Linkuri accesibilitate

René Kubášek: „Imaginea culturală a unei țări nu înseamnă doar expoziții de fotografii, biserici și natură”


Interviu cu fostul director al Centrului Ceh de la București.

Natalia Sergheev a stat de vorbă cu fostul director al Centrului Cultural Ceh din București și fost director executiv adjunct de la Fondul Visegrád, René Kubášek, despre soft power și despre cum diplomația publică ar trebui folosită în crearea imaginii unei țări peste hotare.

Europa Liberă: Care, de fapt, sunt beneficiile așa-numitei soft power?

René Kubášek: „Diplomația culturală sau diplomația publică este considerată un instrument al politicii externe, care e și unul foarte puternic. Dacă o anumită țară are o imagine bună, poate o să vă gândiți să mergeți acolo, pentru că e cumva sexy, interesantă. Poate o să și cumpărați produsele unei țări care vă pare cumva simpatică.

E puternică și din cauza faptului că prin diplomație culturală vă puteți adresa mai multor grupuri de oameni, de la reprezentanți oficiali, până la publicul larg. În cazul nostru, deseori a fost societatea civilă. Vă permite să faceți ceea ce într-adevăr înseamnă diplomație.”

Europa Liberă: Conceptul de soft power e în mare parte occidental. Cum se pliază pe realitățile unor țări care au trecut prin regimuri comuniste și care au fost parte din Uniunea Sovietică?

René Kubášek: „Chiar cred că soft power nu e o invenție nouă, nici occidentală. Conceptul e la fel de vechi ca și politica externă. Pentru că prin cultură e mult mai ușor să vă înțelegeți cu partenerii, cu alte culturi. Dar, într-adevăr, există o mică diferență. Probabil, în țările noastre: Cehia, Republica Moldova, România, reprezentarea culturală în mintea unor oameni înseamnă niște expoziții, panouri cu fotografii, biserici sau natură. Asta nu e destul. E un concept foarte vechi, old school, aș zice. Pentru mințile post-comuniste așa o abordare ar fi o lipsă de creativitate sau lipsă de curaj în prezentarea unei țări.”

Europa Liberă: Cum prin diplomație publică se poate promova o țară într-un mod alternativ, fără a apela la o perspectivă tradițională?

René Kubášek: „Vă dau exemplu. A fost aniversarea lui Antonin Dvorak și ne gândeam cum să sărbătorim chestia asta, fiindcă e unul dintre compozitorii celebri ai Cehiei. Dar n-am vrut să invităm un cvartet, care ar cânta pentru o sută de oameni și atât. Oamenii ar avea o experiență bună, dar impactul ar fi cumva limitat. Ce am făcut noi e să propunem artiștilor români să remixeze muzica lui Dvorak. Am primit cam 35 de remixuri, unele extrem de reușite, altele mai de amatori, dar asta nu conta. În două săptămâni, am avut cam 10.000 de ascultători pe Soundcloud, adică 10.000 de oameni au ascultat remixurile lui Dvorak. Și sunt convins că majoritatea dintre ei erau oameni care nici n-au auzit de Dvorak. Cred că așa am implicat cumva artiștii români în cultura cehă. A fost un proces în ambele direcții.”

Rene Kubasek în România

Rene Kubasek în România

Europa Liberă: Cum se măsoară impactul unor politici soft power?

René Kubášek: „Cred că este o chestie de timp îndelungat, dar se măsoară ușor – prin nivelul sau starea relațiilor dintre țările respective. De asemenea, prin percepția și imaginea Cehiei în România sau în R. Moldova. Dacă nu e o imagine bună, nu depinde doar de un centru cultural să o îmbunătățească. Dar s-ar putea îmbunătăți cel puțin dacă abordezi corect diplomația publică.”

Europa Liberă: Sunt și voci critice care nu consideră diplomația publică pe atât de eficientă pe cât vrea să pară.

René Kubášek: „Noi am înființat un festival de filme documentare - One World România - care a fost inspirat de festivalul sub același nume din Cehia. Acolo se prezintă documentare de calitate despre drepturile omului și după fiecare film avem discuții. Cred că platforma One World România e unică, fiindcă e singurul loc sau unul dintre foarte puținele locuri din România unde se discută drepturile omului la scară largă. Un jurnalist a scris la un moment dat că «One World România e cel mai bun articol de export din Cehia, fiindcă cehii ne-au ajutat să deschidem discuția asta».

Noi tot am trecut prin regimul comunist și încă trecem prin perioada de transformare a societății. Cred că aici sunt paralele și cu România sau Moldova, unde putem să facem schimb de experiențe. Ar fi o implicare directă dintre soft power și societatea civilă din țara respectivă.”

XS
SM
MD
LG