Linkuri accesibilitate

Anexarea Crimeii nu va fi recunoscută de alte state, dar este oare posibilă restituirea peninsulei către Ucraina?

Va rezista oare anexarea Crimeii sub presiunea unui statutului nerecunoscut și a restricțiilor impuse de capitalele occidentale? Care sunt scenariile restabilirii controlului Ucrainei asupra Crimeii? Ar putea oare anexarea Crimeii să devină greșeala fatală a Kremlinului? Subiectul a fost discutat de către corespondentul Radio Svoboda la New-York, Iuri Jigalkin, cu fostul ambasador american în Ucraina, Steven Pifer, cu fostul adjunct al secretarului de stat american, David Kramer, cu vicepreședintele Fundației Carnegie, Andrew S. Weiss, publicistul american David Satter și cu istoricul și profesorul la Universitatea statului Indiana, Dmitrii Șleapentoh.

Aniversarea a un an de la anexarea Crimeii de către Rusia nu a trezit prea multe ecouri în presa americană. Gradul de revoltă la adresa acțiunilor statului care pentru prima dată după cel de al doilea război mondial a anexat o parte din teritoriul țării vecine a scăzut considerabil pe parcursul anului. Evenimentele din estul Ucrainei au deturnat atenția comentatorilor.

Cea mai vizibilă publicație a fost scrisoarea președintelui Ucrainei, Petro Poroșenko, apărută în Wall Street Journal. „Crimeea rămâne a fi Ucraina, scrie Poroșenko. Obligația comună a noastră și a lumii întregi este de a corecta această nedreptate din punct de vedere juridic de a determina agresorul să plece. Noi trebuie să facem acest lucru reieșind din respectul pentru drepturile cetățenilor noștri, din respectul pentru legile internaționale și în numele asigurării securității globale”, scrie președintele Ucrainei.

Cu trei zile mai devreme, un an de la referendumul din Crimeea a fost „marcat” printr-o declarație și de Departamentul de stat al SUA, care a calificat acest referendum drept „ficțiune”. Oficiul de externe al SUA a anunțat că sancțiunile americane introduse după anexarea Crimeii vor rămâne în vigoare până în momentul în care peninsula va rămâne sub controlul Rusiei. „Statele Unite continuă să susțină suveranitatea Ucrainei, integritatea ei teritorială și dreptul la autodeterminare”, a declarat Departamentul de stat.

Dar chiar dacă virulența emoțiilor legate de anexarea Crimeii s-a șters, acapararea de către Moscova a unei părți a teritoriului unui stat suveran european – anume în acest fel este perceput acest lucru în SUA – a schimbat în mod radical percepția Rusiei și atitudinea față de Kremlin, este de părere fostul ambasador al SUA în Ucraina, Steven Pifer. Iată cum califică el rezultatele acestei acțiuni a Moscovei:

Steven Pifer: „Acum doi sau trei ani toată lumea credea că Rusia va juca după anumite reguli. Și chiar dacă nu toată lumea agrea politica externă a Rusiei, în lume se credea că Rusia nu va recurge la forță. Acum, țările Baltice și Polonia au îngrijorări serioase și explicabile legate de intențiile Rusiei. Dacă e să ne uităm pe explicațiile pe care le oferă Rusia ca motivare a acaparării Crimeii – și iată că acum în sfârșit Rusia recunoaște că a fost într-adevăr o acaparare – vedem că principala explicație ține de protejarea populației vorbitoare de limbă rusă și a etnicilor ruși, indiferent unde locuiesc aceștia și cetățeni ai cărui stat sunt.

Într-un astfel de context Letonia și Estonia, unde rușii constituie un procent destul de mare din populație, au motive de îngrijorare. între consecințele acaparării Crimeii au fost și încercările NATO de a consolida puterea de apărare a membrilor săi care se învecinează cu Rusia. Începând cu aprilie 2014 pe teritoriile acestor state stau de gardă contingente nu foarte numeroase de militari americani, avioane militare ale NATO participă la patrularea spațiului aerian al țărilor Baltice, acolo au loc și manevre militare comune. În viitorul apropiat acolo vor avea loc exerciții cu folosirea tancurilor și a altei tehnici blindate, la care va participa și o brigadă motorizată americană.”

RFE/RL: Cu toate acestea, se poate spune că peste un an de la anexarea Crimeii Occidentul, în linii mari, s-a conformat cu scindarea Ucrainei, așa cum susține Kremlinul?

Steven Pifer: „Nu cred asta. Ucraina, din punctul meu de vedere, a ales a abordare corectă. Kievul vorbește despre faptul că pentru soluționarea problemei Crimeii va fi nevoie de mult timp, iar pentru perspectiva apropiată Kievul și-a concentrat atenția și eforturile asupra conflictului din estul Ucrainei.

„Această anexare nu va fi recunoscută și va aduce consecințe grave Rusiei...”

Și deși acum subiectul Crimeii nu este prea mult abordat în declarațiile publice ale capitalelor occidentale, sunt sigur că această anexare nu va fi recunoscută și va aduce consecințe grave Rusiei. De exemplu, interdicția pentru investițiile occidentale în Crimeea, interdicția la exportul produselor din Crimeea, interdicția de a intra în porturile din Crimeea pentru vasele de croazieră străine.

Eu cred că aceste lucruri vor avea un impact direct asupra calității și nivelului de viață din Crimeea. Și aceste restricții vor rămâne în vigoare, se pare, pentru ani de zile, sau chiar pentru decenii.”

RFE/RL: Andrew S. Weiss, ce se poate spune la un an după anexarea Crimeii despre felul în care este văzut acest eveniment astăzi în SUA?

Andrew S. Weiss: „Cel mai important lucru pentru SUA acum este încetarea focului, încercările de a contribui la pacea în interiorul Ucrainei și de a evita o confruntare de proporții cu Rusia. Eu cred că anexarea Crimeii este un lucru foarte trist, dar pentru actuala administrație nu asta e problema principală. Sancțiunile care au fost adoptate după anexare sunt măsuri relativ blânde, nu sunt genul acela de sancțiuni care au fost impuse după doborârea avionului malaiezian.”

RFERL: Adică vreți să spuneți că anexarea Crimeii pentru Statele Unite nu a fost un eveniment de un dramatism foarte mare?

Andrew S. Weiss: Bineînțeles că este un eveniment de proporții. Dar cea mai mare îngrijorare acum ține de situația geopolitică. Nu sunt prea mulți oameni la Washington sau în Occident care cred că ar fi real ca în viitorul apropiat Rusia

„Acum ceea ce îngrijorează este amenințarea unui război de proporții sau a destabilizării Ucrainei, scindarea administrației ucrainene și încă câteva scenarii de groază...”...

să dea Crimeea înapoi. Nimeni nu mizează la modul serios pe această variantă. Acum îngrijorează amenințarea unui război de proporții sau a destabilizării Ucrainei, scindarea administrației ucrainene și încă câteva scenarii de groază.”

RFE/RL: Punctul de vedere că anexarea Crimeii ar trebui tratată ca un factor relativ secundar în relațiile americano-ruse, factor care nu ar trebui să sustragă atenția de la căutarea unei limbi comune cu Rusia, își are adepții săi în SUA. Această poziție a fost expusă exact cu un an în urmă într-un articol din publicația The Time de fostul ambasador al SUA în URSS, Jack Matlock. După apariția acestei publicații l-am întrebat pe Jack Matlock dacă nu-l deranjează faptul că după Crimeea poate urma și altceva.

Jack Matlock: „Nu cred că Putin are de gând să facă asta. Dar și chiar dacă se va întâmpla - și ce dacă? Să fim sinceri, noi am fi fost fericiți dacă Ucraina ar fi rămas parte a unei Uniuni Sovietice pașnice și chiar le-am și spus acest lucru. Dacă vă amintiți, Bush atunci i-a îndemnat să urmeze acordul de pace al lui Gorbaciov. Ucraina nu poate fi numită stat unitar. Eu personal nu susțin unele măsuri ale Rusiei, dar eu nu aș vrea ca noi să ne implicăm în această criză”.

Totuși, în SUA predomină un alt punct de vedere. Iată cum vede fostul adjunct al secretarului de stat al SUA, David Kramer, anexarea Crimeii de către Rusia, la un an după producerea evenimentului:

David Kramer: „Este prima anexare a unei părți a teritoriului unui stat european de către un alt stat european de după cel de al doilea război mondial. În asta constă esența provocării aruncate de Kremlin la adresa securității europene și mondiale. Va urma oare după asta și anexarea de teritorii din Georgia și Moldova, de exemplu? Sau Kremlinul a ochit teritoriile unor alte țări vecine?

„Este prima anexare a unei părți a teritoriului unui stat european de către un alt stat european de după cel de al doilea război mondial. În asta constă esența provocării aruncate de Kremlin la adresa securității europene și mondiale...”

În acest an am conștientizat că dacă din partea Occidentului nu va veni un răspuns ferm, Putin va continua să acționeze provocator, încercând să înțeleagă cât de departe i se va permite să meargă. În acest sens, pe de o parte capitalele occidentale au răspuns destul de convingător, introducând sancțiuni mai dure decât se aștepta Putin, iar pe de altă parte refuzul de a acorda Ucrainei arme letale pentru autoapărare este o carență mare a strategiei occidentale.”

RFERL: David Satter, din punctul Dumneavoastră de vedere, câtă importanță a avut actul anexării Crimeii pentru SUA și Europa? Sau acesta a fost, în linii mari, un subiect de plan secund, unul care, așa cum speră Kremlinul, poate fi trecut cu vederea?

David Satter: „Noi știm că anexarea Crimeii nu a fost decât un prim pas. După asta a început războiul în Ucraina de est. Se poate spune că, în mod firesc, guvernele occidentale sunt cel mai mult preocupate de șansele de a opri vărsările de sânge. Dar, dacă e să privim separat la chestiunea anexării Crimeii, vedem că acum Rusia recunoaște participarea sa la această acaparare, vedem practic caracterul criminal al regimului rusesc, care este recunoscut cu sinceritate prin această acțiune. Pentru că, așa cum a menționat corect David Kramer, aceasta a fost prima anexare după cel de al doilea război mondial.

Comunitatea internațională are interesul de a evita astfel de lucruri, pentru că acestea amenință securitatea. Dar în afară de aceasta vedem că Putin în mod deschis acum recunoaște, și chiar vrea să accentueze, că a mințit în legătură cu anexarea, că toate aceste lucruri au fost planificate din timp, că nu a fost doar o reacție la amenințările la adresa populației vorbitoare de limbă rusă. Tot ce a încercat ani de zile să ascundă Rusia și regimul lui Putin acum a fost scos la suprafață. Cred ca aceasta este esența acestor evenimente.”

RFE/RL: David Satter, ce atitudine aveți față de teza că o politică externă mai puțin activă a lui Barack Obama a încurajat într-o anumită măsură acțiunile Kremlinului?

David Satter: „Evident că da. În plus, când liderii ruși au văzut, în urma politicii negândite a restartării relațiilor cu Rusia, că cel care conduce America, cei care sunt responsabili de politica externă a SUA, nu înțeleg de fapt Rusia, interpretează într-un mod absolut greșit esența societății ruse, caracterul liderilor ruși, atunci acești lideri, bineînțeles, au pierdut respectul față de conducerea americană. Acum, noi stăm în fața deciziei cu privire la acțiunile de mai departe: să-i ajutăm pe ucrainenii care de facto sunt supuși unei agresiuni externe, sau pur și simplu să-i lăsăm de unii singuri față în față cu agresorul. Noi nu știm și nu putem presupune cu exactitate care vor fi rezultatele acțiunilor noastre. Dar nu este nici pe departe evident că, nefăcând nimic, contribuim la reglementarea pașnică a problemei - și am în vedere livrarea de armament. Dacă ucrainenii vor fi mai bine pregătiți pentru a se apăra, acest lucru ar putea, din contra, să reducă riscul unui război de proporții.”

RFE/RL: Andrew S. Weiss, ați spus că relațiile Occidentului cu Rusia intră într-o perioadă periculoasă. Încotro trebuie să meargă Occidentul, cum să-și construiască mai departe relațiile cu Rusia?

Andrew S. Weiss: „Este o întrebare foarte complicată. Cred că primul pas este necesitatea de a conștientiza că este o chestiune prioritară. Nu sunt sigur că în toate statele occidentale, chiar și în America, această chestiune este percepută ca fiind prioritară. Peste tot se vede că subiectul Ucrainei stă undeva pe plan secund. Nu este corect, din punctul meu de vedere. Altceva este – cum să reacționezi atunci când este o lipsă totală de încredere, o lipsă totală de contacte între state. Plus că mai există câțiva actori, figuranți noi care acum au motive și pârghii pentru a da foc la casă – am în vedere rebelii din estul Ucrainei, care acum sunt, se pare, instrumente ale ambițiilor rusești în Ucraina de est, dar care pot deveni figuri mai independente. Acest coctail este unul extrem de instabil, foarte imprevizibil.”

RFE/RL: Dmitri Șleapientoh, din punctul Dvs. de vedere, cum trebuie să se acționeze mai departe, ce ne așteaptă în viitor?

Dmitrii Șleapientoh: „Încredere între părți nu există. Nici din partea americană, nici din partea rusă. Aici deciziile trebuie să fie de ordin mai global – acestea țin de felul în care se va împărți prăjitura. Segmentul rusesc al farfuriei este, să zicem așa, teritoriul fostei Uniuni Sovietice, minus țările Baltice. Dacă Putin va decide că americanii sunt de acord să cedeze această parte a farfuriei către Rusia și nu vor mai întreprinde în această zonă niciun fel de acțiuni care ar putea într-un fel sau altul afecta interesele Moscovei, atunci, eu cred, relațiile cu Moscova vor putea fi restabilite.”

RFE/RL: Pe scurt, rețeta Dvs. este delimitarea sferelor de influență?

Dmitrii Șleapientoh: „Absolut corect. Și cred că în acest caz trebuie urmat modelul britanic al începutului secolului XX. Britanicilor nu le plăceau nici francezii, cu care concurau în Africa, nici rușii, cu care concurau în Asia centrală, însă apoi au decis că Germania este și mai periculoasă și imediat francezii și rușii cei răi s-au transformat în oameni foarte buni. Procesul împărțirii sferelor de influență va avea loc, el poate decurge fie mai consensual și mai lin, fie prin confruntare. Eu nu cred că Kremlinul își dorea chiar cu ardoare această cale.”

RFERL: David Satter, acest punct de vedere, oricât de arhaic ni s-ar părea, pare să fie în consonanță cu cele spuse de ambasadorul Jack Matlock. Cum credeți, are rost pentru Kremlin să spere că Occidentul va fi gata să meargă la o împărțire a sferelor de influență cu Moscova?

David Satter: „Eu cred că nu, pentru că problema nu constă în Kiev, Astana sau Tbilisi, problema este la Moscova. Și nu este o chestiune de separare a sferelor de influență – este o chestiune de menținere a unui regim criminal la Moscova. Evenimentele din Ucraina amenință acest regim, pentru că sunt un exemplu cu potențial de contaminare pentru ruși. Dacă vom spune acum: ce contează, haideți să cedăm în fața regimului criminal de la Moscova, să-i lăsăm să facă aceleași lucruri în Ucraina, oriunde în altă parte în fosta URSS – în acest caz doar vom semăna și mai multă instabilitate și, posibil, niște consecințe dramatice pentru viitor. Tot ce există în Rusia este neviabil. Mai devreme sau mai târziu aceste lucruri vor duce la o criză de sistem.

Fostul adjunct al secretarului de stat al SUA, David Kramer, este de părere că decizia de a acapara Crimeea și criza din estul Ucrainei provocată ulterior de Rusia mărturisesc despre faptul că Putin ar putea să nu conștientizeze fragilitatea situației Rusiei.”

David Kramer: „Obiectiv vorbind, capturarea Crimeii, războiul din estul Ucrainei contravin intereselor Rusiei. Popularitatea lui Putin este ridicată pentru că rușii au devenit victime ale unei campanii propagandistice

„Dacă e să privim situația în context global, din punctul meu de vedere Vladimir Putin a adus un prejudiciu imens Rusiei...”

masive. În același timp, relațiile Rusiei cu vecinii s-au înrăutățit brusc, populația Ucrainei este unită ca niciodată în dorința de a se opune Moscovei.

Relațiile Rusiei cu Occidentul sunt cu mult mai proaste decât erau înainte. Economia rusă trece printr-o criză extrem de profundă. Cauza principală a acestei crize este căderea prețurilor la petrol, dar un rol important l-au jucat și sancțiunile, prin care companiilor rusești li s-a închis accesul la finanțările occidentale.

Economia rusească s-a dovedit a fi nefuncțională și incapabilă de a funcționa fără credite occidentale. Dacă e să examinăm situația în context global, din punctul meu de vedere Vladimir Putin a adus un prejudiciu imens Rusiei. Nu exclud că îi va aduce un prejudiciu și mai mare prin acțiunile sale, pentru că, se pare, el își supra-evaluează forțele, considerând că își poate permite o confruntare cu Occidentul, asta deși Moscova în realitate nu este atât de puternică cum ar putea părea.”

RFE/RL: Andrew S. Weiss, din punctul Dvs. de vedere, cât de mari sunt șansele de revenire a Crimeii în Ucraina? În ce circumstanțe s-ar putea produce acest lucru?

Andrew S. Weiss: „Aș spune că este puțin probabil c acest lucru să se întâmple. Dar îmi pot imagina o situație în viitor când vor avea loc procese politice serioase, când vor fi discuții serioase între Kiev și Moscova pe marginea prevederilor dreptului internațional, în legătură cu condițiile anexării Crimeii la Rusia.”

Iată ce crede fostul ambasador al SUA în Ucraina, Steven Pifer, despre șansele și posibilele circumstanțe în care Crimeea ar putea reveni la Ucraina:

Steven Pifer: „Analizând situația, este greu să-ți imaginezi că Ucraina, într-o perspectivă de scurtă sau de lungă durată ar putea face rost de instrumente care i-ar permite să-și restabilească suveranitatea asupra Crimei. Pe termen lung, totul va depinde într-o mare măsură de ceea ce

„Este greu de imaginat că Ucraina, într-o perspectivă de scurtă sau de lungă durată ar putea face rost de instrumente care i-ar permite să-și restabilească suveranitatea asupra Crimeii...”

se va întâmpla în Rusia. Deși acum acest lucru pare puțin probabil, eu cred că unele inițiative politice ale lui Vladimir Putin cresc probabilitatea ca Rusia să ajungă în situația Uniunii Sovietice de acum 24 de ani, situație care a dus la destrămarea URSS. Dacă acest lucru se va produce, cine știe ce se poate întâmpla cu Crimeea?

În viziunea mea, colapsul Rusiei ar fi finalitatea cea mai proastă. Asta ar duce la crearea unui vacuum periculos în spațiul Asiei centrale. Nimeni nu vrea să aibă de a face, de exemplu, cu Irkutsk sau cu alte state mici în mâinile cărora ar putea ajunge arma nucleară. Dar un astfel de scenariu nu poate fi exclus. În realitate, el devine din ce în ce mai verosimil, din punctul meu de vedere. Așa sau altfel, SUA timp de peste 40 de ani nu au recunoscut includerea țărilor Baltice în componența URSS.”

RFERL: Andrew S. Weiss, cum vi se pare acest scenariu al lui Steven Pifer? Statutul Crimeii poate fi determinat pe viitor de destrămarea Rusiei?

Andrew S. Weiss: „Eu aș spune că varianta descrisă de ambasadorul Pifer nu este una foarte realistă.”

RFERL: Dmitri Șleapentoh, prognoza Dvs?

Dmitri Șleapentoh: Nimeni nu a prevăzut destrămarea Uniunii Sovietice, nici primul război mondial și nici o mulțime de alte lucruri. Se poate destrăma Rusia, poate fi o criză. Trebuie să înțelegem că este foarte important și rolul statului, pe care americanii nu-l înțeleg întotdeauna.

„Dacă se va întâmpla ceva cu liderul, dacă Putin va avea într-adevăr careva probleme personale, mașinăria se poate destrăma într-o singură noapte, așa cum s-a întâmplat pe vremea lui Gorbaciov...”

Un stat autoritar, având un lider puternic și un aparat represiv bine pus la punct, are o stabilitate foarte mare. Dacă însă se va întâmpla ceva cu liderul, dacă Putin va avea într-adevăr careva probleme personale, mașinăria se poate destrăma într-o singură noapte, așa cum s-a întâmplat pe vremea lui Gorbaciov. Dacă însă acest lucru nu se va produce, acest mecanism poate funcționa foarte mult timp și destul de eficient.”

RFERL: David Satter, din punctul Dvs. de vedere, cât de mari sunt șansele Kievului de a-și restitui Crimeea?

David Satter: „Eu cred că șanse sunt. Rusia și regimul lui Putin se va opune până în ultimul moment. Dar soarta regimului poate crea o astfel de situație în care Crimeea va înceta să mai fie parte a statului rus. Dacă în Rusia într-o bună zi vor veni la putere conducători care vor dori ca Rusia să devină o țară normală, primul pas către normalitate va fi restituirea Crimeii și restabilirea normelor internaționale.”

XS
SM
MD
LG