Linkuri accesibilitate

Raluca Răducanu: „Indecizia politică ar putea fi interpretată ca un semn că R. Moldova nu mai este atât de hotărâtă să continue pe drumul european”


Interviul dimineții cu directoarea-executivă a Centrului pentru studii est-europene de la București.

Partidele puterii nu mai par la fel de hotărâte ca în campania electorală din noiembrie 2014 în privinţa deciziei de a depune cerere de aderare la UE. Anterior, summit-ul din mai de la Riga al Parteneriatului Estic era folosit ca un moment de reper. Declaraţiile mai noi ale demnitarilor, ca şi cea mai recentă a ministrului de externe, Natalia Gherman, par să semene tot mai mult a indecizie. Ce consecinţe va avea această indecizie? Şi cât de întemeiată să fie invocata frică de o eventuală reacţie negativă a UE? O convorbire la această temă cu Raluca Raducanu, director executiv al Centrului pentru studii est-europene de la Bucureşti.

Raluca Răducanu: „Republica Moldova se află acum în situaţia în care ea trebuie să-şi demonstreze angajamentele pe care şi le-a luat; vorbind despre autorităţi, în primul rând faţă de cetăţeni, şi în al doilea - faţă de partenerii internaţionali. În urmă cu câteva luni aceste angajamente erau clare spre UE. Suntem în situaţia în care trebuie ca ele să fie concretizate. Depunerea cererii de aderare la UE la summit-ul Parteneriatului Estic la Riga ar fi fost un moment important şi pentru summit-ul de la Riga, pentru că ar fi adus ceva nou şi de impact, şi ar fi fost foarte important şi pentru Republica Moldova. Dincolo de discurs, ar însemna un angajament clar pe calea reformelor.

Aderarea la UE, în primul rând, presupune reformă, implementarea Acquis-ului comunitar, mai mult de atât presupune o viaţă mult mai bună pentru cetăţeni. Reformele asta înseamnă. Reforma justiţiei, reforma economică, reforma în domeniul drepturilor omului - toate se reduc la cetăţean. Or, această indecizie care a apărut acum ar putea să fie un semn că Republica Moldova nu mai este atât de hotărâtă să continue pe drumul european şi pe calea reformelor care sunt cele mai importante acum.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, autorităţile parcă încearcă să inducă ideea că lucrul acesta ar veni dinspre UE. Că tocmai UE ar zice Republicii Moldova acum să nu depună cererea de aderare până nu e gata să o primească.

Raluca Răducanu: „O simplă cerere de aderare la UE nu înseamnă că aderarea se va întâmpla într-un an, sau în doi ani. Este un proces îndelungat. Este şi o decizie politică ce se ia la nivelul UE. Dar aşa cum am văzut în ultima perioadă, lucrurile sunt destul de fluide în regiune.

În 2009, de exemplu, deşi am fi sperat nu mulţi ca Republica Moldova să semneze în 2014 Acordul de Asociere sau să existe un regim liberalizat de vize, datorită situaţiei din regiune, datorită a ceea ce se întâmplă în Ucraina, UE a luat această decizie politică de a trage mai mult Republica Moldova spre UE.

La fel se întâmplă şi cu cererea de aderare. O cerere de aderare nu înseamnă că se va întâmpla a doua zi. O cerere de aderare, în momentul acesta, este o declaraţie de intenţie. Nu putem să spunem de acum dacă UE este sau nu pregătită să spună „da”. Sunt o serie de condiţii.

Această cerere se discută în Consiliul şi este, aşa cum am spus, o decizie politică. În funcţie de evenimentele din regiune, decizia aceasta poate să fie „da” sau poate să fie „nu”. Dar chiar dacă este „da” sau „nu”, această decizie nu este definitivă. De fapt, aderarea la UE este un proces de reformă, de implementare a Acquis-ului comunitar. Este un proces prin care instituţiile europene verifică instituţiile din Republica Moldova.

Trebuie, pur şi simplu, ca Republica Moldova să ajungă la un nivel de dezvoltare compatibil cu UE. Şi asta este bine în primul rând pentru cetăţean. Să spui acum că „nu suntem pregătiţi” poate e în regulă, dar lucrurile acestea se ştiu deja. Atunci când depui o cerere de aderare e clar că nu eşti pregătit. Urmează o perioadă în care trebuie să dovedeşti că eşti pregătit şi care să dovedești că vrei să fii pregătit. Dacă spui că „nu suntem pregătiţi”, poţi să spui în acelaşi timp că de fapt „nu prea ne mai interesează să fim pregătiţi pentru că noi avem alte planuri.”

Europa Liberă: Va puteţi imagina că de la nivelul UE, demnitari europeni să fi zis Chişinăului „nu depuneţi cerere pentru că nu sunteţi pregătiţi, nu aţi făcut tot ce trebuie pentru asta”?

Raluca Răducanu: „UE funcţionează şi ea pe mai multe voci. În UE există foarte multe interese. Fiecare stat are propriile interese. Există şi state terţe care au propriile interese. Deja uitându-ne la poziţiile care au fost luate faţă de Federaţia Rusă în cazul crizei din Ucraina vedem că există state care vor să se oprească sancţiunile. Prin urmare, ar fi posibil. Ce spuneam mai devreme e că decizia este una politică. Şi este o decizie care se negociază. Doar pentru că un stat spune „nu depuneţi cerere pentru că nu sunteţi pregătiţi”nu înseamnă că toate statele spun acelaşi lucru, cu atât mai mult cu cât s-au făcut presiuni înainte de alegeri pentru ca Moldova să continue parcursul european.

Dacă UE ar spune acum „nu sunteţi pregătiţi” e ca şi cum ar spune „la revedere, adio”. Or, UE nu face asta. Sunt o serie de dovezi clare că UE nu lasă Republica Moldova. Problema este dacă Republica Moldova lasă sau nu UE. Cam acesta este mesajul care este transmis prin această decizie.”

Europa Liberă: Dvs. cum apreciaţi, de ce acest pas înapoi dinspre Chişinău?

Raluca Răducanu: „Ce se întâmplă acum seamănă destul de mult cu ce se întâmpla înainte de 2009. Perioadă în care preşedintele Vladimir Voronin, atunci, fiind interesat de UE, spunea că noi trebuie să ne aliniem normelor europene, noi trebuie să redactăm deja documentele ca să fie în limbaj european. Mai degrabă se încerca această creare a unor aparenţe că Republica Moldova este europeană. De asta mi-a amintit indecizia de acum. Deja semnalul este că Republica Moldova nu mai este atât de decisă să vină spre UE. Este cumva periculos mai ales în contextul în care sunt foarte multe voci şi la Chişinău, şi în UE care spun că de fapt actuala guvernare nu-şi asumă aşa cum ar vrea cetăţenii integrarea europeană, ci altele sunt planurile.”

Europa Liberă: În lumina acestor modificări a politicilor de vecinătate, a început o reformă care ar trebui să se încheie în toamnă. Cum înţelegeţi Dvs. această reformă? Unii o înţeleg în felul următor – UE spune ţărilor precum e Republica Moldova „nu mai vrem să intrăm în conflict cu Rusia pentru ţări care nu vor reforme”. Care e înţelegerea Dvs.? Şi cum credeţi că va arată această nouă relaţie care se va constitui în toamnă între UE şi vecinii estici?

Raluca Răducanu: „Nu aş spune că UE a intrat în conflict cu Rusia, ci că Rusia a intrat în conflict cu statele din vecinătate şi automat cu UE, din cauza unui mod diferit de a înţelege relaţiile internaţionale. Nu aş spune că UE face un pas înapoi. Pur şi simplu pachetul acesta al Parteneriatului Estic va fi cumva regândit. Dar asta nu înseamnă că UE va renunţa la statele din Parteneriatul Estic. Pentru că deja s-a investit foarte mult, deja există o direcţie care înainte de 2009 nu exista. S-au făcut eforturi instituţionale.

UE nu va renunţa la aceste state în folosul unei relaţii cu Rusia. Cu atât mai mult cu cât relaţia cu Rusia s-a deteriorat destul de mult în ultima perioadă. Vocile acestea sceptice probabil încearcă să argumenteze tocmai indecizia de la Chişinău. Încearcă să găsească argumente pentru a susţine punctul de vedere al Chişinăului mai nou, din câte am înţeles, potrivit căruia poate că nu este momentul. Deşi, cred că Republica Moldova exact acum trebuie să bată cu pumnii din ce în ce mai tare în uşile UE pentru că nu există alte garanţii pentru Moldova. Este ori cu UE, ori singură.

Discuţia aceasta despre ori cu UE, ori cu Rusia este cumva artificială pentru că împreună cu UE Republica Moldova are dreptul la decizie. Împreună cu Rusia vedem deja cum se iau deciziile pe model rusesc. Spre deosebire de perioada de dinaintea alegerilor din 2014 când, cred eu că, UE a făcut mult mai mult pentru apropierea Moldovei, decât a făcut Moldova pentru apropierea de UE, de data aceasta având şi un Acord de Asociere semnat condiţionările sunt altele. Bani vor continua să vină în Republica Moldova, dar nu gratuit.

De data aceasta, sarcina principală a Guvernului şi a elitei politice, în general, de la Chişinău este să demonstreze că se angajează pe drumul reformelor. Cred că aceasta va fi diferenţa dintre abordarea de dinainte de alegeri şi abordarea de după alegeri. Tocmai pentru că există această suspiciune că actuala guvernare nu mai este atât de hotărâtă să meargă pe drumul european. Exact din motivul acesta ar fi fost foarte important ca Republica Moldova să-şi păstreze decizia de la depune cererea de aderare la summit-ul de la Riga.

Avem exemplul Turciei care îşi negociază aderarea de câteva zeci de ani. O cerere de aderare nu este de neîntors. Poţi să spui acum că vrei să aderi la UE şi mai târziu dacă te răzgândeşti poţi să schimbi cursul. Dar pentru Moldova, în contextul crizei din Ucraina, ar fi fost important să-şi păstreze decizia, cred că şi pentru UE, şi pentru summit-ul de la Riga, în general.”

Europa Liberă: Abordarea UE parcă se schimbă şi în raport cu regiunea transnistreană. Ceea ce se vede dinspre UE inclusiv într-un pachet de recomandări care a fost înmânat recent Guvernului de la Chişinău este că se vrea mai mult efort pentru integrarea Transnistriei. Să facă Chişinăul mai mult efort. Unii experţi de la Chişinău au şi interpretat spunând că dacă până acum nu se condiţiona oarecum mersul spre UE cu reintegrarea Transnistriei, acum ar fi această schimbare de accent – faceţi domnilor ceva ca să-i reintegraţi că de altfel e greu cu mişcarea spre UE.

Alături de George Bălan, şeful Biroului de Reintegrare

Alături de George Bălan, şeful Biroului de Reintegrare

Raluca Răducanu: „Dacă privim lucrurile onest şi dacă le privim inclusiv prin prisma rapoartelor societăţii civile din Chişinău, Guvernul nu a făcut foarte multe pentru reintegrarea ţării sau nu a făcut foarte multe în raport cu cetăţenii moldoveni din regiunea transnistreană. Nu a reuşit să găsească modalităţi de a veni în întâmpinarea nevoilor acestora.

Nu aş spune că UE condiţionează apropierea Moldovei de Bruxelles de reintegrare. Aş prefera să văd această recomandare drept o încercare de a spune de fapt că UE susţine Republica Moldova, dar soluţia trebuie să vină din Republica Moldova, trebuie să vină din Chişinău. Nu poate Bruxelles-ul să impună decizii.

Trebuie să existe voinţă politică la Chişinău şi în raport cu regiunea transnistreană, şi în raport cu UE, şi în raport cu reformele pentru care guvernul s-a angajat. UN spune „nu mai aşteptaţi de la noi pentru că noi deja am oferit şi cumva am oferit din cauza situaţiei din regiune, dar pentru ca să primiţi în continuare trebuie să faceţi şi voi ceva pentru că noi nu putem să vă luăm cu forţa în UE. Trebuie să vreţi voi. Şi „a vrea” în situaţia de faţă are o serie de indicatori pe fiecare domeniu: social, economic, reintegrare.”

XS
SM
MD
LG