Linkuri accesibilitate

Regizoarea olandeză Mașa Novikova despre „Încărcătura 200 a unui război nedeclarat”.

Luni, la Haga, în cadrul festivalului de film documentar Movies that Matter – Filmele care contează – a avut loc premiera noului film al regizorului olandez Mașa Novikova „Cargo 200”/„Încărcătura 200 a unui război nedeclarat”. Filmul este dedicat soldaților ruși care au adus războiul pe pământul ucrainean, dar și mamelor acestor soldați.

Într-un interviu realizat de corespondenta Radio Svoboda, Sofia Kornienko, Mașa Novikova spune că filmul a ridicat în fața ei întrebări chinuitoare: Să fie oare adevărat că armata rusă, al fel ca și statul islamic, face comerț cu ostatici? Oare chiar nu mai pot fi recuperați vechii prieteni care s-au consacrat luptei cu civilizația occidentală? Și cea mai teribilă întrebare: oare chiar poate fi cumpărată de la mamă dragostea ei față de fiu și amintirea despre el? Iată ce spune Mașa Novikova:

Mașa Novikova:Încărcătura 200” este termenul folosit în Rusia atunci când vine vorba despre soldații decedați în război – fie acesta războiul din Cecenia, fie din Afganistan, fie altele. Dacă la început era un cuvânt tabu, în timp a intrat în circuitul comun, pentru că în Rusia sunt în permanență războaie. De altfel, același termen se folosește și în Ucraina. Au fost deschise și câteva site-uri cu această denumire, unde rudele încercau să afle câte ceva despre soarta copiilor lor duși la război.

Acesta a și fost motivul pentru care am numit filmul „Încărcătura 200 a unui război nedeclarat”. Apropo, una din autoarele unui astfel de site a fost surprinsă de organele de securitate ale Ucrainei în momentul în care negocia, foarte cinic, cu reprezentanți ai armatei ruse, răscumpărarea unor ostatici ucraineni, răscumpărare din care se pare că primea comisioane grase – câte 10-15 mii dolari.”

Europa Liberă: Altfel spus, ea le spunea rudelor militarilor luați prizonieri că trupele ruse care i-au capturat doresc o anumită sumă drept răscumpărare, iar o parte din bani revenea chiar ei, pentru că aceasta era afacerea pe care o pusese la punct împreună cu militarii ruși?

Mașa Novikova: „Da, au fost interceptări în care femeia respectivă, prin Skype, negocia cu un oarecare Ghena, ofițer al FSB-ului rus, prețul și comisioanele pentru militarii ucraineni. Pe de alta parte, pentru a obține sume cât mai mari, femeia respectivă îi speria pe cei din familiile militarilor ucraineni capturați că aceștia urmează să fie duși în sclavie în Daghestan sau vânduți pentru organe. Bineînțeles că familiile erau gata de orice, inclusiv să adune banii ceruți și să-i dea acestei femei în speranța ca tânărul se va întoarce acasă în viață.”

Europa Liberă: Ați filmat în mai multe locații – care sunt stările de spirit ale oamenilor?

Mașa Novikova: „Acum două zile am revenit din Crimeea – oamenii de acolo la modul foarte serios îmi povestesc că acum un an pe Maidan fasciștii au venit la putere și dacă nu ar fi venit Rusia să-i ia la ei, atunci acești oameni de pe Maidan ar fi dat buzna în Crimeea și i-ar fi nimicit pe toți.”

Europa Liberă: Adică oamenii și până în prezent cred această poveste?

Mașa Novikova: „Sigur că da, cred. Acum trei zile am fost la Sevastopol – acolo zburau elicoptere. I-am întrebat pe localnici de ce, iar ei mi-au spus că se întâmplă pentru că în mare se apropie de țărm o navă militară americană.”

Europa Liberă: Dar atunci când opreai camera, ce spuneau oamenii?

Mașa Novikova: „Jumătate dintre oamenii cu care am vorbit în Crimeea spun, în afara înregistrării, că au fost aruncați cu 30 de ani înapoi, că este îngrozitor ce se întâmplă, că nu se mai pot întâlni cu rudele. Da, spun. Dar ei sunt cumplit de speriați de tot ce se întâmplă. O astfel de frică de a spune adevărul am mai întâlnit doar în Cecenia, cred, atunci când oamenii se temeau pentru viața lor și nu puteau spune ce gândesc. Nici măcar în Rusia, în 15 ani de dominare a lui Putin, oamenii nu au acumulat încă atâta frică. Crimeea a devenit un fel de Cecenie, în percepția mea. În știri în Rusia se spune mereu că este vorba despre un război civil în Ucraina, dar fără implicarea Rusiei în acest conflict situația de acolo ar fi fost cu totul alta. Acesta este și unul dintre mesajele filmului meu.

La sfârșitul filmului am un voluntar din Harkov care spune că acest război i-a unit pe ucraineni și le-a ridicat simțul patriotismului. Femeile din toată țara fac și trimit pe prima linie plase de camuflaj, copii fac desene, peste tot sunt drapele, toată lumea se salută prin „Slavă eroilor!”.

Prin contrast, în Rusia este o stare de dezorientare, de lipsă de spiritualitate, fals, minciună... Și este dureros... În Ucraina este foarte frumos și sincer acest patriotism, și, prin contrast, îmi pare rău că în Rusia toți oamenii se urăsc între ei, au devenit foarte răi și falși. Și i-am întrebat la un moment dat – imaginați-vă că în Ucraina nu există niciun fel de fasciști, atunci pentru ce mor copiii voștri acolo? Este o sălbăticie, atunci când băieți tineri își lasă pruncii acasă și mor în Ucraina – și pentru ce??? Cel puțin ucrainenii, cei care mor, își apără țara. Familia, copiii au cel puțin convingerea că moartea lor nu a fost chiar absurdă. Dar tinerii din Rusia – pentru ce mor acolo??? Peste câteva luni adevărul va ieși la iveală și se va recunoaște că a fost un război absolut absurd din partea Rusiei, iar copiii vor crește și le va fi rușine, ei nu se vor mândri cu tații lor.”

Europa Liberă: Ela Poliakova, șefa organizației „Mamele Petersburgului”, spune în film că în ultimul timp ani mamele din Rusia luptă tot mai puțin pentru fiii lor care sunt trimiși la acest război nedeclarat. De ce se întâmplă acest lucru?

Mașa Novikova: „Este ceva îngrozitor, ceea ce se întâmplă. De multe ori, în Rusia, acordarea compensației de cinci milioane ruble pentru un membru decedat al familiei este condiționată de tăcerea rudelor. Și mamele iau banii și se liniștesc – din acești bani își pot cumpăra două apartamente mici în provincie. Multe dintre ele mai au câțiva copii pe care nu au cu ce îi întreține – iar aici statul el dă niște bani, ca o mană cerească. Și se creează impresia uneori că ele sunt gata să-și vândă fiul. După ce iau banii, ele nu se mai revoltă, nu mai vorbesc și astfel dau undă verde pentru ca același lucru să se întâmple și altor băieți.”

(Traducere de Lina Grâu)

XS
SM
MD
LG