Doar una din patru şcoli profesionale are cadre didactice bine instruite, deţine o bază tehnico-materială modernă, oferă studii care să fie relevante și pentru piața muncii şi colaborează cu mediul de afaceri. Sunt informații prezentate de Ministerul Educației astăzi, când a dat publicității o „radiografie a învăţământului profesional-tehnic”. Maia Sandu, ministrul educației, vrea să schimbe percepția despre învățământul profesional, considerat de cei mai mulți un sistem de mâna a doua, soluția de avarie pentru tinerii care nu-și iau bacalaureatul. Relatează Valentina Basiul.
Înainte de a interveni cu reforme, de natură chirurgicală, dacă ar fi să folosim terminologia medicală, Ministerul Educaţiei a vrut să vadă care sunt deficienţele sistemului. Drept urmare, s-a constatat că, în mare parte, programele de studii sunt depăşite şi prea teoretizate; infrastructura e utilizată insuficient, iar la nivel de resurse umane există un număr aproape triplu de angajaţi faţă de media europeană raportat la numărul de elevi/studenţi. Circa jumătate din angajaţii instituţiilor tehnico-profesionale sunt personal auxiliar, despre care ministra Maia Sandu a spus că nu ştie exact cu ce se ocupă.
Precum e lesne de presupus, mai mult de jumătate din bugetele acestor şcoli acoperă salariile, câte 16% revin cheltuielilor de mentenanţă şi pentru burse şi doar 2% sunt alocate pentru procesul educațional.
Radiografia realizata de Ministerul Educatiei a arătat că jumătate din cele aproape 100 de şcoli şi colegii supuse analizei sunt de categorie medie şi câte un sfert s-ar preta la calificativele „bune” şi „slabe”. Dintre cele bune, zece vor fi transformate în centre de excelență, cu finanţări primite de la UE.
Ministra Educaţie Maia Sandu a spus că aceste date au fost transmise managerilor şcolari care nu au cum să le ignore.
„Fiecare instituţie trebuie să reacţioneze la această analiză. Noi îi aşteptăm cu un plan de redresare a situaţiei, un plan care trebuie să fie convingător. Şi aici discutăm despre capacitatea managerilor, pentru că acum avem această discuţie despre faptul dacă managerii trebuie să fie aleşi în bază de competiţie, dacă trebuie să fie testaţi sau nu. Iată acesta este un element de testare”.
Am întrebat-o pe ministra Maia Sandu cum ar convinge un tânăr să aleagă o şcoală profesională în condiţiile în care nivelul de instruire de aici lasă mult de dorit:
„În primul rând, acum avem această statistică şi toată lumea o să ştie că avem 24 de instituţii foarte bune şi noi o să facem publică aceste dată, pentru ca oamenii să ştie care instituţie merită timpul şi banii lor şi care nu merită. Aşa o să creăm presiune pe managementul instituţiilor care sunt în categoria slabe sau chiar medii pentru a îmbunătăţi calitatea”.
Printre măsurile gândite să impulsioneze dezvoltarea învăţământului profesional-tehnic sunt şi derularea de parteneriate cu întreprinderile, când partea teoretică se face la şcoală, iar partea practică în întreprinderi. Pentru munca prestată, studenţii ar urma să primească 2/3 din salariul unui angajat. Deja un model de acest fel este în derulare la Bălţi, împreună cu compania germană Draexlmaier.
De la 1 septembrie ar urma să înceapă programe similare cu şase fabrici de confecţii, de la Cahul, Chişinău, Bălţi şi Hânceşti. Potrivit viceministrei educaţiei Loretta Handrabura, în discuţii sunt şi alte parteneriate. „Majoritatea sunt şi cu capital străin, de unde vine şi înţelegerea care este câştigul atunci când tu investind astăzi beneficiezi la ieşire de o croitoreasă pe care nu mai e cazul trei luni de zile să-i faci ucenicie, iarăşi alocând nişte sume de bani şi nişte maiştri pe care îi scoţi din producere pentru a-i instrui”.
O altă noutate a reformei din domeniul profesional-tehnic e că businessul va participa mai activ la pregătirea viitorilor meseriaşi. Şefii din Educaţie admit că ar putea exista o rezistență din parte angajaţilor din sistem, dar spun că nu se mai poate continua în ritmul din ultimii ani, când alocaţiile de la buget au crescut fără să producă efecte în dezvoltarea instituțiilor.
