Linkuri accesibilitate

Directorul Serviciului Românesc al Radio Europa Liberă despre Nicolae Ceaușescu și motivele emigrării românilor.

29 august 1981

Transmitem editorialul săptămânal. La microfon, Noel Bernard, directorul postului nostru de radio.

Nu ştiu cine scrie în ultimul timp discursurile preşedintelui Ceauşescu, dar pasaje întregi din unele din ele lasă mult de dorit dacă sunt supuse unei analize logice. Un exemplu este discursul ţinut de preşedintele statului la Adunarea festivă consacrată celei de-a 50-a aniversări a Scânteii, în ziua de 15 august.

În acest discurs, domnul Ceauşescu face trei afirmaţii care, cu oricât de multă bunăvoinţă le-ai examina, pur şi simplu, nu rezistă în faţa faptelor. În primul rând, domnul Ceauşescu atribuie presei şi radio-televiziunii vina principală pentru faptul că o proporţie atât de alarmant de mare din populaţia ţării doreşte să emigreze. Dacă propaganda ar fi bună, spune implicit domnul Ceauşescu, omul nou s-ar fi înmulţit pe teritoriul României şi, după cum ştim foarte bine, omul nou stă acasă şi aplaudă conducerea partidului şi a statului, zice „Bravo!” la ordin, şi nici nu se gândeşte să se plimbe prin străinătate.

Alături de presă, susţine domnul Ceauşescu, de vină pentru starea de spirit a nenumăraţilor cetăţeni care vor să emigreze sunt concepţiile retrograde, mistice, influenţele şi mentalităţile înapoiate, moştenite de la vechea societate sau care pătrund sub diferite forme din lumea capitalistă.

Influenţe moştenite de la vechea societate! Domnul Ceauşescu şi cei care i-au scris discursul par să fi uitat că în vechea societate dinainte de război, problema emigrării în masă a românilor, a saşilor sau a evreilor nici nu se punea. Nimeni sau aproape nimeni nu pleca din România în anii dinainte de război. În anii mistici, retrograzi, ai mentalităţilor înapoiate, în anii vechii societăţi, în anii exploatării clasei muncitoare de către burghezie.

Evident, traiul nu era idilic nici atunci, greutăţi existau pe vremea aceea cum o să existe întotdeauna. Dar viaţa oamenilor era suportabilă şi nimeni nu se îmbulzea la ghişeurile birourilor de paşapoarte. Aşadar, nu de la vechea societate au moştenit cei ce vor să plece astăzi din România dorinţa de a-şi părăsi ţara. Nu, meritul îi aparţine exclusiv regimului domnului Ceauşescu, care, prin politica sa şi prin rezultatele ei lamentabile, a adus o bună parte din populaţia ţării la disperare, la o deznădejde atât de mare, încât aproape orice risc, aproape orice altă viaţă, aproape oriunde, i se pare preferabilă existenţei ce o duce astăzi în România.

În continuare, domnul Ceauşescu cere intransigenţă faţă de toţi cei care atrași de propaganda străină, de iluzia deșartă că în altă parte vor găsi poate un trai mai uşor, sunt gata să-şi părăsească ţara în care au trăit. Dacă mai sunt asemenea oameni, continuă domnul Ceauşescu, şi, din păcate, constată el, mai sunt, aceasta este şi un rezultat al lipsurilor din activitatea noastră politico-educativă, deci, şi a presei, şi radio-televiziunii.

Şi în acest pasaj sunt mai multe argumente contrazise de realitate. În primul rând, încă o dată, oamenii nu pleacă din cauza presei şi a televiziunii, deşi, şi presa, şi televiziunea din România de astăzi, ar fi un motiv suficient să-ţi iei lumea în cap. Oamenii nu pleacă fiindcă pâinea e mai dulce în străinătate, traiul mai uşor sau banii mai uşor de câştigat. Toţi cei care pleacă îşi dau seama foarte bine că nicăieri în străinătate câinii nu umblă cu covrigi în coadă, că trebuie să înveţi limbi străine, că trebuie să-ți cauţi prieteni noi pe care nu întotdeauna îi găseşti, că e greu de găsit de lucru şi nicăieri nu te aşteaptă comitete de primire, cu covor roşu şi cu buchete de flori în braţe.

Nu, oamenii pleacă din cu totul alte motive, pe care domnul Ceauşescu nu le pomeneşte, dar, fără îndoială, le cunoaşte. Pleacă, fiindcă nu mai pot suporta propaganda partidului şi cultul personalităţii sau, în ultimul timp, al celor două personalităţi. Pleacă pentru că sunt sufocaţi de teroare, de atotputernicia securistului, a miliţianului sau a informatorului. Pleacă fiindcă România este o ţară în care scara valorilor a fost inversată, în care dosarul de partid e mai important decât pregătirea profesională. Pleacă pentru că nu mai pot înghiţi discrepanţa uriaşă între elita partidului şi restul populaţiei, între profitori şi exploataţi.

Fără îndoială, spune domnul Ceauşescu în continuare, că în ţările capitaliste dezvoltate, care şi-au asigurat actualul stadiu pe baza exploatării marii majorităţi a omenirii, există un nivel mai ridicat față de România, care sute de ani a fost asuprită şi jefuită. De fapt, bogăţia din aceste ţări a fost realizată, într-o bună măsură, adaugă domnul Ceauşescu, şi pe seama petrolului, a produselor agricole şi altor produse româneşti, a muncii poporului nostru.

Să supunem şi acest pasaj unei simple analize. Conform tezelor Partidului Comunist Român, România înainte de război era o ţară exploatată. Petrolul şi recoltele noastre, după cum susţinea domnul Ceauşescu, de ziua Scânteii, fiindu-ne jefuite de cei care astăzi trăiesc mai bine decât noi.

Cum se face că atunci înainte de război, când România era exploatată şi jefuită, nu erau cozi nici la birourile de paşapoarte, nici la băcănii şi nici la măcelării? Cum se face că astăzi, când România se consideră independentă de cel puţin 17 ani, din aprilie 1964, nenumăraţi cetăţeni dau buzna să emigreze? Viaţa devine din ce în ce mai grea, iar la Mitică, unde în trecut se găsea carne, acum scrie pe firmă - carne, dar în magazin nu e decât Mitică.

Că unele ţări occidentale au exploatat colonii este un fapt istoric. Că a fi avut colonii, nu le asigură astăzi prosperitatea, o dovedeşte Marea Britanie, poate cel mai mare fost imperiu colonial de la romani încoace. Pe de altă parte, Germania Federală, care s-a ridicat din cenuşă după război, care nu a mai rămas cu nimic din ceea ce dobândise vechea Germanie imperială din fostele ei mici colonii, Germania Federală este astăzi cea mai bogată ţară din Europa Occidentală. Deci, se poate realiza bogăţie şi bunăstare şi fără colonii, dar în niciun caz cu marxism-leninism – cea mai înaintată ştiinţă a ducerii lucrurilor de râpă.

Problema nu este deloc aceea a câtorva arginţi în plus care s-ar putea găsi în Occident, cum afirmă domnul Ceauşescu. Problema este aceea a libertăţii, a speranţelor de mai bine, a demnităţii umane, a scăpării de frică şi de teroare. Acesta este motivul emigrărilor şi nu arginţi.

Evident că conducerii partidului îi este mai uşor să pretindă că oamenii pleacă pentru o felie de cozonac în plus. Realitatea este însă că niciodată românul nu şi-a părăsit ţara fiindcă a dus-o greu. Cu toate lipsurile de astăzi, nu ar emigra nici în condiţiile actuale, dacă nu ar fi terorizat, dacă ar putea să trăiască fără frică şi dacă nu ar fi expus în permanenţă unei propagande care a pierdut orice contact cu realitatea vieţii de toate zilele a cetăţenilor.

Problema nu e una de arginţi, ci, pur şi simplu, de libertate şi de oxigen. Şi tocmai fiindcă conducerea partidului refuză să recunoască cauzele reale ale problemei emigrării, tocmai de aceea, problema se adânceşte pe zi ce trece. Cât de gravă este, cât de mult îl agită pe domnul Ceauşescu, e dovedit de măturarea de la putere a domnului Leonte Răutu, pentru faptul că copii săi vor să părăsească ţara.

Am dori să vă amintim în 1969, fata lui Miron Constantinescu şi-a ucis mama cu cuţitul de bucătărie, ceea ce nu a împiedicat numirea domnului Miron Constantinescu de către domnul Ceauşescu în funcţia de ministru al Educaţiei la 19 august 1969, nu mult după crima menţionată. Şi, acelaşi Miron Constantinescu, a cărui fată şi-a omorât mama, a fost numit rector al Academiei „Ştefan Gheorghiu” în 1971, post din care Leonte Răutu a fost dat afară zece ani mai târziu, fiindcă copii săi vor să plece din România.

Ce schimbare de etică şi echitate socialistă în zece ani de zile! Cu alte cuvinte, în viziunea de astăzi a conducerii Partidului Comunist Român, emigrarea este o crimă mai gravă decât matricidul. Este şi acesta un progres, comunist, bineînţeles.

Sperăm doar că Zoe şi Valentin Ceauşescu nu vor fi şi ei atraşi într-o zi, nu de mirajele capitalismului de care beneficiază din plin, ci de farul luminos al libertăţii. Poate că într-un asemenea caz, domnul Ceauşescu şi-ar schimba părerile despre răspunderea părinţilor pentru păcatele copiilor.*

Am transmis editorialul săptămânal. V-a vorbit Noel Bernard, directorul postului nostru de radio. Aici e Radio Europa Liberă!

*Ultimul paragraf nu figurează în transcrierea tipărită a interviului.

[Textul integral al editorialului a fost publicat în vol. Noël Bernard, Aici e Radio Europa Liberă, Ion Dumitru Verlag, München, 1982, pp. 230-233, și ed. 2-a, Editura Tinerama, 1991. Arhivă sonoră păstrată în colecția și prin curtoazia dnei Ioana Măgură-Bernard. Calitatea benzii de arhivă lasă de dorit].

XS
SM
MD
LG