Linkuri accesibilitate

Interviul dimineții cu expertul Institutului Economiei de Piaţă.

Şeful Delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău, ambasadorul Pirkka Tapiola, a prezentat şi a comentat în faţa jurnaliştilor Raportul de Progres al Republicii Moldova în cadrul Politicii Europene de Vecinătate în anul 2014. Un raport ce emană mai multă dezamăgire ca altă dată faţă de ceea ce se consideră că este mai degrabă o mimare a reformelor. Cu acest prilej, ambasadorul s-a referit şi la uriaşul furt de la cele trei bănci – Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank – instituţii despre care a spus că, cel mai probabil, vor trebui lichidate într-un mod benefic pentru cetăţeni.

Ce ar presupune, de fapt, această soluţie? Inevitabilă oare? Şi ce efecte ar avea? O convorbire la această temă cu expertul Institutului Economiei de Piaţă, Viorel Gîrbu.

Europa Liberă: Aşadar, dle Gîrbu, şeful Delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău, ambasadorul Pirkka Tapiola, a vorbit în faţa presei despre o soluţie oarecum neaşteptată, radicală, considerată, probabil, cea mai indicată, pentru neutralizarea efectelor pe care le-a avut devalizarea Băncii de Economii, Băncii Sociale şi Unibank. Domnia sa a spus că aceste bănci vor trebui mai curând lichidate, depozitele oamenilor urmând să fie mutate în alte instituţii bancare. În opinia Dvs., cum trebuie privită o astfel de soluţie, chirurgicală?

Viorel Gîrbu: „E una din soluţiile pentru depăşirea situaţiei create la aceste trei bănci. Atunci când se întâmplă situaţii dificile cu băncile comerciale sunt mai multe posibilităţi, iar lichidarea este una din ele. Acum trebuie să luăm în calcul modul în care au evaluat lucrurile şi cum s-a ajuns la situaţia actuală cu cele trei bănci comerciale. Şi ceea ce atestăm în special în urma consultării rapoartelor ascultate fie în Parlament, fie difuzate de partidele politice e că băncile respective au dat dovadă de management defectuos la superlativ.

Efectiv, afacerile s-au gestionat extrem de prost, s-au gestionat aceste bănci de o manieră extrem de proastă. Şi în aceste condiţii statul într-adevăr poate să vină să încerce cumva să recapitalizeze băncile respective. Dar dacă băncile şi-au creat problemele prin propriile acţiuni, nu sunt factori terţi, atunci managementul, acţionarii băncilor respective trebuie să poarte responsabilitate plenară pentru modul cum şi-au gestionat afacerile în sectorul bancar.”

Europa Liberă: Cum se poate întâmpla la modul practic aplicarea unei asemenea soluţii, care pentru mulţi ar părea totuşi destul de neaşteptată?

Viorel Gîrbu: „Probleme cu care se confruntă aceste bănci sunt foarte mari, va fi nevoie de sume financiare enorme în vederea depăşirii problemelor, iar moduri în care se poate realiza această acţiune sunt mai multe. Se poate continua cu administrarea specială, iar pe durata acestei acţiuni statul să realizeze administrarea băncilor respective, mai ales că perioada respectivă a şi fost majorată recent.

Statul poate prin mijloace proprii să restituie toate depunerile persoanelor fizice şi juridice, iar activele care mai rămân să fie declarate nule. Statul poate, de asemenea, să lase băncile respective pe cont propriu şi, în aceste condiţii, băncile respective sunt chiar falimentare pentru că au gestionat extrem de prost afacerile. Există şi alte modalităţi.

Dacă e să ne uităm la practica internaţională, atunci când băncile se confruntă cu credite neperformante, se creează o agenţie de gestionare a activelor, care e finanţată de către stat şi cumpără activele problematice de la băncile comerciale, la preţul de piaţă, iar ulterior banca, revenită la starea iniţială, nu se mai confruntă cu credite neperformante, iar această problemă este pusă pe seama agenţiei care va rezolva problema o perioadă lungă de timp. Asta este totuşi o experienţă internaţională şi aşa ceva survine unor evoluţii economice.

În Republica Moldova, de fapt, tot ce s-a întâmplat la cele trei bănci este incorect să fie denumit „credite neperformante, pentru că băncile respective au fost efectiv furate. Şi în aceste condiţii răspunde managementul, pentru că managementul în mod plenar a fost implicat şi a admis evoluţia situaţiilor în aceste bănci. În aceste condiţii, nu este firesc ca statul să încerce cumva să menţină afacerea acestor persoane juridice, să le ajute cumva pe cei care au gestionat băncile respective. ”

Europa Liberă: Există totuşi o nemulţumire mare legată de faptul că cetăţeanul ar trebui acum să pună înapoi banii furaţi de cineva. Ce credeţi Dvs. despre asta?

Viorel Gîrbu: „Există această nemulţumire adresată împotriva modului în care au acţionat autorităţile statului şi aici în primul rând este vizată Banca Naţională. Această instituţie urmăreşte modul în care funcţionează sistemul bancar.

În gestiunea acestor bănci s-au comis abateri grave de la toate normele care există în Republica Moldova: s-au acordat credite în sume foarte mari fără a se lua decizii motivate, sumele creditelor au fost mult peste normativele care au fost aprobate de BNM şi în acest sens BNM trebuia să se autosesizeze şi să nu admită aceste operaţiuni.

Nu ştiu din ce motiv autorităţile statului nu au reacţionat. Şi aici e vizat nu doar BNM, ci şi SIS-ul, fiindcă sumele sunt extrem de mari şi pun în pericol securitatea statului, este vizat şi CNA, alte instituţii competente ca Ministerul Finanţelor care reprezintă în mod firesc interesele noastre în Banca Naţională. Toate aceste instituţii efectiv nu au reacţionat şi banii, în sume foarte mari, au ieşit din ţară.

Dar banii deja au plecat şi cetăţenilor trebuie să li se întoarcă acele depuneri, acele mijloace financiare pe care le deţineau în conturile instituţiilor vizate, fie că e vorba de persoane fizice, fie juridice.”

Europa Liberă: A propos despre cetăţeni. Dl Tapiola a atras atenţia în mod special: „Dacă auziţi – a subliniat apăsat domnia sa - despre lichidarea băncilor, asta nu înseamnă că oamenii vor pierde bani, asta ar însemna că instituţiile care sunt prost guvernate nu vor mai exista”, a declarat Pirkka Tapiola. Deponenţii chiar nu ar avea de ce să se îngrijoreze în această situaţie, învăţaţi cu experienţa proastă de până acum?

Viorel Gîrbu: „În condiţiile cadrului normativ prezent, cetăţenii trebuie să se îngrijoreze. Fiindcă efectiv statul oferă garanţii că cetăţenii nu-şi vor pierde doar pentru maxim 6 mii de lei din depunere. Restul, statul nu o garantează. În Republica Moldova sumele garantate în acest context sunt destul de mici, prin urmare dacă lichidarea acestor bănci s-ar face în condiţiile administrative existente, cetăţenii trebuie să-şi facă griji.

Dar, bine, îmi dau seama că autorităţile au să schimbe cumva reglementările ca să soluţioneze acest proces de o manieră diferită, astfel încât cetăţeanul să nu piardă. Dar momentan, în cazul în care nu se face nimic şi pur şi simplu se lasă să falimenteze băncile ajunse pe cont propriu la faliment, nu văd cum cetăţeanul ar putea să fie liniştit. Momentan noi nu avem astfel de reglementări. Se propune totuşi o gestionarea de o manieră mai specială a acestui proces, astfel ca cetăţeanul să nu piardă.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, dle Gârbu, cel puţin o formaţiune politică, PCRM-ul care aşa cum ne-am convins are un cuvânt de spus în actualul arc de guvernare, are o opţiune clară pentru păstrarea cu orice preţ a Băncii de economii. Celelalte două sunt comerciale, spun comuniştii, şi insistă pe păstrarea Băncii de Economii. Ce credeţi despre această opţiune?

Viorel Gîrbu: „Adevărul e că şi Banca de Economii este comercială, chiar dacă ne-am obişnuit s-o credem de stat. Activitatea sa este identică cu a unei bănci comerciale de fapt. Iar în contextul la toate ce s-au întâmplat, toate aceste acţiuni ale statului în domeniul financiar începând cu noiembrie trecut, când a fost introdusă administrare specială şi când guvernul a introdus mijloace financiare semnificative, deja autorităţile oricum s-au implicat plenar în activitatea acestor trei bănci. Şi, în acest sens, nu mai văd nici o deosebire între Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank. Statul oricum a creditat activitatea acestor bănci, oferind acum mijloace financiare prin obligaţiuni. Statul oricum participă deci în gestionarea acestor bănci. Şi în acest sens eu nu aş face nici o deosebire – toate trei bănci activează cu participaţie masivă a guvernului. ”

Europa Liberă: Ce ar putea totuşi reţine factorul politic de la măsura de a merge pe lichidarea celor trei?

Viorel Gîrbu: „Eu am impresia că doar impactul opiniei cetăţenilor privind modul în care au evaluat lucrurile. Atunci când se va anunţa că toate cele trei bănci sunt falimentare şi sunt lichidate, cetăţeanul, chiar dacă nu va suferi, va reţine undeva adânc informaţia respectivă şi va reacţiona de o manieră respectivă. Argumentele sunt de ordin politic mai mult. Este afectată imaginea partidelor politice care au guvernat Republica Moldova, în special imaginea partidelor care vor admite această situaţie.”

Europa Liberă: Ambasadorul Tapiola a sugerat clar că atâta timp cât nu este soluţionată până la capăt problema devalizării băncilor, fondurile europene nu vor mai veni, ca să nu ajungă în buzunarele aceloraşi „jefuitori”. Cât de grave pot fi consecinţele, altfel spus cât de dureros se va simţi stoparea asistenţei financiare europene?

Viorel Gîrbu: „Asistenţa pe care o primeşte Republica Moldova din partea Comisiei Europene este semnificativă. Comisia Europeană este principalul donator al republicii Moldova – în fiecare an cel puţin 100 de milioane de euro ajung în bugetul de stat al Republicii Moldova sau sunt cheltuite în Republica Moldova pentru diverse proiecte care se implementează aici cu finanţarea Comisiei Europene.

Deci, văzută din punct de vedere financiar, asistenţa este destul de palpabilă, destul de sesizabilă. Dar pe noi trebuie să ne intereseze nu atât mărimea asistenţei, cât acele acţiuni care sunt finanţate. Moldova foarte mult depinde de reformele pe care trebuie să le implementeze. Pentru implementarea reformelor sunt necesare mijloace financiare. Vedem că până acum, deşi aveam suportul financiar al Comisiei Europene, ne mişcam foarte greu în partea ce ţine de reformarea societăţii moldoveneşti, prin acele reforme structurale care sunt cerute de partenerii de dezvoltare. Iar în cazul în care nu o să avem mijloace financiare, lucrul acesta o să se stopeze.

De aceea şi zic că trebuie să ne intereseze nu atât mijloacele financiare văzute propriu-zis ca suport pentru buget, cât acele acţiuni care sunt finanţate de Comisia Europeană, fiindcă dacă se stopează asistenţa UE în Republica Moldova, atunci se stopează orice speranţă de integrare europeană a Republicii Moldova.”

XS
SM
MD
LG