Linkuri accesibilitate

Chişinăul şi Tiraspolul ar urma să-şi recunoască reciproc asigurările obligatorii de răspundere civilă auto


Ce părere au experții.

Premierul Chiril Gaburici a semnat astăzi la Tiraspol cu liderul transnistrean Evghenii Şevciuk, un protocol privind asigurările auto. La începutul acestei săptămâni, Chişinăul şi Tiraspolul au ajuns la o soluție de compromis prin care ar urma să-şi recunoască reciproc asigurările obligatorii de răspundere civilă auto. După negocierile de luni și marți cu reprezentanta Tiraspolului, Nina Ștanski, vicepremierul Victor Osipov declara că şoferii ar urma să deţină o singură asigurare auto, recunoscută pe ambele maluri ale Nistrului, iar companiile de asigurare vor conlucra pentru recuperarea eventualelor pierderi, indiferent de locul producerii accidentului. Întâlnirea de astăzi a fost a doua avută cu Șevciuk de premierul Gaburici, după aceea de la 14 martie, de la Chișinău. Este asta o nouă cedare? Liliana Barbăroşie trece în revistă reacţiile.

Textul înţelegerii nu a fost deocamdată publicat, dar vice-premierul Victor Osipov făcea următoarele explicaţii acum două zile într-un interviu pe care ni l-a acordat:

„La sfârşitul anului trecut, în decembrie, Dl Şevciuk a emis un decret prin care transportatorii care vin în regiune ar fi fost obligaţi din 1 aprilie obligaţi să procure poliţă de asigurare de răspundere civilă auto. Asta ar fi însemnat cheltuieli şi proceduri suplimentare la punctele de control de pe linia administrativă, de acea problema era destul de gravă pentru că şi ar fi afectat toată lumea care circulă punând o nouă barieră şi o nouă taxă în calea circulaţiei. Avem acum şansă să obţinem anularea acestei bariere, dar nu ar fi suficient pentru că transportatorii de acolo, în lipsa asigurărilor, nu au nici o garanţie. De aceea am făcut un proiect de decizie protocolară în care am pus la bază reciprocitatea, acceptarea reciprocă a serviciilor de asigurări prestate pe ambele maluri. Da, vor apărea agenţi asiguratori în Transnistria, dar acest lucru este benefic pentru locuitorii regiunii.”

Solicitat de noi, cel mai longeviv fost membru al Comisiei Unificate de Control, Ion Leahu, s-a declarat totuşi sceptic în privinţa unor efecte benefice ale înţelegerii atinse astăzi între premierul Chiril Gaburici şi Evgheni Şevciuk:

„Eu tare aş vrea să văd documentul. Reciprocitate înseamnă de fapt că Chişinăul recunoaşte că cei din stânga Nistrului au dreptul la propriii agenţi de asigurări. Bănuiesc că nu este vorba despre filiale ale companiilor din dreapta Nistrului, ci companii transnistrene, care o să plătească impozite acolo şi care n-o să aibă nici o legătură cu Chişinăul. Şi de fiecare dată când va fi caz în stânga Nistrului, vai de capul cetăţeanului care va avea de furcă cu compania de acolo - va trebui să meargă să se închine la ea.”

Comisia din care a făcut parte vreme îndelungată Ion Leahu se ocupă de soluţionarea problemelor ce ţin de asigurarea securităţii cetăţenilor, a păcii şi a ordinii de drept în zona de securitate de la Nistru, iar scepticismul său, aşa cum ne-a recunoscut, se bazează pe exemple de înţelegeri similare din trecut. La o privire retrospectivă, Ion Leahu le numeşte pe toate „cedări” de poziţii din partea Chişinăului în faţa Tiraspolului, deşi fuseseră ambalate frumos la timpul când s-au luat:

„Toate guvernările de până acum au făcut paşi total nefondaţi. Dar cea mai recentă cedare colosală a avut loc pe timpul guvernului Filat, când s-a renunţat la o modificare la cordul fiscal în favoarea agenţilor economici din Transnistria. Impozitul la importurile ce vin în regiune ar fi urmat să fie plătite la Chişinău. Partea transnistreană a insistat, iar parlamentul a anulat această prevedere foarte importantă din toate punctele de vedere.”

Până a vedea conţinutul, pe hârtie, al înţelegerii atinse astăzi, fostul vice-premier pentru reintegrare, Eugen Carpov, se fereşte să estimeze urmările, dar ne-a spus, solicitat pentru o explicaţie, că orice înţelegere Chişinău-Tiraspol care ar trata regiunea transnistreană ca subiect separat, aflat pe picior de egalitate cu Republica Moldova, ar avea consecinţe nefaste:

„Noi nu putem trata Transnistria ca o entitate separată. În subiectul asigurărilor, fondal pentru discuţii ar trebui să constituie înţelegerea că există un sistem comun de asigurări. Dacă, însă, va apărea un sistem autonom de asigurări în stânga Nistrului, care să funcţioneze absolut fără nici o conexiune cu cel de pe malul drept, sigur că aceasta va aduce atingere pentru mersul negocierilor de mai departe. Pentru că se vor crea precedente când regiunea capătă competenţe ale unei entităţi statale şi evident că pretenţiile Tiraspolului vor creşte.”

Eugen Carpov spune că, în trecut, Chişinăul a reuşit să evite crearea unor astfel de precedente şi iată care ar fi cele mai recente exemple invocate de el:

„Unul legat de sistemul bancar. Tiraspolul pretindea să existe un acord de parteneriat şi recunoaştere reciprocă dintre BNM şi aşa numita banca republicană transnistreană, care să stabilească o conlucrare pe bază de egalitate între cele două. Nu am acceptat şi cred că nu poate fi acceptat de oricare negociator din partea Chişinăului. Apoi, au fost discuţii pe numele de înmatriculare – Tiraspolul a insistat pe un sistem separat de cel de la Chişinău şi noi am oprit toate discuţiile, pentru că sistemul din stânga Nistrului poate fi recunoscut doar ca parte componentă a sistemului naţional de înmatriculare a autoturismelor. În forma aceasta - da. Şi noi chiar am elaborat un tip de plăcuţe care să nu aibă însemne nici ale regiunii transnistrene, să fie doar litere convenţional recunoscute ca parte a sistemului RM, pentru regiunea transnistreană: dar în momentul în care înregistrarea trebuia să fie efectuată la instituţiile de la Chişinău, transnistrenii nu au mai fost de acord şi, evident, o decizie comună nu a mai fost posibilă.”

Iată, însă, cum răspunde Victor Osipov unor critici în care s-ar invoca tentaţia Chişinăului de a ceda mereu în faţa Tiraspolului:

„Eu ştiu ce era pe 1 aprilie la punctele de control. Erau cozi, erau oameni indignaţi, care au cumpărat aceste poliţe şi ne-au trimis scrisori la guvern cerând despăgubiri. Şi era un potenţial de criză enorm. De partea cealaltă erau deja mobilizate structurile de forţă în perspectiva unor incidente. Dacă cineva nu înţelege că misiunea mea şi a guvernului este să păstrăm stabilitatea şi şansa de pace în Republica Moldova pentru că în această regiune locuiesc cetăţenii noştri, nu mă interesează. Critica e bună, dar în cunoştinţă de cauză.”

În viziunea lui Ion Manole, preşedintele asociaţiei Promolex preocupată de monitorizarea respectării drepturilor omului în regiunea transnistreană, autorităţile au evitat din nou, în mod greşit, transparenţa în procesul de atingere a acestei înţelegeri:

„Cred că principala problemă e netransparenţa. Atâta timp cât noi nu ştim ce se semnează, în ce condiţii, putem doar să interpretăm. Iar interpretările sunt doar în defavoarea autorităţilor. Ar putea crede că e o cedare, dar ar putea fi şi un lucru bun – nu ştim. Nu avem ce face decât să-i încurajăm pe demnitari să se consulte cu societatea înainte de a lua anumite decizii. Decât să faci un lucru greşit, mai bine nu-l faci.”

Dar chiar şi până a afla condiţiile în care va funcţiona noul acord dintre Chişinău şi Tiraspol, Ion Manole crede greşit principiul reciprocităţii care stă, aşa cum afirmă autorităţile de la Chişinău, la baza acestuia. „Reciprocitatea oricum presupune o anumită recunoaştere, or acest lucru trebuie cu orice preţ evitat,” explică Ion Manole.

XS
SM
MD
LG