Linkuri accesibilitate

De ce unele instituţii de stat publică informaţii complete, iar altele ţin sub lacăt datele de interes public?


Dezbatere la Centrul pentru Jurnalism Independent.

În cadrul unui club de presă organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent, mai mulţi jurnalişti şi jurişti de la Chişinău au discut despre protecţia datelor cu caracter personal şi problemele ce apar atunci când este nevoie de accesarea acestor date, cum ar fi în cazul unei investigaţii jurnalistice ce ar scoate în prim plan informaţii de interes pentru publicului larg. Tamara Grejdeanu a asistat la discuţie şi relatează:

Legea defineşte drept date cu caracter personal orice informaţii care se referă la o persoană anume sau prin intermediul cărora aceasta poate fi identificată. Unele date sunt publice, la dispoziţia oricărui cetăţean, altele sunt însă ferite de ochiul public. În aceste condiţii este firească nedumerirea jurnaliştilor - de ce unele instituţii de stat publică informaţii complete, iar altele ţin sub lacăt datele de interes public ce pot servi drept bază pentru investigaţii jurnalistice.

Iată un exemplu dintre cele mai relevante - declaraţiile de avere ale unor demnitari. Presa este interesată în mod prioritar de neconcordanţa dintre veniturile declarate şi valoarea bunurilor deţinute de semnatarii declaraţiilor. Deşi în acest caz nu este pus la îndoială interesul publicului, prin lege unele date din declaraţie nu sunt publice, explică Lilian Chişca de la Comisia Naţională de Integritate:

„Toate declaraţiile sunt publice cu excepţia datelor ce ţin de numărul de identitate a persoanei, numele şi prenumele şi anul naşterii soţiei, copiilor sau persoanelor aflate la întreţinere, codul cadastral al imobilului deţinut în proprietate, numărul de înmatriculare a autoturismului, semnătura olografă a persoanei şi denumirea instituţiilor bancare sau creditorii şi debitorii unde acesta îşi are plasate active sau are datorii. Restul informaţiilor vizavi de averi, proprietăţi sunt publice.”

Totuşi, legea le permite jurnaliştilor să insiste cu solicitări repetate în care să prezinte argumente întemeiate că materialul ce vizează o persoană cu demnitate publică este necesar să fie adus la cunoştinţa publicului, spune Nicolae Lungu de la Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu caracter personal:

„Legea privind protecţia datelor lasă o portiţă deschisă enumerând care sunt condiţiile pentru a avea acces la aceste date. Atunci, în scopul unei investigaţii jurnalistice, datele care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică şi care au stârnit într-adevăr interesul publicului, se poate utiliza articolul 10 şi solicita informaţie de la deţinătorii de informaţie.”

Impresia jurnaliştilor prezenţi la discuţie este că totuşi, în multe cazuri, protecţia datelor cu caracter personal este invocată nejustificat, acestea fiind folosite drept paravan ce împiedică jurnaliştii să scoată în vileag neregulile admise de uni funcţionari publici. Iată cum explică Nicole Lungu existenţa unor asemenea situaţii:

„Este foarte greu de a determina unde se termină dreptul la viaţă privată şi începe dreptul al informare şi viceversa. Nici unul nu este un drept absolut şi întotdeauna va fi greu de a decide este de interes public faptul că eu voi accesa acea bază de date şi mă voi uita în profilul acestei persoane, voi face un reportaj.”

Actualmente, printr-un proiect al Centrului de Guvernare Electronică jurnaliştii pot accesa o serie de baze de date publice deschise, date ce ţin de activitatea ministerelor dar şi a instituţiilor subordonate acestora. Treptat în aceste stocuri de date, sunt incluse şi alte informaţii, nepublicate până acum, care se referă, de exemplu la activitatea executivului. Una din necesităţile exprimate de jurnalişti în acest caz ar fi ca să fie asigurat accesul liber la contractele de achiziţii din instituţiile publice.

XS
SM
MD
LG