Linkuri accesibilitate

Frecventarea marilor texte literare ar fi, printre altele, o șansă de a regăsi resursele care să ne permită să rezistăm în fața violenței, a barbariei și a fanatismelor.

Este pentru a douăzeci și șaptea oară, de la crearea ei în 1988, că o serie de țări serbează Săptămâna limbii franceze și a francofoniei. După cum se știe, există o Organizație internațională a francofoniei care grupează 70 de state și care se legitimează prin faptul că în lume sunt 220 de milioane de vorbitori ai limbii franceze. Dar cifrele nu trebuie să ne înșele. Când Europa vorbea franțuzește (Quand l’Europe parlait français), se intitulează o carte a celebrului istoric Marc Fumaroli iar titlul trimite la secolul al XVIII-lea, când franceza era limba saloanelor și a diplomației. Așa a rămas și în secolul următor, precum și o buna parte din secolul XX. Pe lângă diplomație, franceza a fost, prin excelență, pe continentul european îndeosebi, limba schimburilor și interferențelor culturale, grație în primul rând prestigiului de care s-a bucurat patrimoniul literar al Franței. Din păcate, trebuie să admitem că, de la o vreme încoace, raportul de forțe este net în defavoarea francezei. Într-o lume care sacralizează viteza și comunicarea instantanee, limba engleză a devenit instrumentul privilegiat, a devenit vehiculul prin care se realizează, pe plan lingvistic, globalizarea.

În reculul limbii franceze vina o poartă adeseori francezii înșiși. L-am văzut de curând la București pe fostul ministru al culturii Frédéric Mitterrand răspunzând întrebărilor ziariștilor … în limba engleză. Și mai recent am avut surpriza de a constata că, la un simpozion, ambasadorul Franței în România vorbea și el în limba engleză. Văd, în aceste situații, un fel de resemnare sinucigașă, o recunoaștere a faptului că partida e pierdută.

Cealaltă cauză a declinului limbii franceze este degringolada lecturii și mai ales a predării literaturii. Prin considerarea operelor literare drept simple ipostaze ale procesului comunicării se închide accesul la o întreagă tradiție culturală și la valorile spirituale prin care Franța și-a câștigat, de-a lungul timpului, un prestigiu considerabil.

Forța limbii franceze stă în aceea că a fost limba spiritului, a conversației, a convivialității, a inteligenței și a gustului. Iar frecventarea marilor texte literare ar fi, printre altele, o șansă de a regăsi resursele care să ne permită să rezistăm în fața violenței, a barbariei și a fanatismelor.

XS
SM
MD
LG