Linkuri accesibilitate

Jurnal săptămânal cu Lorena Mednicov

Nascuta in 21 iunie 1972 in satul Corcmaz ,Stefan Voda. A facut studii la Universitatea de Medicina si Farmacie N.Testemitanu. De 15 ani este chirurg oncolog in sectia gastrochirugie a Institutului Oncologic. Doctor in medicina.

Luni

Dis-de-dimineată am avut o deosebită plăcere să iau micul dejun cu familia, după ce am lipsit o saptamană de acasă (am fost la o conferință de chirurgie hepatobiliară si pancreatică organizată la Bucuresti). La cafeaua de dimineată, imi admir feciorul - deja e mare! - atat de repede trece timpul...

Apoi merg la serviciu. La usă mă asteptau pacientii .

După cateva consultatii, am operat un bolnav pregatit din timp. Apoi am revenit la consultatii. Mă bucur ca starea de sănătate a multora se ameliorează. In sectia de reanimare am un pacient in etate, grav. Mă prind la gandul că, după 15 ani de serviciu in sectia Gastrochirurgie, incă imi este extrem de greu sa privesc omul in suferinte atit de mari. Mă doare, pentru că nu pot face mai mult pentru acest omulean - prea tirziu s-a adresat la noi...

Seara ies de la serviciu; merg acasă sa mă pregatesc pentru ziua de nastere a unei prietene.

Inainte de somn discut cu fiica mea, care isi face studiile la facultatea de arhitectură in Bucuresti. Tot timpul din lume nu va fi suficient să discuti cu ea :)

Marti

Desteptarea - incă mai resimt schimbarea orei de vară, mă adaptez mai greu. Incerc sa mă trezesc cu o cafea...Toti din familie sunt grabiti, care-ncotro, nici nu mai reusim uneori sa schimbăm o vorbă in casă. Traim timpuri stresante, in care trebuie sa ne grabim pentru a reusi mai multe. Si copiii sunt grăbiti - au foarte multe activitati. Eu, cand eram copil, aveam timp si pentru joacă, si să stau asa, cu mine, in tăcere, ascunsă intr-un butuc de vită-de-vie in grădină la bunei... Ce dulce mi-a fost copilăria!!!

Ajunsă la serviciu, merg la vizită in saloanele cu pacienti. Omul grav din sectia de reanimare, in pofida tratamentului pe care il aplicam, rămaine la fel de grav - asta mă intristeaza...

Am mers la o interventie in echipă cu seful sectiei. Amîndoi, dupa 4 ore, am iesit extenuati din sala de operatii, dar cu satisfactie morală de la o operatie foarte complicata, dar reusită! Probabil, aceasta este una dintre cele mai mari bucurii ale unui chirurg!!!! Ma prind la gandul ca, atunci cand ies din sala dupa asemenea operatii, simt un balsam pe suflet.

Seara merg la sport. Antrenorul meu nu mă cruta, isi face meseria pe cinste! Dupa aproape doua ore ies cu febra musculară, insă cu bună dispozitie, fară stres caci l-am lăsat acolo - pe fiarele care iti pun la lucru muschii!

Am luat cina in familie. Ador serile in familie!

Miercuri

Acelasi ritual din fiecare zi - paharul cu apă, baia, cafeaua si micul dejun - toate repede pentru a fi la timp la serviciu. Mi-as dori o dimineată in care să le fac pe toate in voie, sa nu mă grăbesc, dar nu a fost să fie. Ajunsă la serviciu aflu că pacientul din sectia reanimare a decedat… Un sentiment de neputintă mă cuprinde si mă domina… Dar mă iau, rapid, in maini - trebuie sa vorbesc si cu rudele - nu este usor in asemenea situatii. Trec prin saloane, vorbesc cu pacientii operati, precum si cu cei ce se pregătesc pentru operatie. Le zimbesc, si incerc să le insuflu incredere ca totul va fi bine! De fiecare dată, indiferent ce n-as avea pe suflet, cu pacientii mei ma strădui sa fiu plină de energie si să am putere de convingere!

Dupa serviciu am mers la sala de sport. Revenita de la antrenament stau cu mama la taclale. Mama este bucuroasa cand gasesc timp si pentru ea. Masa este plina de bucate alese, dar de post. Ma intreaba si ce mai face Nicoleta (fiica), cum se descurca ea la ore si cum imi merg mie treburile la serviciu? Asa sunt mamele, ne poarta de grija.

Dupa discutia cu mama, cu un sentiment de liniste si impacare, am luat cartea in mina… cu care am si adormit !

Joi

M-am trezit obosita - noaptea m-am trezit de citeva ori din somn, cu ginduri diferite. In antreu, somnoroasa dau peste feciorul meu, la fel de somnoros. M-a cuprins si m-a sarutat pe crestet zicandu-mi „buna dimineata, mama-veverita!” - asa ma alinta el! Parca si dimineata e mai frumoasa! Nu demult il sarutam eu asa; acum il privesc de jos in sus…

… Ritualul de dimineata, drumul spre serviciu….

In drum, raspund la citeva apeluri de la pacienti. La spital incerc sa alin durerile fiecarui pacient care a ajuns pe patul de suferinta. Omul este mare prin ceea ce lasă în urma sa, nu prin tot ceea ce face.

La pranz am mers pentru citeva ore la biblioteca Hasdeu, la Clubul “Impresii din viata si carti”, unde am fost, si eu, protagonista, pentru a defila, in compania altor protagoniste, in rochii superbe, prezentate de o tanara designer vestimentar pe nume Anette. Aici a fost si ea eroina Clubului. La biblioteca e o atmosfera calda, prietenoasa. Ma simt deosebit de bine. Revin la serviciu sa-mi vad pacientii…

Dupa spital merg la cusatoreasa mea care are grija sa-mi coase o rochie de primavera. Am si eu acest hobbiy de a aduna cite ceva in garderoba mea si a fiicei mele. Ceva mai tarziu imi fac temele pentru acasa, deoarece simbata si duminica fac lectii de engleza.

Vineri

Ritualul de dimineata.... Merg la serviciu. Zii şi noapte mă gândesc la bolnavii mei. Pentru mine viaţa înseamnă ceilalţi. Sînt medic şi avînd această meserie înţeleg mai bine dramele individuale decît cele colective. Recunosc adesea cauza suferinţei unui om de îndată ce îmi deschide uşa, în schimb, ori de cîte ori vorbesc cu cineva din cei care-s in fruntea domeniului, asta îmi demonstrează că nu pricep nimic din suferinţa sistemului medical naţional şi, mai ales, nu înţeleg beneficiile acestei reforme sanitare. Am două dorinţe: „Să-mi onorez meseria şi să fiu om între oameni".

Seara am mers la sala cu orga la Concertele Brandenburgice, editia a V-a a Festivalului International J.S.Bach. Imi place mult muzica clasica, muzica de jazz, imi place să merg la teatru - e o hrană pentru sufletul meu!!!!!

XS
SM
MD
LG