Linkuri accesibilitate

Valentina Ursu în dialog cu mai mulți locuitori din Basarabeasca și cu sociologul Ion Jigău

De vreo zece ani guvernanții promit că moldovenii vor avea Europa la ei acasă. Dacă tot ceea ce au promis politicienii de-a lungul anilor în campaniile electorale ar fi devenit realitate, astăzi cetățenii ar fi trăit într-un stat prosper. Puțini ar fi fost nevoiți să își lase familiile, plecând în căutarea unui trai mai bun. Dar Moldova continuă să fie în topul țărilor cu cele mai mici salarii din Europa. Despre vorbe goale și promisiuni deșarte vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Multă lume știe foarte bine din proprie experiență că atunci când vine vorba despre promisiuni care nu vor deveni niciodată realitate, politicienii sunt campioni. Când au nevoie de voturi, promisiunile curg gârlă și oamenii tind să se agațe de cele în care își doresc cel mai mult să creadă. Iar după ce i-au ales pe cei cărora le-au încredințat soarta lor și soarta țării, încep să-i vorbească de rău pe cei de la putere. Iată câteva opinii culese pe străzile din Basarabeasca.

– „Greu de tot.”

– „Pentru că nu sunt salarii, condiţii de trai.”

Europa Liberă: Văd că la Basarabeasca e bine, e frumos, aveţi infrastructură.

– „E frumos, fiindcă a ieşit soarele. Dar când nu e soare, nu e frumos. Oamenii trăiesc cu o pensie de 800 de lei, 20% din populaţie umblă pe drumuri, nu au de lucru.”

Europa Liberă: Dar se fac reforme care trebuie să dea rezultate.

– „Ce fel de reforme? Aici nu vedem nicio reformă. Poate cineva le vede de sus, dar noi, de jos, nu vedem nicio reformă.”

Europa Liberă: O reformă ce rezultate trebuie să dea?

– „Populaţia să aibă de lucru, să nu fie corupţie, să nu se dea mită, omul să ştie că el e stăpân în ţara lui.”

Europa Liberă: Dar cine e stăpân astăzi în Moldova?

– „Stăpâni în Moldova sunt corupţia şi parlamentarii.”

Europa Liberă: Dumneavoastră i-aţi ales pe cei din Parlament.

– „I-am ales, dar ei nu fac faţă problemelor.”

Europa Liberă: Sunt două lumi paralele: cei de jos şi cei de sus?

– „Da.”

– „Cei care pot exista în ţărişoara aceasta şi cei care nu prea au putere de a exista.”

Europa Liberă: E subţire clasa de mijloc?

– „Aproape nu există. Sunt cei care trăiesc foarte bine şi cine există. Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.”

Europa Liberă: Cum se trăieşte la Basarabeasca?

– „Foarte rău. Nu avem ce spune de bine. Cei de sus trebuie să se gândească şi la cei de jos, că noi i-am ales. Noi le trebuim doar când au nevoie de vot, dar în rest se întorc cu spatele la noi şi îşi fac treburile lor.”

Europa Liberă: Şi treburile guvernanților care sunt?

– „În buzunare.”

Europa Liberă: Şi care interes e pus în capul mesei? Interesul politicianului, interesul partidului sau interesul ţării?

– „Interesul politicianului. Interesul ţăranului îl pune la fund. Nu are interes de omul care l-a votat, are interesul familiei.”

Europa Liberă: Spuneţi, vă rog, e greu de trăit astăzi?

– „Da.”

Europa Liberă: În cine aveţi încredere?

– „În Dumnezeu.”

Europa Liberă: Şi atât?

– „Da. Încredere pe pământ nu mai este.”

Europa Liberă: Aţi mers la vot? Ați ales deputați?

– „Am votat. Dar pe cei pe care i-am votat nu au putere.”

Europa Liberă: Pe cine aţi votat?

– „Pe comunişti.”

Europa Liberă: Ei acum sunt împreună...

– „Oricum pentru dânşii e slab.”

Europa Liberă: Ce trebuie să se schimbe în bine în Republica Moldova?

– „Cei de sus să mai prindă la minte, să se mai uite jos ce se face.”

Europa Liberă: Credeţi că ei nu ştiu ce se întâmplă aici, jos?

– „Foarte bine ştiu, dar își fac de cap.”

Europa Liberă: Ce înseamnă „îşi fac de cap”?

– „Nu fac ceea ce trebuie.”

Europa Liberă: Ce ar trebui să facă?

– „Să se întoarcă cu faţa la lume.”

Europa Liberă: Să se întoarcă cu faţa la cetăţean, la problemele lui, înseamnă să rezolve anumite probleme. Care sunt aceste probleme?

– „Cu traiul omului, cu sănătatea omului, să nu fie corupţie. Acum ce avem? Nici nu ai unde să te adresezi.”

Europa Liberă: Viitorul Moldovei unde îl vedeţi? Cum îl vedeţi?

– „Acasă, nu după hotare. Au lăsat pământul, casa şi s-au dus şi mătură ţările altora.”

Europa Liberă: De la Basarabeasca e dusă multă lume?

– „Şi de la Basarabească s-a dus multă lume.”

Europa Liberă: Unde?

– „Unde s-au dus toţi, în ţările calde. Şi cu Estul, şi cu Vestul.”

Europa Liberă: Se vor întoarce ei acasă? La Basarabeasca au locuri de muncă?

– „Nu au locuri de muncă. Numai la alegeri sunt locuri, apoi nu. Tineretul nu are susţinere.”

Europa Liberă: Ce susţinere ar trebui să aibă?

– „Să fie angajat la lucru, să aibă posibilitatea să-şi întemeieze o familie, să aibă copii, să se simtă bine cum ne simţeam în trecut.”

Europa Liberă: Vă pare rău după timpurile de altădată? Sunteţi nostalgică?

– „Da. Tare îmi pare rău după timpurile care au fost.”

Europa Liberă: După Uniunea Sovietică?

– „Da. Pe timpul Uniunii Sovietice trăiam bine, dar acum nu.”

Europa Liberă: Dumneavoastră veţi mai merge la vot? Veţi recâştiga încrederea în politicieni?

– „Nu pot spune nimic, pentru că e la culme, nu ai încredere în ei. Întrebaţi oamenii din Basarabeasca, nu are nimeni încredere în deputaţi.”

Europa Liberă: În cine aveţi încredere?

– „Numai în noi şi în bunul Dumnezeu.”

– „Dacă aţi citit povestea lui Ion Creangă „Dănilă Prepeleac”, la noi cam aşa ar fi tabloul. Sunt de acei care duc împrejurul iazului iapa în spinare şi sunt cei care o duc între picioare. Ce-i mai uşor? În spinare sau între picioare să o duci?”

– „Între picioare.”

– „Asta e.”

*

De la proclamarea independenței, oamenii din Moldova cred că la cârma țării vin politicieni responsabili să schimbe radical lucrurile. Dar guvernările care se perindă știu doar a crea așteptări care nu se materializează. Au promis un trai decent pe care populația așa și nu-l mai are. Este opinia Valentinei Strătilă, directoarea liceului din satul Abaclia, raionul Basarabeasca.

Valentina Strătilă: „Cu acea obţinere de independenţă naţională am investit mari speranţe toţi locuitorii acestei ţări în nişte reforme. Evident, după trecerea la independenţă erau necesare nişte reforme în ţara noastră. Acele reforme le tot aşteptăm de foarte mulţi ani. Sunt diferite păreri, diferite critici referitoare la reformele care se încearcă să se implementeze. În primul şi în primul rând reforma pe care o aşteptăm noi, pedagogii, în educaţie e să ni se reabiliteze imaginea în faţa societăţii.”

Europa Liberă: S-a compromis prin imaginea creată că profesorul ar lua mită de la elevi, de la părinţi.

Valentina Strătilă: „S-a compromis. Am fost impuşi activ, pasiv de a face nişte lucruri pe care nu am fost bucuroşi să le facem evident şi pentru acea parte materială, şi pentru bani. Dar noi suntem acea categorie care foarte mult muncim pentru plăcerea sufletească a noastră.”

Europa Liberă: Ştiu că exodul a afectat foarte mult sfera învăţământului, foarte mulţi profesori au luat drumul pribegiei şi au mers peste hotare să-şi caute bucata de pâine, pentru că erau prost plătiţi.

Valentina Strătilă: „Exodul a afectat atât cadrele didactice din învăţământ, cât şi întreaga societate, şi acei copilaşi pe care îi avem acum în şcoli. De exemplu, pot să spun despre satul Abaclia, lucrez de 15 ani în funcţia de director al instituţiei, în anul 2000 erau peste 1000 de copii. În 2012 ne-am comasat cu gimnaziul din localitate şi la momentul de faţă avem 483 de copii în satul Abaclia.”

Europa Liberă: Deci, lumea a plecat.

Valentina Strătilă: „A plecat, şi-a luat copiii. Reformele care se încearcă a se face în educaţie suferă, fiindcă nu se efectuează aceste reforme, nu se implementează în toate ramurile.”

Europa Liberă: Lumea zice că a cam pierdut încrederea în cei care guvernează. Este justificată, este explicabilă această stare de spirit, mai ales în mediul rural?

Valentina Strătilă: „Cum să nu fie explicabilă? În perioada comunistă ni se înaintau în învăţământ lozinci să educăm copiii liberi, care se vor exprima, în acelaşi timp când nouă, pedagogilor, ni se punea lipiciul pe gură, nu ni se permitea să ne dăm cu părerea. Cum poţi în aşa condiţii educa un copil liber?”

Europa Liberă: Cum e înţeleasă noţiunea de libertate?

Valentina Strătilă: „Nu înseamnă să faci de capul tău ce vrei, haos. Totul trebuie să fie încadrat în nişte rame, să avem un sistem de valori pe care să le respectăm, nişte legi pe care să le respectăm. Legea trebuie să fie respectată. De multe ori spun: este bună sau rea legea, trebuie să o respectăm. Nu suntem de acord cu ea, ne-am unit şi o contestăm, o reajustăm.”

Europa Liberă: Ce înseamnă să pierzi încrederea în instituţiile statului, în cei care conduc ţara?

Valentina Strătilă: „Este un lucru straşnic. Nu am crezut niciodată că şi eu pot ajunge la aşa nivel. De felul meu sunt o fire realistă, chiar optimistă şi auzind în ultimul timp: „Să aducem Europa acasă”, lozinca aceasta pentru mine deja este învechită, de multe ori am spus aceste cuvinte. Noi trebuie să construim ceea ce pretindem să avem.”

Europa Liberă: Cum poate fi edificată o ţară modernizată? Cine o construieşte? Cine pune temelia?

Valentina Strătilă: „Temelia o pune fiecare.”

Europa Liberă: Dar există această apatie, această indiferenţă, lumea nu prea se implică în actul decizional, nu îi prea pasă ce se întâmplă pe strada lui, în satul lui, în ţara lui.

Valentina Strătilă: „Cu părere de rău, aşa şi este, se fac nişte dezastre. Ceea ce s-a întâmplat la Banca de Economii şi pasivitatea cu care societatea toate aceste lucruri le-a primit ne uimeşte nu numai pe noi, locuitorii acestei ţări, uimeşte o lume întreagă probabil. Nu este normal ceea ce se întâmplă. Eu văd aici nişte rădăcini mai vechi, nu am fost educaţi să avem o demnitate, nu avem nici demnitatea personală, nu mai vorbim de demnitate naţională.”

Europa Liberă: Şi ajunge cetăţeanul Republicii Moldova să trăiască în demnitate şi cu demnitate?

Valentina Strătilă: „Cred că greu se va ajunge. Cine are un pic de demnitate, cu părere de rău, încearcă să plece. Nu ştiu când va reveni înapoi cu acea demnitate să facă ceva şi în ţara noastră.”

Europa Liberă: Abaclia poate fi considerat un sat europenizat?

Valentina Strătilă: „Parţial da.”

Europa Liberă: Spiritele sunt împărţite totuşi. O bună parte crede că viitorul Republicii Moldova e să fie mai aproape de Uniunea Europeană. Altă parte a populaţiei din Republica Moldova crede că viitorul e doar alături de Federaţia Rusă şi Uniunea Vamală. Această divizare a societăţii şi-a pus amprenta.

Valentina Strătilă: „Suntem o ţărişoară multinaţională, sunt nişte lucruri şi normale aici, fiecare să împărtăşească direcţia, opinia la neamul, sângele de unde provine. Dar totuşi procentul cel mai mare de locuitori ai acestei ţări sunt moldovenii care, cu părere de rău, prin acea educaţie de 200 de ani pe care au avut-o s-au cam dezorientat, sunt rătăciţi.”

Europa Liberă: Şi cine îi scoate din rătăcire? Cum ies din această rătăcire?

Valentina Strătilă: „Din această rătăcire, revin iarăşi la segmentul pe care îl reprezint, educaţia noastră, trebuie istoria studiată în aşa fel ca măcar viitoarele generaţii să-şi ştie rădăcinile corect, să ştie de unde provin, să ştie încotro trebuie să meargă, să ştie cel puţin pe ce continent trăim. De ce ne speriem să mergem în Europa? Noi trăim pe continentul european, suntem europeni. Mai trebuie de schimbat mentalitatea şi mai mult nu trebuie nimic. Suntem un popor bun, harnic, cuminte, poate prea blând uneori, aceasta şi ne este în defavoare, dar sunt speranţe că sunt copii foarte buni care au formate alte concepte despre viaţă şi ceea ce suntem noi şi pe cine trebuie să reprezentăm. Sperăm că ţara aceasta îşi va găsi locul unde trebuie să-l găsească, în Uniunea Europeană.”

*

Politicianul și înainte de alegeri, dar mai ales după alegeri, trebuie să-și desfășoare activitatea ca și cum în fiecare zi ar fi scrutine electorale. Aceasta ar fi cheia unei meritate reușite. Dar pentru că lucrurile stau altfel, am discutat cu Gheorghe Cojoc, reprezentantul oficiului teritorial al Cancelariei de Stat din raionul Basarabeasca, despre motivele neîncrederii în partide și politicienii nepăsători față de oamenii care așteaptă un trai mai bun, despre redobândirea încrederii electoratului în clasa politică.

Gheorghe Cojoc: „Eu reprezint, într-o oarecare măsură, guvernul în teritoriu și Cancelaria de Stat în speţă. Aş putea spune că lumea de sus se gândeşte la periferie, dar cei din teritoriu, din Moldova profundă, prea puţin se gândesc la puterile proprii, la capacitatea de a se întruni, de a lua hotărâri, de a-şi decide soarta, de a crea un viitor prosper acasă şi tot aşteaptă de la centru transferuri, susţinere.”

Europa Liberă: Sondajele de opinie arată că cetăţeanul şi-a cam pierdut încrederea în instituţiile statului, în clasa politică, că nu ar mai avea modele de guvernanţi care să insufle încredere că această modernizare a ţării ar putea să fie una cu şanse.

Gheorghe Cojoc: „Cetăţeanul are pârghii nu numai în ziua alegerilor, o dată la mandat. Cetăţeanul are drept de întrunire. Cetăţeanul are petiţia. Cetăţeanul are dreptul de iniţiativă în grup, separat, pe branşă, pe domenii. Cetăţeanul poate apela la organizaţiile nonguvernamentale, se poate asocia. Cadrul legislativ îi permite cetăţeanului foarte multe lucruri, dar pe de altă parte, el a devenit amorf în virtutea timpurilor.”

Europa Liberă: Şi cum se explică această indiferenţă a omului simplu faţă de tot ceea ce se întâmplă în jurul lui, în localitatea lui, în ţara lui?

Gheorghe Cojoc: „La noi sunt foarte mulţi plecaţi peste hotare, vin de acolo bani şi lumea se mai descurcă puțin. Sunt mulţi plecaţi. Cei rămaşi stau cu mâna întinsă. Şi ceea ce văd la televizor – furt, jaf, calamitate, de sus, vine o avalanşă pe care o percep ca pe o bătaie de joc faţă de sine. Şi omul întotdeauna spune: statul, uitând că statul este el. Trebuie să ne luăm în mâini. Dacă e vorba de nişte răscoale, de venit cu furcile, de strigat: „Jos guvernul!”, am avut chestiuni de acestea şi mai sunt, au fost oameni şi în copaci, şi sub copaci, lucruri în care lumea a crezut, s-a aduna, a venit cu icoane şi apoi s-a dezamăgit profund. Buba e în noi.”

Europa Liberă: Domnule Cojoc, ceva mai devreme aţi spus că omul stă cu mâna întinsă. Dar cine îi dă undiţa să prindă peşte?

Gheorghe Cojoc: „Noi avem iazuri?”

Europa Liberă: Vă întreb pe dumneavoastră.

Gheorghe Cojoc: „Mai întâi referitor la iaz. Trebuie să recunosc: cadrul legislativ îl cam strangulează pe cetăţean să se simtă în apele sale. Nu întru totul, dar sunt bariere pe care nu le poate trecere psihologic, financiar, administrativ. Sunt hârtii, oameni suspuşi, jos interpuşi, obstacole pe care nu le poate depăşi pentru a face un nu ştiu ce şi nu ştiu cum. Pe de altă parte, undiţa pentru a prinde peştele: cei de vârsta mea trăiesc cu concepţiile...”

Europa Liberă: …aşteaptă peştele...

Gheorghe Cojoc: „Da, de undeva trebuie să vină peştele. Sau să-i dea undiţa şi, ca în filmul «Кавказская пленница», să stea cineva în scafandru şi să-i pună peştele în cârlig, şi el numai să-l scoată şi să-l pună în plasă.”

Europa Liberă: Mentalitatea ar fi de vină. Dar oricum, autorităţile statului oferă această undiţă. Undiţa ar însemna locuri de muncă, iar locurile de muncă ar mai însemna să fie şi bine plătite. Pentru că în caz contrar e exact situația despre care aţi vorbit dumneavoastră, că lumea pleacă, exodul de creier şi de braţe de muncă continuă.

Gheorghe Cojoc: „Cu părere de rău, aşa este. A propos de investiţii, în raionul Basarabeasca avem două sate unde primarii lucrează cu proiecte – Sadaclia şi Abaclia.”

Europa Liberă: Doar două comunităţi din întreg raionul?

Gheorghe Cojoc: „Din întreg raionul doar două comunităţi care atrag fonduri, lucrează.”

Europa Liberă: Şi atunci raionul Basarabească ce dezvoltare cunoaşte?

Gheorghe Cojoc: „Basarabeasca cum a fost aşa a rămas. Nodul de cale ferată e pe brânci, impozitele pe salarii s-au redus considerabil. La început în raion erau peste trei milioane de lei numai impozite de pe salarii de la calea ferată, acum dacă ajungem la 300 de mii.”

Europa Liberă: Cine şi cum modernizează raionul Basarabeasca cu toate localităţile din subordonare?

Gheorghe Cojoc: „Numai autonomia locală, prin primari, ar putea face lucrul acesta. Raionul deja a dovedit că e amorf, e mort, nu poate face nimic. Doar primari, prin colectivităţile pe care le conduc, fiind aleşi, prin consiliile locale accesează fonduri, scriu proiecte, pe unde e bine, pe unde e rău, dar câte ceva atrag. Ar trebui să se decidă cu reforma teritorial-administrativă, să vedem ce e cu această lege din decembrie 2001, când s-a trecut la raioane, să vedem cu reforma de descentralizare.”

Europa Liberă: Aceasta va decide Parlamentul, domnule Cojoc.

Gheorghe Cojoc: „Dar lumea aşteaptă să știe dacă va fi raion sau nu. Vorbele, spiritul şi opiniile din teritoriu fac oricum o părere.”

Europa Liberă: Dar cetăţenii mai pun accent pe reforme, mai trăiesc cu speranţa că aceste reforme pot da rezultate în favoarea omului simplu?

Gheorghe Cojoc: „Omul trăieşte cu speranţa. Omul deja începe să analizeze capacităţile și, în funcție de ceea ce s-a făcut până acum, să tragă concluzii.”

Europa Liberă: Şi ce s-a făcut până acum?

Gheorghe Cojoc: „Până acum s-a făcut foarte puţin, ca să nu zic nimic, pe plan raional.”

Europa Liberă: Şi dacă s-a făcut puţin cum se poate face mai mult și cu cine?

Gheorghe Cojoc: „Printr-o echipă consolidată, care s-ar apuca de lucru cu trup şi suflet pentru comunităţi la nivel raional şi prin dezamorsarea primarilor.”

Europa Liberă: Nu aţi răspuns de ce omul a pierdut încrederea şi cum recâştigă încrederea în instituţiile statului şi în cei care guvernează ţara.

Gheorghe Cojoc: „Sondajele de opinie ce arată? Arată ceea ce se promite la alegeri şi ceea ce nu se face după alegeri… Pentru că atunci când te duci în alegeri, te duci într-o stradă unde vezi glod şi le spui că aici va fi pietriş, unde vezi o şcoală părăsită le spui că aici va fi o şcoală modernizată, va fi apă, canalizare. Dar după ce trec alegerile, drumul rămâne cu acelaşi glod, şcoala părăsită şi omul atunci îşi pierde încrederea. Pentru că cei care vin şi promit reprezintă instituţiile statului, fie că e din Parlament, guvern, autorităţile locale. Omul trage concluzii. Acum avem în oraşul Basarabeasca vreo 14 sau 17 candidaturi pentru funcţia de primar. Vor începe iarăşi să promită şi se va repeta vechea poveste.”

Europa Liberă: Lumea la Basarabeasca zice că în mare parte a votat mai degrabă pentru vectorul politicii externe decât pentru rezolvarea problemelor din teritoriu.

Gheorghe Cojoc: „S-a votat pentru portretul lui Putin şi al lui Greceanîi în oraşul Basarabeasca. Masiv au câştigat socialiştii, care au spus că ne duc în raiul rusesc.”

Europa Liberă: Dar aceasta este şi convingerea omului de aici, de la faţa locului.

Gheorghe Cojoc: „Convingerea omului: în natură vid nu există, adică golul trebuie cu ceva de umplut. Dacă omul se dezamăgeşte acolo, el vine în altă parte.”

Europa Liberă: Şi el s-a dezamăgit în parcursul european şi crede acum acestei apropieri a Moldovei de o altă uniune, Uniunea Vamală.

Gheorghe Cojoc: „Omul are trei factori. Primul factor – parcursul european, este o chestiune cu bătaie lungă, nu se vede astăzi. Se vede regimul fără vize.”

Europa Liberă: Dar până la Basarabeasca ajungi şi pe drumuri construite din fonduri europene.

Gheorghe Cojoc: „Ajungi și pe drumuri construite din fonduri europene. Spre Basarabeasca mergi pe o porţiune de drum de 22 de kilometri, de la Chişinău până la Hânceşti, unde e o dragoste să mergi. S-au construit şi mai departe de Hânceşti, spre Basarabeasca, drumuri puţin în altă variantă, dar e tot asfalt, tot e bine, tot se construieşte.”

Europa Liberă: Şi care sunt investiţiile făcute de către ţările din Uniunea Vamală, de către Federaţia Rusă?

Gheorghe Cojoc: „Nu este nicio investiţie, nici nu poate fi.”

Europa Liberă: Şi atunci cum e convins omul că vectorul estic este mai avantajos decât cel vestic?

Gheorghe Cojoc: „Am vrut să vorbesc de trei momente. Primul moment e bătaia lungă a Uniunii Europene. Al doilea moment e ceea ce a fost înainte şi era bine tare. Şi al treilea moment e factorul uman, unde omul vrea ori dintr-odată tot, ori el nu mai are când aştepta. Câte posturi ruseşti de televiziune avem, unde se ia peticuţa care se înmoaie în kerosină şi se spală creieraşii de dimineaţă până seara că acolo e rău şi aici va fi bine. Avem exemplul Ucrainei. Am văzut o bătrână care venind la farmacie să cumpere nişte pastile, eu stăteam în rând, în loc să ceară pastile, spune: «Вот Путин, вот это человек, вот это мужчина, не то что наши». Iată, ei trăiesc la Basarabească, o parte tare bună cu portretul lui, care stă în centru, cu Greceanîi, nu e scos. Bătrâna începe să se dea cu părerea, pe dânsa o doare, a venit după pastile și se gândeşte la Putin.”

Europa Liberă: Un billboard are influenţă asupra mentalităţii omului?

Gheorghe Cojoc: „Are. Pentru că omul, când îi este greu, se duce la magazin şi nu prea are bani, mecanic are privirea spre Putin. Este şi momentul că cei din conducerea de vârf a Republicii Moldova nu prea stau alături de oameni. Avem exemplul Găgăuziei.”

Europa Liberă: Domnule Cojoc, există astăzi un proiect de ţară care ar solidariza societatea moldavă?

Gheorghe Cojoc: „Proiect de ţară? Ţară fărâmiţată. Avem Transnistria pe care ani de zile ne chinuim să o facem a noastră şi totodată vorbim de taxele lor, ca despre o ţară care deja există. Văd prin Chişinău că forţa e în dezvoltarea regiunilor, spune Irina Vlah, deja se pornesc regiunile, avem Partidul Regiunilor.”

Europa Liberă: Aceasta duce către federalizare?

Gheorghe Cojoc: „Da, duce către federalizare. Aceasta este ideea Irinei Vlah. Billboard-urile pe care le vedem: „Dezvoltarea ţării – forţa regiunilor” duc la federalizare.”

Europa Liberă: Un proiect de ţară care ar putea să unească întreaga societate?

Gheorghe Cojoc: „Nu-l văd astăzi.”

Europa Liberă: De ce întârzie guvernanţii să-l propună, să-l promoveze?

Gheorghe Cojoc: „Care e majoritatea la noi? Nu o avem. Un proiect de ţară nu-l avem pentru că suntem răzleţiţi.”

*

În timp ce unele promisiuni sunt credibile, altele sunt de-a dreptul înspăimântătoare prin naivitatea pe care se presupune că o au cei care ar putea crede în așa ceva. Nivelul de îndrăzneală al unor politicieni atinge amploarea unor proiecte precum drumuri de calitate, apeducte, gazoducte, rețea de canalizare și multe-multe altele. Împreună cu directorul SBS-AXA, Ion Jigău, am ascultat păsul locuitorilor din sudul Moldovei.

Europa Liberă: Se zice că vocea poporului este vocea lui Dumnezeu. Am ascultat vocile de la Basarabeasca. Sunt voci disperate?

Ion Jigău: „Da, sunt voci disperate. Ei au încredere numai în Dumnezeu, în forţa divină şi, poate, ceva în sine, cei care încă mai sunt în putere. Încrederea este capital social. Ca o ţară să se dezvolte are nevoie de câteva tipuri de capital – financiar, material, uman, inclusiv capitalul social, încrederea. Nimeni nu va veni într-o ţară unde nu există încredere, nu va veni să investească.”

Europa Liberă: Guvernanţii sunt conştienţi că au pierdut această încredere?

Ion Jigău: „După câte se pare, ei în genere nu ştiu nimic, cei cărora la ora 8.00 sau 9.00 câteva servicii le pun pe masă pe o pagină tot ce s-a întâmplat în ţara această...”

Europa Liberă: Ministerul de Interne, SIS-ul, alte instituţii ale statului...

Ion Jigău: „Le pun pe masă tot ce s-a întâmplat, dar din anumite motive nu iau deciziile adecvate.”

Europa Liberă: Această prăpastie între cei de sus şi cei de jos poate duce la ceva şi mai grav. O explozie mai devreme sau mai târziu se produce?

Ion Jigău: „Dacă ei o întind patru ani, până la alegerile ordinare parlamentare, vor fi măturaţi toţi. Cine va veni? Îmi vine greu să prognozez. Eu, de fapt, fac prognoze, dar trebuie să am date pentru prognoze. Sigur că vor fi măturaţi cei de la guvernare, cine îi va înlocui nu pot şti.”

Europa Liberă: Domnule Jigău, dar cum se explică în termeni sociologici că cei care au cerut votul poporului şi au promis că vor soluţiona parte din problemele cu care se confruntă simplul cetăţean, pentru că necazurile sunt mari, inclusiv dacă ţinem cont de ceea ce am auzit la Basarabeasca, iar aceasta e valabil aproape pentru întreaga Republică Moldova, cum se explică că cei din vârful puterii au uitat de aceste nenorociri ale simplului cetăţean? Poate e prea dur spus nenorocire, dar nu au locuri de muncă, nu au pensii ca să-şi asigure traiul, existenţa, pleacă peste hotare, vorbesc despre lupta împotriva corupţiei care nu dă roade, reforme care nu livrează rezultate. Aceasta spun cei de la firul ierbii.

Ion Jigău: „Da, exact aceasta spun. Dar de ce să lupte cu corupţia? Cine la noi luptă cu corupţia? Lupta se mimează, cum se mimează reformele, cum se mimează cursul european, cum se mimează apropierea cât de puţină de valorile europene, de principii. Noi avem o serie întreagă de probleme care ţin demult, inclusiv excedentul forţei de muncă. Noi l-am avut şi pe timpul puterii sovietice, atunci se rezolvau un pic altfel, oamenii erau duşi la ţelină, la construcţia BAM-ului, la tăiat pădure, în alte părţi. Sub motivul că avem excedent de forţă de muncă aici se construiau uzine, de regulă, cu foarte multă forţă de muncă militară. Dar specialişti nu erau, aduceau specialişti, muncitorii trebuiau instruiţi, ai noştri nu prea se dau la disciplină tehnologică, nu prea se dau la disciplină de muncă. Şi atunci aduceau și muncitori de acolo. Deci, până în 1988 inclusiv, în anii 1970-1980, la noi veneau surplus mecanic din afara republicii între 100-150 de mii anual, plecau 70-80 de mii.”

Europa Liberă: De ce atunci în campanie electorală se promit locuri de muncă, se promit salarii şi pensii mai mari, iar după ce au luat sfârşit alegerile, se uită de toate promisiunile?

Ion Jigău: „Fiindcă marea majoritate din cei care ajung sus, să spunem puţin mai dur, sunt impotenţi, impotenţi din punct de vedere intelectual. Ei nu pot genera nicio idee valabilă.”

Europa Liberă: Nu sunt politicile statului credibile?

Ion Jigău: „Nu ştiu să le realizeze, fiindcă cea mai simplă idee va trebui adusă în viaţă. Pentru aceasta trebuie să existe voinţă politică. Dar când el să genereze idee, dacă fiecare trage la turta sa? Noi încă nu ne-am învăţat să echilibrăm dorinţele noastre şi posibilităţile noastre cu lumea înconjurătoare. În Chişinău sunt maşini atât de luxoase că europenii când le văd se crucesc.”

Europa Liberă: Iarăşi, firul ierbii, lumea simplă zice că acest parcurs european ar fi o soluţie pentru Republica Moldova, dacă s-ar apropia şi mai mult de Uniunea Europeană. Dar chiar ei, simplii cetăţeni, spun că au ajuns la concluzia că cei pe care i-au delegat în funcţii supreme în stat nu-şi mai doresc să ducă Moldova mai aproape de Uniunea Europeană, pentru că ar fi primele victime, în caz că se vorbeşte la modul cel mai serios despre o luptă împotriva corupţiei.

Ion Jigău: „Da, este adevărat. Ei nu doresc, mimează, cum am spus, reformele. Aici lucrurile sunt destul de complexe, mulţi dintre ei au dosare mai aşa, mai altfel, la cineva în safeu, în afara republicii. Sunt vulnerabili, plus mai este ceva de împărţit în ţara aceasta, cel puţin bugetul trebuie împărţit, creditele pe care le vom lua mai trebuie împărţite. Şi atunci de ce să-şi complice viaţa?”

XS
SM
MD
LG