Linkuri accesibilitate

Valentina Ursu în dialog cu mai mulți locuitori din Cocieri și cu vicepremierul pentru reintegrare Victor Osipov.

Liderii de la Kiev și București au discutat despre regiunea transnistreană care trebuie să fie reintegrată în statul moldovenesc. Problema transnistreană nesoluționată este un balast suplimentar pentru Moldova. Rezolvarea conflictului transnistrean nu poate avea loc, folosind ultimatumuri. Rusia ar vrea să vadă Moldova ca pe un stat federal. Sunt doar câteva dintre titlurile de ultimă oră din presă. Despre conflictul de la Nistru și perspectivele soluționării lui vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Recent premierul Chiril Gaburici declara că scopul Chișinăului este să dea un nou impuls dialogului dintre Chișinău și Tiraspol și să găsească soluții viabile pentru problemele acute cu care se confruntă locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului. Potrivit șefului cabinetului de miniștri, la întâlnirea pe care a avut-o cu liderul transnistrean, Evgheni Șevciuk, s-a discutat și despre nevoia continuării negocierilor în formatul „5+2”, despre problema accesului fermierilor moldoveni la terenurile lor din raionul Dubăsari și despre libera circulație în zona de securitate.

Locuitorii de la Cocieri spun că satul lor, dar și alte câteva localități din preajmă s-ar afla ca pe o insulă, adică dați uitării.

„E foarte greu de trăit. Nu putem lucra pământurile, dacă mergem după traseu, ne opresc: „Куда едешь? Зачем едешь?”. Ne simţim ca pe o insulă izolată, ca într-un ceaun. Te duci la Dubăsari, li se pare că noi îi contrazicem prin vorbe, dar noi trăim paşnic.”

Europa Liberă: Vă numesc separatişti?

„Poate şi ne numesc. Dar noi trăim paşnic şi nu încălcăm legile lor, nu le facem niciun rău.”

Europa Liberă: Dar ce vor ei, de fapt? Autorităţile de la Tiraspol ce şi-ar dori?

„La început au dorit să dispară satul acesta, să-l ardă, să-l are şi să nu mai fie satul Cocieri.”

Europa Liberă: De ce nu ar fi vrut să existe localitatea Cocieri?

„Fiindcă noi am apărat integritatea republicii, să fim liberi. Ei sunt venetici în Moldova, trimişi pentru câţiva ani, dar au rămas, cred, pentru totdeauna. Dacă le place, trăiască. Primească legile noastre şi trăiască. Dacă nu le place, să se ducă unde vor. Noi nu le încurcăm cu nimic. Ei ne încurcă nouă.”

„Satul nostru parcă e bătut de soartă. Spun că cocierenii au început acest război. Să nu fi fost armata a 14-a se rezolva problema demult. Până acum au ură pe noi, ne spun: „Voi sunteţi români, duceţi-vă cu Româniaʾ.”

„Dorim să fie pace, economie prosperă. Atunci deja putem să apelăm la Europa. Trebuie să avem relaţii bune şi cu Rusia, fiindcă deocamdată de acolo primim toate sursele energetice.”

Europa Liberă: Cum sunt actualmente relaţiile cu Rusia?

„Nu sunt chiar calde. Actuala guvernare ar trebui să nu se uite cu ochi răi la Rusia.”

„Trebuie să rezolve, să se gândească cei de sus, din Parlament, să nu caute numai scaunul şi banii. Nu ştiu cât vom mai răbda.”

Europa Liberă: Despre separatism se mai vorbeşte?

„Noi nici nu ne aducem aminte de dânşii, nici ei de noi. La dânşii acum viaţa s-a scumpit.”

Europa Liberă: Era un timp când mulţi îşi luau cetăţenia regiunii transnistrene.

„Chiar şi eu am vrut mă duc încolo, fiindcă era pensia mare, aveau 1400-1700.”

Europa Liberă: Şi aţi renunţat? Nu mai vreţi cetăţenia Transnistriei?

„Nu mai vrem. Fiindcă acum şi la dânşii s-a legat funia, nu e ceea ce a fost, Rusia nu le mai dă bani. Deja cam toţi vor să primească pensie din Moldova. Vorbesc cu ei şi spun că vor în partea aceasta, fug de acolo.”

Europa Liberă: Mai există şanse să fie reunificată Moldova, cele două maluri ale Nistrului?

„Niciodată.”

Europa Liberă: De ce?

„Nici nu a fost unită cu Basarabia, nici nu va fi. Putin nu mai permite să fie.”

Europa Liberă: Cine nu doreşte cel mai mult reîntregirea celor două maluri ale Nistrului? Politicienii sau cetăţenii?

„Politicienii. Totul se trage de la politicieni. Cred că de la Rusia e conducerea. Oamenilor le e indiferent. Oamenii se trag acolo unde e bine. Îmi închipui că Şevciuk va cere să conducă singur. Nu se vor uni, nu au de unde.”

Europa Liberă: Mai treceţi prin aceste puncte de control, există vamă.

„Stau degeaba nişte mâncăi.”

Europa Liberă: Sunt forţe de menţinere a păcii.

„Ce pace menţin ei aici? Stau degeaba. E bătaie de joc. Demult îi întrebăm de ce stau aici. Poate conducerea de azi îi va pune la punct pe toţi.”

Europa Liberă: Trăiţi cu frică? Care este teama cea mai mare?

„Teama cea mare este e că mâine-poimâine vor veni ruşii, ne vor ocupa şi vom fi robi. În 1992, când a fost război, îşi băteau joc de populaţie. Dar acum, dacă vor veni, şi mai tare îşi vor bate joc.”

Europa Liberă: Există şanse să fie soluţionată problema transnistreană?

„Există.”

Europa Liberă: Care este preţul reîntregirii celor două maluri ale Nistrului?

„E greu de răspuns. Dacă se vor depune eforturi şi din partea stângă, şi din partea dreaptă a Nistrului, fiindcă oamenii simpli găsesc limbă comună.”

Europa Liberă: Dar tot vă numiţi străini, separatişti...

„Ne numim străini, dar cuvântul separatist nu prea îl folosim. Acum foarte bine ne înţelegem cu transnistrenii, avem relaţii bune, aceleaşi sărbători le avem, hramuri, Paşte, ne întâlnim.”

Europa Liberă: Şi acum domnul Osipov şi doamna Ştanski ce probleme trebuie să discute?

„Libera circulaţie a cetăţenilor din stânga Nistrului şi problema pământurilor care se află sub jurisdicţia Moldovei, pământurile satului Cocieri şi Molovata.”

Europa Liberă: Dar ziceau că s-a rezolvat problema terenurilor agricole.

„Nu s-a rezolvat. Am fost nu demult în teritoriu şi am constatat că agricultorii nu au încă acces la aceste pământuri.”

Europa Liberă: Şi vă descurajează?

„Cum să nu descurajeze? Dacă jumătate de sat rămâne fără lucru. Aceeaşi situaţie e şi în Molovata.”

Europa Liberă: Şi dacă se rezolvă problema terenurilor agricole?

„Dacă se rezolvă problema terenurilor agricole, atunci 50% din conflictul transnistrean e rezolvat şi rămâne numai aspectul politic. Acum agenţii economici şi din Transnistria, şi din Moldova lucrează în comun, se ajută tehnic, cu piese de schimb, seminţe, sunt agricultori care sunt fraţi şi surori, fiindcă satele acestea au fost înrudite. Jumătate din cociereni au soţii din Molovata, Comisarovca. Eu am foarte buni prieteni, mergem în ospeţie unii la alţii. Dacă hotărâm problema pământurilor, va fi un plus foarte mare.”

Europa Liberă: Şansa soluţionării problemei transnistrene e una mare?

„Foarte mare.”

Europa Liberă: De cine depinde?

„De conducerea ţării, de conlucrarea dintre partea autoproclamatei republici nistrene şi guvernul Republicii Moldova.”

Europa Liberă: De 23 de ani se poartă negocieri şi deocamdată problema nu e soluţionată.

„Cu părere de rău, nu e calitatea necesară.”

Europa Liberă: În ce ar consta calitatea dialogului dintre Chişinău şi Tiraspol?

„La o conlucrare. Am cedat în 1992 destul.”

Europa Liberă: Ce s-a cedat?

„Partea stângă s-a cedat. Atât. Acum nu mai mergem la cedare. Până la ziua de azi suntem maltrataţi, percheziţionaţi. Satul Cocieri, practic, se găseşte într-un ghetou, nu evreiesc din timpul războiului, dar ghetou moldovenesc, avem sârmă ghimpată în faţa satului întinsă de autoproclamata republică din stânga Nistrului… Astăzi Molovata Nouă şi Cocieri, practic, suntem izolaţi de ţara noastră, de poporul nostru. Pe timp de iarnă Nistrul îngheaţă. Ce fac agenţii economici? Ce facem noi? Este un pericol.”

Europa Liberă: Dacă dumneavoastră aţi fi în vârful puterii, cum aţi schimba lucrurile în bine? Ce aţi întreprinde ca cele două maluri ale Nistrului să fie reîntregite?

„Să fie pace pe acest pământ, înţelegere.”

Europa Liberă: În mâna cui se află cheia soluţionării problemei transnistrene?

„La guvern.”

Europa Liberă: Rusia joacă vreun rol? Poate juca un rol mai constructiv?

„Uitaţi-vă ce se face în Ucraina, în Donbas. Se vede că Rusia e factorul implicat.”

Europa Liberă: Există asemănări între ce a fost la Nistru în 1992 şi ce se întâmplă acum în estul Ucrainei?

Moldova, Peace keeping forces, Cocieri village

Moldova, Peace keeping forces, Cocieri village

„Analogic. E paralela dintre 1992 şi 2014. Numai că e o diferenţă de 22 de ani. E acelaşi scenariu.”

Europa Liberă: Dumneavoastră deseori pronunţaţi cuvântul separatist?

„Da. Nu vrem să ne punem viaţa în pericol, fiindcă avem copii, nepoţi. Mai ales că mulţi oameni din Cocieri lucrează în Dubăsari, în ghetoul nostru unde trăim nu sunt locuri de muncă, pământul ni l-au luat, nu avem acces la pământ, avem sârmă ghimpată în faţă şi Nistrul în spate, în sat nu avem locuri de muncă şi suntem nevoiţi să lucrăm la Dubăsari.”

Europa Liberă: Frica reizbucnirii unui conflict persistă? Lumea trăieşte cu teamă?

„Lumea trăieşte cu teamă. Avem prieteni, neamuri, fraţi, surori care trăiesc în Dubăsari, Cocieri, oamenii conlucrează, nu suntem vrăjmaşi. Ne mai aducem aminte că am ţinut arma, dar e câte o replică prietenoasă şi nu persistă răutate.”

Europa Liberă: Există o atractivitate pentru cei de dincolo de Cocieri, din Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol? Mă refer la atractivitatea din partea Chişinăului pentru localităţile din stânga Nistrului.

„E greu de spus. Dar după cum văd, mulţi cetăţeni din aceste sate recunosc Republica Moldova, sunt cetăţeni ai Republicii Moldova, au copii care învaţă în Chişinău, Bălţi, Cahul. Deci, practic, s-au acomodat cu ceea ce este.”

Europa Liberă: Dar vectorul politicii externe, vectorul european, pe care îl promovează Republica Moldova dezbină sau, din contra, poate solidariza şi malul drept, şi malul stâng?

„Dar unde a fost vectorul european în 1992? Unde a fost Europa, aceeaşi Americă? Acum întreprind unele măsuri în Ucraina, dar cu Transnistria nu au fost. Parcursul Moldovei care este acum este un parcurs normal, cu Europa, pentru aceasta am luptat, ca să fim liberi, democraţi, să avem dreptul la exprimare, la poziţia noastră. Toate aceste principii persistă în Europa, principiul democraţiei, dreptul la exprimare, la manifestare, la grevă. Şi noi trebuie să avem aşa drepturi.”

„Nu dezbină cursul european ţara. Trebuie să fie schimbări în societate, prosperitate.”

Europa Liberă: Dacă va exista prosperitate nu va exista separatism?

„Peştele se trage unde e mai adânc, iar omul unde e mai bine. Dacă în partea Uniunii Europene va fi mai bine nu va mai exista cuvântul separatism.”

„Pentru aceasta trăim pe pământ şi facem bine pentru copiii noştri, pentru viitorul nostru, pentru o ţară bogată, frumoasă, integră.”

*

Dincolo de neîncredere, vine disperarea oamenilor de la Cocieri care în 1992 au participat la lupte grele în războiul de la Nistru. Ion Mițcul, primarul satului, regretă că administrația de la Tiraspol a luat pământurile agricultorilor cu forța armelor. Iată cum descrie edilul starea de spirit a sătenilor și problemele care le provoacă necazuri.

Ion Mițcul: „Problemele nu sunt soluţionate, se agravează încă mai tare. Pe zi ce trece, e tot mai mare presiunea asupra populaţiei: şi foile de migraţie, acum se introduce cartea verde. Populaţia va fi afectată. Satul Cocieri nu are trecere terestră.”

Europa Liberă: Bacul plutitor vă salvează.

Ion Mițcul: „Da. Dar bacul plutitor nu întotdeauna poate circula. De exemplu, când e gheaţă, când apa Nistrului nu permite accesul, atunci când este ceaţă, vânt mare, bacul nu poate circula şi oamenii sunt limitaţi, nu pot trece.”

Europa Liberă: Şi atunci trebuie să treacă pe unde au trecut până în 1992?

Ion Mițcul: „Da. Pe traseele terestre, ca să ajungem de partea cealaltă a Nistrului, trebuie să trecem vămile transnistrene, punctele amplasate de ei. Nu o dată s-a declarat despre libera trecere, dar nu e niciun fel de liberă trecere. Persoanele din sat sunt maltratate, mai ales dacă nu au documente transnistrene, foaie de migraţie, sunt amendate, supuse diferitelor presiuni.”

Europa Liberă: Am vorbit cu câţiva săteni de la Cocieri, care spuneau că sau sunt reţinuţi în arest, sau li se confiscă marfa, sau li se impun nişte penalităţi.

Ion Mițcul: „Este corect. Nu o dată locuitorii satului au fost pedepsiţi de organele transnistrene, dar se tem să se plângă, fiindcă situaţia e de aşa natură că nu va fi un rezultat. Recent un antreprenor din Cocieri, care are proces de judecată cu autorităţile transnistrene, aducând soţia de la maternitatea din Chişinău, a fost reţinut, a scris lămuriri, soţia era în maşină cu pruncul. Îmi închipui ce sentimente avea atunci când tatăl copilului era luat şi nu ştia ce se întâmplă cu dânsul. Aşa fel de momente sunt foarte dese.”

Europa Liberă: Şansa reunificării celor două maluri ale Nistrului e una cu perspectivă? Vedeţi un deznodământ?

Ion Mițcul: „Suntem optimişti.”

Europa Liberă: În ce condiţii pot fi reîntregite cele două maluri ale Nistrului?

Ion Mițcul: „Numai pe cale paşnică. Guvernul, Parlamentul trebuie să se gândească bine cum să negocieze cu Rusia, că, de fapt, transnistrenii nu decid, totul e dictat de Rusia. De aceea, dumnealor îşi arată mendrele, ştiind că au protecţie din partea Rusiei. Dacă nu ar avea această protecţie, altfel ar fi.”

Europa Liberă: Localnicii de aici spun că altădată cei de la Cocieri, din Corjova mergeau să ia cetăţenia Transnistriei pentru că puteau obţine pensii mai bune de acolo, mai beneficiau şi de alte privilegii. Acum înţeleg că s-a cam inversat situaţia.

Ion Mițcul: „În timpul de faţă s-a schimbat torentul, se întorc înapoi cei care au luat pensia transnistreană, fiindcă au apărut probleme financiare. Cred că deja nu sunt agreaţi ai noştri, pentru ei sunt străini. Pe zi avem și câte trei persoane care se pun la evidenţă în localitate.”

Valentina Ursu

Valentina Ursu

Europa Liberă: Cuvântul „străini” e pe limba celor de la Cocieri. Cuvântul „separatism” nu s-a dat uitării. Dumneavoastră ziceţi că ar exista o perspectivă de rezolvare a problemei transnistrene. Dar această problemă nu se regăseşte nici măcar printre primele zece priorităţi ale celor de la guvernare. Iar lumea simplă, cea de mai departe de zona de securitate, spune că în general nu-i mai interesează ce se întâmplă aici.

Ion Mițcul: „Posibil. Multe forţe nu sunt gata pentru reintegrarea ţării. Dar noi suntem optimişti, suntem pentru Republica Moldova, toţi 23 de ani, şi nu avem de gând să dăm înapoi. Cunoscând populaţia din localităţile de sub jurisdicţia Transnistriei, ei tot nu sunt tare entuziasmaţi de tot ceea ce se petrece acolo. Şi atunci când văd unele rezultate la noi, spun că ar vrea şi ei să fie cu noi. E clar că ideologia acolo e pusă bine pe picior, foarte bine pregătesc lumea, războiul informaţional a fost pierdut de Republica Moldova, chiar din 1989, tot pierdem, nu putem reda lumii realitatea şi dreptatea noastră. De aceea, multă lume, multe localităţi din jurisdicţia transnistreană nu sunt informate.”

Europa Liberă: Care localităţi?

Ion Mițcul: „Crasnîi Vinogradari, Comisarovca Nouă, Lunga, Grigoriopol. Mulţi au luptat de partea noastră. În 1992 au înţeles şi au venit în apărarea satului Cocieri, unicul forpost în stânga Nistrului. Atunci, la Coşniţa s-a pornit pe 14 martie, dar la Cocieri pe data de 2 martie. Şi nu a fost Moldova stat agresor, cum se declară. Ei au agresat satul Cocieri. Pe data de 2 martie s-au adunat toate forţele din zonă la Cocieri, care erau pentru Republica Moldova şi n-am pornit noi cu război spre Dubăsari, dar au venit ei la Cocieri să ne supună pe noi. Am avut noroc că în apropiere, la Holercani, era poliţia cu destinaţie specială, dacă nu erau ei, ar fi fost mai multe victime la 3 martie, dar aşa am avut pierdere numai trei persoane.”

Europa Liberă: Domnule primar Miţcul, dacă insistaţi pe ideea că cetăţenii şi de o parte, şi de alta ar vrea ca Moldova să fie integră, credeţi că politicul nu ar avea suficient curaj, lipseşte această voinţă politică? Ce e la mijloc?

Ion Mițcul: „Nu ştiu de ce atâţia ani nu este găsită soluţia. Cred că într-adevăr se poate, dar nu au stimul pentru ca să integreze republica. Mă gândesc la nişte momente care ne pun pe gânduri. Nu ştiu de ce. Dar mult se implică forţele imperialiste.”

Europa Liberă: Care sunt aceste forţe?

Ion Mițcul: „Totul vine de la Rusia. În timpul de faţă totul e dictat de Rusia. Mai avem o problemă foarte arzătoare la moment – terenurile agricole. Nu le permit ţăranilor să le lucreze, măcar că sunt proprietate privată a cetăţenilor Republicii Moldova. După războiului din 1992 am lucrat terenurile până în 2004-2005, când transnistrenii au găsit o nouă invenţie că terenurile acestea sunt ale lor şi nu ne permit să le lucrăm liber. Atunci Rusia a susţinut ca într-adevăr să le permită să le lucreze. Dar a fost pe mult timp? Am ajuns că peste zece ani transnistrenii iau au pornit problema cu terenurile. Am participat la tratative la Bender şi am înţeles că ruşii nu sunt cei care să rezolve problema pe cale diplomatică, ca ţăranul să-şi poată lucra terenurile, să crească pâine.”

Europa Liberă: Aceste terenuri rămân a fi un element de şantaj pentru sătenii de la Cocieri?

Ion Mițcul: „E un şantaj pentru toată republica. Ne impun nişte condiţii că să mergem la acţiuni pe care să le poată trata ca agresiune asupra lor, ca o provocare. Ei cu mult mai bine sunt pregătiţi militar decât noi.”

Europa Liberă: Ţinând cont de ceea ce se întâmplă în regiune, mă refer la conflictul dintre Ucraina şi Rusia, care durează mai mult de un an, localnicii de aici trăiesc cu frica izbucnirii unui conflict, se tem de război?

Ion Mițcul: „Dacă este scoasă arma, ea trebuie să împuşte. Acolo sunt aceiaşi separatişti ca aici. Mulţi locuitori ai Transnistriei luptă de partea separatiştilor ucraineni. Până la moment ne ţinem, măcar că avem batalionul de menţinere a păcii în localitate, dar nu e acea securitate, avem poliţie. Dar în timpul de faţă, cu aşa arme deţinute de Transnistria, aceleaşi „Grad”-uri, tancuri... După câte ştiu, Republica Moldova cum nu a avut în 1992 tancuri, nici acum nu le are. Dar transnistrenii se înarmează după cum e prevăzută arta militară, se pregătesc să lupte.”

Europa Liberă: Aceste negocieri care se poartă între reprezentanţii Chişinăului şi Tiraspolului la ce pot ajuta? Mai sunt ele de folos? Acum pe agenda discuţiilor dintre Victor Osipov şi Nina Ştanski ce problema ar trebui să se regăsească?

Ion Mițcul: „Aceleaşi care sunt de atâţia ani nerezolvate. Dar în privinţa negocierilor, totuşi, transnistrenii ştiu numai a lor să-şi scoată şi nu doresc nicidecum să meargă nu la întâmpinare, la un compromis, dar chiar să recunoască unele drepturi ale noastre.”

Europa Liberă: Credeţi că cei de la Chişinău cedează mai mult în favoarea celor de la Tiraspol?

Ion Mițcul: „Cred că da. Comisia Unificată de Control de ce nu s-a întrunit atâta timp? Din cauză că Transnistria refuza să fie inclusă chestiunea liberei treceri a cetăţenilor prin zona de securitate. Când s-a ajuns la examinarea acesteia, am înţeles că ei refuză să o examineze. Ei ştiu a lor să-şi scoată. Nu ştiu de ce, dar aşa e moldoveanul, vrea pace şi nu poate să-şi scoată interesul Republicii Moldova, nu se poate apăra. De aceea, transnistrenii sunt cu un cap mai sus în tratativele duse. Ei țin cont numai de interesele lor pe care și le pot bine apăra. Dar interesele noastre, deocamdată, noi nu le putem apăra.”

Europa Liberă: Preţul reunificării celor două maluri ale Nistrului ar fi unul mare?

Ion Mițcul: „Nu cred că ar fi mare. Pur şi simplu trebuie să găsească soluţii politice şi să pună punct diferendului transnistrean.”

Europa Liberă: Şi dacă au crescut generaţii care vorbesc despre două state, ei sunt străini unii altora, generaţiile tinere, cum le explici că e nevoie să trăiască în acelaşi stat?

Ion Mițcul: „Cred că nu e o problemă mare la moment. Dacă vor mai trece încă 20 de ani, atunci va fi o problemă mare, majoritatea populaţiei nu va şti că a fost o republică, că am fost un stat de la bun început. Acum e o populaţie tânără, care încă nu s-a apreciat bine în viaţă. Sunt nişte probleme foarte mari pentru Republica Moldova, că pe an ce trece noi pierdem mai mult.”

Europa Liberă: Şi tot despre separatism se vorbeşte.

Ion Mițcul: „Vorbesc despre separatism, declară, dar foarte bine văd că nu pot în timpul de faţă supravieţui, situaţia financiară singuri o declară că e foarte critică, nu au acele posibilităţi pe care le-au avut, că Rusia nu-i mai poate susţine aşa cum i-a susţinut, fiindcă are Crimeea, regiunile din estul Ucrainei pe care trebuie să le susţină. Acum transnistrenii sunt într-o stare de regres. Populaţia tare bine vede toate acestea, cred că lumea va ieşi la proteste. Un regim când are bani e bun, cum se termină banii, lumea trăieşte mai greu. Scopul unei guvernări este să creeze condiţii normale pentru populaţie, să poată trăi liber, fără a fi intimidată psihologic sau chiar economic, fizic.”

Europa Liberă: Spuneţi, vă rog, malul drept devine mai atractiv pentru malul stâng al Nistrului?

Ion Mițcul: „Cred că da. Am implementat câteva proiecte finanţate de Uniunea Europeană şi atitudinea e alta. Noi trebuie să avem un program de reintegrare a ţării, care într-adevăr să pună priorităţi pe reintegrare şi banii cheltuiţi ar da cu mult mai mare rezultat pentru reintegrare.”

Europa Liberă: La Cocieri s-a îmbunătăţit infrastructura, a fost inaugurat un punct medical, grădiniţă – renovată, s-a oferit ajutor pentru şcoală.

Ion Mițcul: „Corect. În ultimii ani avem bune investiţii în localitatea noastră, milioane din granturi europene. E un folos pentru localitate, dar e un folos şi pentru Republica Moldova. Pentru centrul de sănătate s-au cheltuit vreo cinci milioane de lei, inclusiv pentru dotarea centrului cu echipament medical. Şi să vedeţi câtă populaţie din Dubăsari vine după servicii medicale. Centrul e nou, solicitări sunt foarte multe.”

Europa Liberă: Se discută foarte mult despre o posibilă reformă teritorial-administrativă. În zona de securitate cum ar putea să arate efectele acestei reforme?

Ion Mițcul: „Până în prezent nu am aflat ce au de gând să facă prin reforma aceasta. Este o zicală: să nu se arunce copilul odată cu apa în care s-a spălat. De aceea, toate reformele pe care vor să le facă trebuie aduse la cunoştinţă populaţiei, populaţia să se exprime ce le place, ce nu le place. Uneori legea e interpretată de fiecare cum îi place. Aceasta e rău. Legea trebuie să fie lege, judecata trebuie să fie judecată. Vrem să fim un stat european, cu principii europene. Trebuie toţi să lucrăm pentru bunăstarea Republicii Moldova, ca să fim oameni liberi, bogaţi şi sufleteşte, şi material. În multe cazuri, noi mergem în regres, pierdem, mai mult staţionăm. Aceasta tot e o pierdere. De ce? Fiindcă lumea se dezvoltă, merge înainte, nu stă locului. Noi tot trebuie să ne dezvoltăm. Dacă stăm locului nu putem avea o viaţă bună, vom fi tot mai săraci şi mai săraci.”

*

Sătenii de la Cocieri par să fie sceptici față de posibilitățile guvernului de la Chișinău de a le veni în ajutor. Vicepremierul pentru reintegrare, Victor Osipov, a declarat Europei Libere că problema transnistreană nesoluționată este un balast pentru Moldova.

Victor Osipov: „Revenind după patru ani în aceeaşi funcţie de viceprim-ministru pentru Reintegrare, constat că în ceea ce priveşte o serie de probleme sensibile şi dureroase pe care le avem, accesul la terenurile din raionul Dubăsari, situaţia şcolilor, situaţia instituţiilor moldoveneşti de pe teritoriul controlat de administraţia de la Tiraspol, libertatea circulaţiei în zona de securitate şi în general prin aceste puncte de control de pe linia administrativă, care desparte zonele controlate de Chişinău şi Tiraspol, în toate aceste domenii s-au adăugat probleme. Cu regret, cam aceasta este greutatea care cade pe umerii noştri astăzi. Noi încercăm să imprimăm o dinamică pozitivă şi constructivă în dialogul dintre Chişinău şi Tiraspol, care a lipsit în ultima jumătate de an, practic, datorită campaniei electorale din Republica Moldova şi datorită complicaţiilor pe aceste subiecte inclusiv, care au făcut dialogul foarte dificil. Nu este uşor. Am preluat toate aceste chestiuni, le-am ridicat în cadrul discuţiilor pe care le-am avut la nivel de reprezentanţi politici, le-au discutat şi premierul Gaburici cu liderul transnistrean Şevciuk. Nu era real şi nu aş încuraja aşteptări exagerate în legătură cu faptul că o problemă, care s-a agravat timp de patru ani de zile, va fi rezolvată timp de o săptămână-două.”

Europa Liberă: Problema terenurilor agricole?

Victor Osipov: „Inclusiv problema terenurilor agricole. Eu îmi doresc foarte mult şi aceasta a fost principala chestiune pe care noi am ridicat-o în cadrul acestor întâlniri, dar care încă nu şi-a găsit o soluţie. De aceea, noi ne vom angaja foarte serios în căutarea unor rezolvări. Şi apelul pe care l-am făcut către partea transnistreană a fost acela ca în acţiunile ce au agravat toate aceste situaţii să încercăm să facem paşi în urmă, să renunţăm poate la nişte cerinţe care au creat bariere suplimentare sau au acutizat problemele şi să căutăm soluţii. Suntem în situaţie de criză economică cu toţii. Și trebuie să rezolvăm problemele sensibile, să scăpăm de povara lor şi să ne concentrăm pe proiecte care pot ajuta oamenii să se dezvolte la nivel local, la nivelul comunităţilor în această regiune. Acesta a fost mesajul nostru către Tiraspol. Dacă vom continua să ne punem beţe în roate unul altuia, să creăm şi să agravăm unele dintre problemele vechi care există, vom consuma tot timpul cu explicaţii şi contraargumentări pe aceste subiecte, fără a ajunge la un rezultat şi vom pierde acest timp pe care ar fi mai judicios să-l folosim pentru a face ceva concret, pentru a atrage investiţii, pentru a pune bazele unor proiecte de dezvoltare pe care oamenii le aşteaptă.”

Europa Liberă: Ţinând cont de situaţia din regiune, cât de actuală mai rămâne problema retragerii fostei armate ruse de pe teritoriul Republicii Moldova şi transformarea contingentului forţelor de menţinere a păcii într-o misiune civilă?

Victor Osipov: „Finalizarea procesului de retragere a trupelor şi muniţiilor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova şi iniţiativa de a merge mai departe în cadrul acestui mecanism de pacificare şi a-l transforma din unul militar în unul civil, sub mandat internaţional, sunt priorităţi ale guvernului şi vom continua să promovăm aceste iniţiative.”

Europa Liberă: Deşi sunteţi conştienţi că Federaţia Rusă nu va accepta, aşa cum nu a acceptat şi pe parcursul zecilor de ani?

Victor Osipov: „Nu poţi să te porneşti la drum gândindu-te că nu ai să ajungi nicăieri. Mai bine stai acasă, stai cuminte în bancă şi nu-ţi scrie aceasta în programul de activitate. Nu, noi suntem conştienţi că toate aceste probleme au o perspectivă de soluţionare pe care noi trebuie să o obţinem. Este misiunea noastră, misiunea cu care am venit la guvern şi de care nu ne poate absolvi nimeni. Noi nu avem dreptul să renunţăm la promovarea intereselor Republicii Moldova. Fie că aceasta va duce la un rezultat mai rapid sau la unul mai îndepărtat. Calea nu poate fi alta.”

Europa Liberă: Cam câţi ani i-ar mai trebui Republicii Moldova să rezolve acest conflict de la Nistru?

Victor Osipov: „Nu vreau să fac speculaţii. Sunt 23 de ani. Data trecută, în 2009, când am venit, erau 18 ani de când nu se rezolva conflictul şi au fost condiţii în etapele iniţiale mult mai favorabile pentru a găsi o soluţie, au fost şi multiple încercări. Aşa că nu sunt un aventurier. Singurul lucru pe care pot să-l

Angajamentul nostru este ferm şi hotărât în a promova interesele ţării în domeniul reintegrării prin soluţionarea problemei transnistrene.

spun este că angajamentul nostru este ferm şi hotărât în a promova interesele ţării în domeniul reintegrării prin soluţionarea problemei transnistrene. Dacă vom reuşi să facem aceasta mai repede, evident va fi mai bine. Dacă ne va trebui pentru a atinge acest rezultat o perioadă mai lungă de timp, atunci trebuie să avem şi înţelepciune, şi răbdare, şi putere pentru ca să continuăm să lucrăm o perioadă mai lungă de timp, dar să ajungem la rezultatul favorabil Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Sunt experți care spun că banii care s-au cheltuit pentru aceste negocieri s-ar ridica la o sumă foarte frumușică. Iar dacă s-ar fi investit în zona de securitate, atunci lucrurile poate ar fi arătat altfel. Și lumea percepea la o valoare mai justă ceea ce se întâmplă în procesul de reunificare a celor două maluri ale Nistrului.

Victor Osipov: „Eu nu vreau să supăr pe nimeni. Dar dacă cineva spune așa ceva și se consideră expert, atunci calitatea lui de expert ar trebui pusă sub semnul îndoielii pentru că trebuie să vină cu cifre. Și noi toți avem aceste cifre, sunt cifre inclusiv publice, dacă ne referim la faptul cât cheltuie pentru activitatea noastră în domeniul reintegrării bugetul Republicii Moldova, este o sumă foarte mică și neserioasă pentru Republica Moldova care are de rezolvat o problemă de conflict teritorial, o problemă de reintegrare a unei părți a teritoriului său. Reintegrarea costă. Reintegrarea cere investiții. Și aceasta este foarte adevărat. Iar noi, fiind o țară cu constrângeri financiare, o țară săracă, din punct de vedere financiar, evident, nu ne permitem și nu ne-am permis în toți acești 23 de ani să alocăm resursele necesare pentru reintegrare. Statele, care au trecut prin procese asemănătoare, au experiența și despre cum trebuie finanțat un proiect de reintegrare, și despre cât costă el. Bine, nu putem să comparăm Germania cu Republica Moldova. Dar, ca structură și abordare, și planificare a acestui proces, exemplul reunificării Germaniei este un exemplu interesant de studiat. Atunci, dacă cineva cu adevărat este expert în asemenea domeniu, eu aș fi foarte interesat să discutăm cu cifrele pe masă și la modul foarte serios, dar nu la modul speculativ. Despre banii alocați, totuși, pentru proiecte în Zona de Securitate și pentru reintegrare, eu voi reitera că în ultimii cinci ani s-au investit sume mult mai mari decât s-a făcut înainte, în măsurile de consolidare a încrederii, în rezolvarea unor probleme concrete cu care se confruntă localitățile de pe malul stâng, de pe malul drept, din zona de securitate, în dezvoltarea unor platforme de comunicare din diverse domenii, educație, politici sociale, economie, sănătate ș.a.m.d. În special, evident, s-au

Victor Osipov

Victor Osipov

investit bani proveniți din asistența oferită de partenerii de dezvoltare, în cea mai mare parte, asistența oferită de Uniunea Europeană, și de Statele Unite ale Americii, și de alți parteneri, și Suedia, sunt foarte mulți parteneri de-ai noștri care ne ajută în acest sens. Se încheie în luna martie prima etapă a proiectului de asistență pentru măsurile de încredere finanțat de Uniunea Europeană și începe tot acum o nouă fază a acestui proiect care numără 28 de milioane de euro și este planificată pentru o perioadă de câțiva ani, pentru a susține asemenea proiecte, pornind de la cele de infrastructură, locale, apă, apeducte, centre de sănătate, centre de zi pentru bătrâni, asistență pentru copii ș.a.m.d. Și să vedem ce vor mai propune comunitățile de pe ambele părți. Deci, este o creștere foarte importantă și ea într-adevăr ajută în acest proces de conlucrare pentru a rezolva nișe probleme concrete.”

XS
SM
MD
LG