Linkuri accesibilitate

Un interviu la Strasbourg cu Erdoğan Şerif Ișcan, ambasadorul turc de pe lângă CoE.

În timp ce majoritatea analiștilor așteaptă soluții la Bruxelles, Washington sau Berlin, în instituții precum Consiliul Europei, organism care, împreună cu Organizația Națiunilor Unite, a produs întregul sistem de norme internaționale pe care se bazează actuala ordine mondială, se produc reechilibrări de putere. O serie de experți au subliniat nu o dată faptul că apariția unei mișcări ca IS sau acțiunile Rusiei din ultimii ani - din 2008, de la războiul din Georgia, încoace - nu sunt altceva decât încercări de a rearanja piesele pe tabla de șah a lumii.

Acuzată că, la anexarea Crimeei, și-a încălcat angajamentele asumate la nivel internațional - convenții, acorduri, norme etc. -, Rusia a arătat cu degetul către NATO și SUA și acțiunea aliaților în fosta Iugoslavie și Kosovo, reproșând Occidentului că duce o politică a dublului standard. Indiferent ce decizii se vor lua la Berlin sau Bruxelles, indiferent de semnarea unor acorduri ca cele de la Minsk, Occidentul este interesat ca lumea în care trăim să funcționeze pe mai departe prin domnia legii, în baza unor reglementări asumate la nivel internațional și respectate de state. Iar aici, rolul Consiliului Europei este esențial. Nu întâmplător, la aderarea la organizație, in 1996, Rusia și-a dorit să devină „grand payeur”, un statul special pe care îl mai au Marea Britanie, Germania, Franța, Italia. Și, din anul 2016, și Turcia, după cum declară pentru Europa Liberă, Erdoğan Şerif Ișcan, ambasadorul turc de pe lângă Consiliul Europei.

Principalul avantaj al statutului de „grand payeur” (contribuabil major) este saltul în relevanță, în importanță, al unei țări și forța ei de a influența agenda politică și legislativă a COE. Pentru aceasta, un „grand payeur” contribuie anual la bugetul COE cu 13% din PIB-ul său, față de 1% cât este contribuția celorlalte state membre, care nu au acest statut. Nu trebuie uitat că este vorba despre o organizație care are 47 de state membre, cu 19 mai multe, așadar, față de Uniunea Europeană, și în cadrul căreia se regăsesc și toate fostele republici sovietice, de exemplu. Amănunt deloc neglijabil în actualul context geopolitic pe care îl traversează Europa.

Așadar, Turcia va deveni, din anul 2016, a șasea țară „grand payeur” din cadrul Consiliului Europei. Turcia, candidatul etern la aderarea la UE - proiect cvasi-abandonat, in fapt, la Ankara - partener NATO situat la granița cu Siria și Irak, cu o poziționare însă, dacă nu pro-rusească, cel puțin rezervată în privința conflictului din Ucraina.

Turcia va fi, cel mai probabil începând cu anul 2016, cel de-al șaselea „grand payeur” - contribuabil major - al Consiliului Europei. Solicitarea Turciei a fost primită cu reacții diferite în cancelariile țărilor membre. Pe de o parte, există curentul de opinie potrivit căruia Turcia va contribui la echilibrul puterii in COE si va fi obligată să respecte legislația privind drepturile omului (Turcia și Rusia sunt constant în top-ul 2 al condamnărilor la CEDO). Apoi, se presupune că Turcia, ca aliat NATO, va actiona în interesul organizației. Scepticii, însă, pe de de altă parte, nu văd cu ochi buni tonul indulgent al Turciei față Rusia în chestiunea ucraineană (inclusiv anexarea Crimeei).

De ce dorește, așadar Turcia să intre în „clubul celor mari” în cadrul Consiliului Europei? Erdoğan Şerif Ișcan, ambasadorul turc pe lângă Consiliul Europei:

„Consiliul Europei este o organizație care a reușit să supraviețuiască disoluției URSS, atacurilor teroriste de la 9 septembrie 2001, Primăverii Arabe, ca un organism care emite norme internationale obligatorii. Ce elaborează și impune COE nu este legislație „soft”, ci legislație obligatorie pentru statele membre, 47 la număr, care trebuie să o respecte. COE rămâne relevant și important nu doar din punct de vedere tematic, ci și politico-geografic, din Islanda până în Rusia la Vladivostok. Legislația produsă de COE afectează peste 800 de milioane de cetățeni. Turcia are peste două milioane de refugiați din Siria. Iar aceste două milioane sunt o responsabilitate și pentru COE.”

Economia Turciei este în constantă creștere din 2000 încoace. A 17-a economie din lume, Turcia este parte a G20 (grupul primelor 20 țări industrializate din lume). Însă democrația și drepturile omului nu sunt nici pe departe la standardele impuse de Consiliul Europei.

Pasul pe care Turcia îl face azi la Consiliul Europei face parte dintr-o strategie a Ankarei de creștere a influenței sale pe scena internațională. De pildă, începând cu anul trecut, Turcia a surclasat Japonia drept cel de-al treilea donor la nivel international, după SUA și Marea Britanie, crescându-și, totodată, și contribuția la ONU de la 21 la 63 de millioane de dolari/an.

„Având în vedere acest context am decis să devenim „grand payeur” la COE pentru a îmbunătăți capacitatea COE de a face față provocarilor tematice, geo-politice și financiare cu care se confruntă”, spune Erdoğan Şerif Ișcan, ambasadorul turc pe lângă Consiliul Europei.

Aparent fără nici o legătură cu această injecție de capital turcesc în bugetul organizației de la Strasbourg, numărul parlamentarilor turci membri ai APCE va crește și el, la 18, așa cum au și Germania și Rusia, și ceilalți trei contribuabili majori.

Erdoğan Şerif Ișcan, ambasadorul turc de la Strasbourg, este un bun cunoscător al Ucrainei. A reprezentat Turcia în capitala ucraineană în chiar zilele Revoluției Portocalii și, ca atare, nu e de mirare că o fotografie cu Victor Iușcenko se află astăzi la loc de cinste în somptuoasa sa reședință din Strasbourg.

Acestea fiind datele, l-am întrebat pe diplomatul turc dacă țara s-a și-a coagulat o poziție cu privire la conflictul din Ucraina.

„Are Turcia vreo poziție?”, răspunde cu subînțeles. Apoi continuă: „În opinia mea, pentru a identifica o soluție care să dureze, trebuie luate în considerație dinamicile atât din Rusia cât și de la nivel internațional. Și aceasta nu este o pledoarie pro-rusă! Nu! Dar trebuie să înțelegem pozițiile strategice ale celor două părți.

Dacă insistăm să punem presiune pe mai departe asupra Rusiei și să o punem în genunchi, credeti că vom avea stabilitate în viitor? Rusia are o serie de perceptii și anumite capabilități. La fel, de cealaltă parte. Și de aici ciocnirea. Trebuie să fie recunoscute cele două percepții diferite și acceptate.

Dacă citim cu atenție acordul Minsk 2 vom vedea că soluția agreată acolo este în conformitate cu analiza mea personală. Trebuie să recunoaștem, ambițiile ucrainenilor din est de a coexista în unitatea în diversitate din Ucraina. Unitatea Ucrainei poate fi menținută. După terminarea conflictului militar trebuie să restabilim democrația și stabilitatea și să aplicam standardele COE.

De aceea Turcia vede aici relevanța și importanța COE. Gândiți-vă că COE a produs 217 conventii. Chiar acum readaptăm la realitățile de azi, când avem luptători străini în Siria, conventia privind anti-terorismul, de exemplu.

Așadar, poziția Turiciei se bazează pe această analiză. Și anume că nevoile și ambițiile diferitelor grupuri din Ucraina trebuie să fie luate în considerare, să se realizeze un dialog inclusiv cu respectarea standardelor COE. Noi nu suntem de acord cu sancțiunile, căci credem că nu ne vor duce nicăieri. Dialogul ar trebui să fie continuat.”

Așadar, Turcia nu susține sancțiunile Occidentului aplicate Rusiei. Iar în Crimeea vede o cauza pierdută, în ciuda legăturilor istorice ale Turciei cu această peninsiulă și a celor 10% de etnici tătari care încă trăiesc aici.

„Crimeea este anexată de facto. Nu recunoaștem această anexare. Nu există, credem, opțiunea de a ne reîntoarce la condițiile dinainte de criză. Nu este posibil să mai avem o Ucraina unitară guvernată de la Kiev și Crimeea retrocedată. Nu ni se pare o opțiune valabilă. Deși înainte de anii ‘50 acolo trăiau în majoritate tătari, acum sunt peste 70% etnici rusi, poate 20% ucrainieni, dar cu orientare pro-rusa, si doar 10% tătari.”

Ambasadorul turc recunoaște însă că turcii originari din Crimeea formează o minoritate extrem de numeroasă în Turcia - peste trei milioane - și că numărul lor va crește, iar Turcia trebuie să găsească o cale de ieșire pentru cei care vor să părăsească Crimeea acum, după anexarea rusească. „Imaginati-vă ce forță electorala au acesti oameni în Turcia. Istoric, tătarii din Crimeea nu doresc să trăiască sub guvernare rusă”, admite diplomatul turc.

Așadar, din 2016 Turciei va intra în clubul marilor contributori la Consiliul Europei. Cum va schimba acest lucru echilibrul de forțe din cadrul Consiliului Europei, dacă și cum se vor modifica politicile organizației doar istoria ne va spune.

XS
SM
MD
LG