „Nu e nicio problemă, băieții vă vor conduce. Și, într-adevăr, ne-au condus, după ce au făcut un grup mai mare, de vreo 15 persoane. Am trecut ziua pur și simplu prin câmp – acolo nu e niciun fel de frontieră de fapt.”

Europa Liberă: Aveați interdicție de ieșire din țară din cauza datoriilor?

Bondo Dorovskih: „Am o mică datorie la executorii judecătorești, motiv pentru care primisem interdicție la ieșire din țară și nu știam despre asta”.

Europa Liberă: Subdiviziunea voastră a fost formată în Rusia, sau deja pe teritoriul Donbassului?

Bondo Dorovskih: „În subdiviziune intri deja pe teritoriul Donbassului. În regiunea Rostov există câteva puncte de triere, acolo se adună cei care așteaptă să fie transferați. Unii vor în republica Donețk, alții – în republica Luhansk, alții vor în brigada „Fantoma”. De aceste lucruri se ține cont, veți merge acolo unde doriți. Am ajuns în brigada „Fantoma” noaptea, iar de dimineața au venit reprezentanți din diferite subunități și ne-au propus să mergem fie în Vergulevka, unde au fost confruntări, fie la cercetași, fie la tanchiști, fie în contraspionaj – alegerea e bogată – unde vreai, acolo mergi.”

Europa Liberă: Dar probabil este nevoie totuși de anumite aptitudini?

Bondo Dorovskih: „Teoretic, da, numite aptitudini trebuie să existe. Dar cu ce aptitudini poate veni un voluntar în contraspionaj? Despre ce vorbim? Acolo ei pur și simplu dețin puterea și fac ce vor, orice abuz le este permis. Aptitudini trebuie, de exemplu, ca să fii tanchist. Dar să tragi din armă automată și să stai în tranșee – nu e cazul. Stai acolo cât merg bombardamentele de artilerie. Iar apoi toată această turmă începe să se miște. Tancurile merg într-o direcție – acestea nici nu au legătură radio între ele – iar infanteria nu are cum să comunice cu tanchiștii. Și tanchiștii merg într-o direcție, infanteria merge în altă direcție – fără nicio coordonare, fără nicio instruire... Chiar credeți că această turmă putea să câștige războiul? Știți cum s-au obținut avantajele în luptă vara trecută? Veneau „pachete” din Rusia. Unul dintre militanții care a stat pe tunurile antiaeriene povestea că din când în când veneau ordine – în curând vor veni „pachetele”, nu deschideți focul asupra lor. Deci, în vară au fost cel mai probabil trupe ruse. Că au fost și avioane, am auzit de la militanții nostru ruși. Eu însumi nu am văzut trupe ruse. Am văzut însă foarte mulți ofițeri, cei care ca și cum erau veniți „în concediu”. Chiar în comandamentul detașamentului „Fantoma” sunt câțiva ofițeri activi ruși.”

Europa Liberă: Ați stat de vorbă cu ei sau doar i-ați văzut din întâmplare?

Bondo Dorovskih: „Îi cunoșteam foarte bine, veneam des la comandament. Îl cunoșteam pe șeful spionajului din brigadă, pe șeful comandamentului, pe adjunctul lui, eram pe acolo când veneau noii voluntari. Cu șeful spionajului comunicam chiar foarte des, suntem din aceeași regiune a Rusiei, locuim nu departe.”

Europa Liberă: Cu ce se ocupa brigada „Fantoma” cât timp ați fost acolo?

„Oamenii din Rusia colectează bani, alimente, trimit muniții, veste antiglonț... Toate astea se vindeau, se schimbau pe băutură...

Bondo Dorovskih: „Cât am fost în „Fantoma”, brigada practic controla integral orașul Alcevsk. Trupele noastre militare erau pe linia de contact în Vergulevka, în Komissarovka și în alte câteva localități. Vreo 100-150 de persoane staționau în Vergulevka, câteva subdiviziuni mici în Komissarovka și restul – în Alcesvk. În principiu, republicile Donețk și Luhansk nu recunoșteau brigada „Fantoma” – aveau un gen de confruntare, impuneau restricții la livrările de armament. A fost o vreme când armamentul nu prea venea din Rusia – nici artilerie, nici tancuri, dar cei din „Fantoma” reușeau să soluționeze problemele, oricum. Erau câteva cămine, veneau mereu noi și noi voluntari din Rusia, dar și din alte țări. Singurii care făceau antrenamente erau spaniolii, aveau o subdiviziune internațională – spanioli, italieni, francezi. La toți ceilalți programul era așa: de dimineața șeful de subdiviziune s-a trezit, a făcut apelul, alinierea, la fel, apelul se mai făcea și seara. În restul timpului militanții umblau prin Alcevsk, scoteau fierul uzat, pe unde chiar și porți metalice, furau, vindeau tot ce le pică sub mână numai ca să aibă bani de băutură sau să-și cumpere țigări. Erau de capul lor. Uneori se mai și îmbătau, se mai împușcau chiar unii pe alții. S-a întâmplat chiar odată că unul s-a îmbătat și a vrut să arunce o grenadă în cameră, au reușit să-l lege la timp. Iat-așa o viață pașnică. Cine se plictisește, merge pe prima linie.”

Europa Liberă: Vreți să spuneți că bani în general nu se plăteau, militanții erau nevoiți să câștige din fier vechi?

Bondo Dorovskih: „Practic, da. Unii chiar și arme au vândut. Oamenii din Rusia colectează bani, stații radio, trimit muniții, veste antiglonț - și toate aceste lucruri erau vândute, pentru băutură. Iată-așa o viață...”

Europa Liberă: Care este proporția în brigada „Fantoma” de localnici și de cei veniți din Rusia sau din alte țări?

Bondo Dorovskih: „Veniți sunt între 10 și 30 la sută, restul sunt localnici”.

Europa Liberă: Ce atitudine avea populația de pe loc față de voi?

Bondo Dorovskih: „Când am ajuns în Alcevsk, am mers a doua zi la piață ca să schimbăm ruble. Am întâlnit o bătrână, care mi-a spus: „Păi, tu ești împotriva noastră?”. Peste vreo jumătate de oră am mers în biserică, o femeie s-a apropiat și îmi spune: „La noi în curând vor avea loc alegeri, pentru cine să votăm?” Iar eu îi spun: „Votați cu cine vă spune inima. Păi cum, vă poate impune cineva să votați un anumit candidat?” „Nu ne trebuie nouă Putin, noi nu vrem în Rusia. Noi vrem ca la noi să fie Ucraina independentă”., mi-a răspuns femeia Acest fel de atitudini au fost primele pe care le-am întâlnit, imediat după sosire. Apoi, în localitatea Nikișino, m-am apropiat de o femeie și chiar am întrebat: „Când Nikițino era controlată de forțele armate ale Ucrainei, cum se comportau aici, își făceau de cap?”. „Nu, îmi spune femeia, totul era foarte bine, nu aveam nicio obiecție la ei. Dar, mai spune, când a intrat diviziunile separatiste „Oplot”, conduse de Zaharcenko, ei pur și simplu ne scoteau din case, dădeau mașinile mai aproape și încărcau totul, până și mărunțușurile, pur și simplu ne prădau. Frați ruși, salvați-ne, noi de naționaliști nu ne temem, noi ne temem de militanții separatiști, de acest „Oplot””, spunea femeia. Astfel de atitudini întâlneam. Mai erau și replici din partea unor oameni care ne considerau ocupanți. Întrebarea lor era: „Pentru ce ați venit aici?””

Europa Liberă: Localnicii, cei care au luptat în aceeași brigadă cu voi, erau ultrapatrioți ai Donbassului, sau aveau alte interese, meschine, sau poate erau în genere indiferenți față de politică?

Bondo Dorovskih: „Impresia mea este că ar scuipa ei pe politică. În cea mai mare parte sunt elemente care au stat la închisoare anterior, chiar de mai multe ori. Am poze care erau în cazărmile noastre – le-am fotografiat. Partea comică a situației este că acești recidiviști îi căutau pe foștii angajați ai miliției. Nu, ei sunt departe de politică. În republica Donețk se plăteau bani, ei mergeau acolo doar pentru a avea o ocupație pe timp de război, ca să aibă un salariu oricât de mic. Iar restul – sunt în general niște nemernici cărora li s-a pus în mână arma. În plus, fiecare militant are și o cât-decâtă putere. Acolo doar nu există niciun fel de legi – chiar și când e culoarea roșie la semafor, militanții nu se opresc, merg înainte. Normal că localnicii când văd că vin mașini cu oameni înarmați, îi lasă să treacă – este firesc, pentru că oamenii se tem de militanții înarmați. Iar militanții spun: „Noi suntem respectați, putem circula și la culoarea roșie fără să ne oprim”.

Europa Liberă: Sunteți un om inteligent, în mod sigur v-a fost greu să găsiți limbă comună cu cei de acolo. Ce relații aveați?

Bondo Dorovskih: „Nu foarte bune. Aveam un prieten, acesta locuise 10 ani în Germania, cu el comunicam. Erau câțiva ruși. Din Rusia totuși mai vin și oameni de o calitate mai bună, din cei cu care ai despre ce discuta. Mai erau spanioli – un tânăr din Madrid. Aveam cu cine sta de vorbă, deși nu erau foarte mulți. Cred că de-aia am și plecat. Din Alcevsk am vrut să plec imediat, dar îmi propusesem să ajung pe prima linie, să văd ce se întâmplă acolo. Acolo am început să-i compătimesc pe cei de pe partea adversă. Pentru că era armistițiu, iar asupra lor se trăgea din artilerie grea, din artilerie reactivă, din „Graduri”, îi făceau scrum. Când am auzit prin stația radio că băieții noștri au incendiat sub Nakișino două camioane Ural cu forță vie, când am auzit cum strigă oamenii de acolo, atunci mi-am dat seama că situația e de fapt inversă față de cum credeam noi că este. Apare sentimentul de milă față de partea cealaltă, față de cei care sunt pur și simplu măcelăriți acolo. Iar cei care îi măcelăresc sunt niște asasini ordinari, cărora le este indiferent împotriva cui să lupte, așa e modul lor de viață, banditesc.”

Europa Liberă: Asta s-a întâmplat imediat după semnarea primelor acorduri de la Minsk?

Bondo Dorovskih: „Da, eu am fost la Nikișino în noiembrie, în noiembrie-decembrie. Și în Vergulevka era exact la fel. Se trăgea cu artilerie de pe pozițiile noastre către ale lor.”

Europa Liberă: Iar ucrainenii respectau armistițiul și nu răspundeau?

„Acolo este agresiune adevărată. Mai mult, acolo ajungi direct într-o bandă...

Bondo Dorovskih: „Nu, se mai întâmpla să și răspundă, și încă destul de dur. Dar eu judec și după pierderi. Ai noștri mereu executau câte vreo escapadă – două Uraluri au fost incendiate cât am fost eu acolo, după care un tanc, o blindată. Cum se îmbătau, se duceau să mai facă câte o ispravă. Din partea cealaltă nu erau escapade din astea pe direcția noastră. Deși înțelegeam foarte bine că le-ar fi fost foarte ușor să ne omoare pe toți – nu eram decât vreo 80 de militanți în Nikișino. Puteau ușor să ne scoată de acolo – pur și simplu nu vroiau să facă lucrul ăsta.”

Europa Liberă: Au fost multe victime în subdiviziunea voastră?

Bondo Dorovskih: „Nu. Din partea noastră în Nikișino timp de o lună a murit doar o persoană, a fost atinsă de o schijă la cap.”

Europa Liberă: Ați spus că brigada „Fantoma” avea relații conflictuale cu republica populară Donețk. În ce consta acest conflict și care sunt cauzele lui?

Bondo Dorovskih: „Republicile Luhansk și Donețk nu au vrut să recunoască brigada „Fantoma” din considerente politice. Îi propuneau comandantului, Mozgovoi, să intre în componența Luhanskului nu cu toată brigada, ci să o împartă pe bucați, ca să nu aibă niciun fel de putere. Iar acesta nu a acceptat, a vrut să rămână o figură independentă.”

Europa Liberă: Ați comunicat cu el în mod direct?

Bondo Dorovskih: „Ne salutam, dar nu am stat prea mult de vorbă. Eu l-am cunoscut pe Strelkov, dar asta încă fiind la Moscova. L-am întâlnit din întâmplare și am discutat despre Mozgovoi. Strelkov spunea că acesta este singurul comandant în care mai poate să aibă încredere.”

Europa Liberă: Când ați simțit pentru prima dată dezamăgirea – atunci când ați înțeles că tot ce spune Rossia24 nu are chiar nicio legătură cu realitatea? A fost un proces lent de conștientizare, sau ați simțit lucrul acesta de la bun început?

Bondo Dorovskih: „De la bun început. Imediat ce am trecut frontiera primul lucru pe care l-am văzut peste cinci minute a fost o bătaie sănătoasă între militanții pro-ruși. Apoi a venit o coloană, peste vreo două ore, iar adjunctul comandantului a început să umble cu pistolul, vroia să-i împuște pe doi dintre șoferi. Am înțeles imediat unde am ajuns, aici nici nu mirosea a armată. Am fost imediat dezamăgit, pe parcurs acest sentiment doar s-a amplificat.”

Europa Liberă: Și de ce ați rămas acolo jumătate de an?

„Acolo sunt precum carnea de tun. Și nici nu ai pentru ce lupta...

Bondo Dorovskih: „A fost așa. Am venit în iulie, am stat acolo o săptămână, am plecat de acolo, am revenit în Rusia. La Moscova m-am întâlnit cu Strelkov, întâmplător, într-un centru comercial. Aveam cumva impresia că poate nu mi-am făcut o părere corectă, că poate nu am văzut totul, poate că în altă parte e altfel. Inițial am vrut să merg la Strelkov, mă gândeam că poate totul depinde de comandant. Am decis să mai merg o dată, se întâmpla în luna octombrie. Am stat o vreme în „Fantoma” și m-am convins că prima impresie fusese totuși corectă. Apoi am mers în republica Donețk, în Nikișino, și am văzut exact același lucru...”

Europa Liberă: Cum credeți, cât de mult se vor menține republicile autoproclamate?

Bondo Dorovskih: „Dacă Rusia nu le-ar fi ajutat, ele nici nu ar fi existat. Rusia însă are intenția să susțină și pe mai departe această mișcare, iată de ce militanții pro-ruși se vor menține încă mult timp pe poziții.”

Europa Liberă: Ce ați vrea să le spuneți ascultătorilor din Rusia, celor care stau pe gânduri dacă să ajute sau nu republicile autoproclamate?

„Din primul moment am înțeles că vreun militat m-ar putea împușca așa, pur și simplu, la beție...

Bondo Dorovskih: „Aș vrea să-i sfătuiesc să nu meargă în Donbass – este un patriotism fals. Acolo nu există niciun fel de Rusie, acolo este doar agresiune în formă pură. Mai mult decât atât, acolo pur și simplu ajungeți într-o bandă. Când am văzut recent o informație că un polițist din Moscova și-a lăsat lucrul și a mers acolo, mi s-a ridicat părul măciucă. El a mers exact în bârlogul criminalității. Eu nu știu cum va trăi el acolo, printre astfel de indivizi. I-aș sfătui pe oameni să nu meargă într-acolo, pentru că aflarea în acea zonă nu are nicio legătură cu apărarea patriei. La noi lucrurile se prezintă la televizor așa de parcă acolo ar fi deja Marele război pentru Apărarea Patriei, dar de fapt nu e decât agresiune curată. Noi am fost cei care am intrat pe acest teritoriu, iar puterea de la Moscova menține acolo teroarea. Dacă noi nu am merge într-acolo, dacă Rusia nu ar susține rebelii, nu ar fi existat miile de morți, nu ar fi existat în general toată această situație. Cu ce s-a început totul? A mers Strelkov încolo cu grupul său – Strelkov este militar, dacă i se oferă posibilitatea, poate lupta toată viața. Și eu am fost un adept atât de fervent al acestei mișcări încât încercam să conving cât mai mulți oameni să meargă încolo. Însă când reveneam deja în Rusia, FSB-iștii m-au oprit la frontieră, am stat mult de vorbă cu ei. Le-am povestit și lor, ca și acum, foarte sincer tot ce mi s-a întâmplat. Mai mult, ei chiar mi-au spus: „Până la tine, cu o săptămână, 180 de ruși au plecat și ei din Donbass”. Mă rugau un singur lucru: „Numai să nu spui nimic despre asta”. Le-a răspuns că imediat cum revin acasă voi începe să scriu pe rețelele de socializare, peste tot, ca oamenii să știe și să nu vină aici, pentru că situația este cu totul diferită de ce ni se povestește. Acolo sunt omoruri, sunt hoții. Mai mult decât atât, din primul moment am înțeles că dacă cineva mă poate omorî, atunci probabilitatea mai mare este ca lucrul asta sa-l facă nu forțele armate ale Ucrainei, nu adversarul, ci careva dintre rebeli care te poate împușca la o beție...”

Europa Liberă: Este ușor să pleci din detașament? Pur și simplu pui pistolul automat pe masă și spui: „Gata, mă întorc în Rusia?” Sau e mai bine să faci asta în secret?

„Noi am fost cei care am intrat pe acest teritoriu, iar puterea de la Moscova e cea care menține teroarea...

Bondo Dorovskih: „Ești voluntar, spui doar: „Gata, destul, vreau să plec!”. E adevărat că în Nikișino m-au rugat să rămân, îmi spuneau: ”Sunteți puțini aici, rămâi, unde ai să pleci?” Dar despre cei de pe loc am avut impresia că sunt aproape sclavi. Așa că peste două săptămâni pur și simplu am venit, am predat pușca, pentru că era trecută pe numele meu, a doua zi aveam transport și puteam pleca, și le-am spus: „Plec în Rusia”. Nu avem niciun fel de angajamente față de ei. Eram acolo pe post de carne de tun. Și nici nu aveam pentru ce lupta. Cel mai important însă e faptul că acolo nu ai pentru ce lupta! Chiar m-aș fi bucurat să fiu de folos cuiva, dar acolo nu e acel război unde merită să riști cele mai scumpe lucruri pe care le ai.”

Europa Liberă: Viziunile Dumneavoastră politice s-au schimbat radical în acest răstimp?

Bondo Dorovskih: „Da, au devenit opuse. Mai mult, eu și înainte aveam o atitudine negativă față de puterea noastră, pentru că la un moment dat am avut o afacere destul de prosperă, aveam o bază petrolieră, mă ocupam de livrări en gross. După care am pierdut-o, din cauza autorităților noastre. Dar cu un an în urmă în schimbasem părerea despre Putin, despre putere în general, mă gândeam: „Ce tare e Putin!” Acum, acest văl a căzut.”

[Traducere și adaptare de Lina Grâu].

XS
SM
MD
LG