Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Victoria Vlad.

Născută în orașul Fălești la 17 ianuarie 1990. A învățat Relații Economice Internaționale, dar și politici publice, doi ani în Moldova la ASEM și doi în Statele Unite, în Minnesota și în Washington DC. Este antreprenor social și a participat la dezvoltarea mai multor proiecte, printre care TEDxChisinau și Tinerii Tehnocrați. Este economist la Expert-Grup din martie 2012 unde coordoneaza dezvoltarea conceptelor BudgetStories.md, ScoalaMea.md și conferința economică internațională anuală MACRO.

Luni

În loc să setez alarma obișnuită, deja de ceva timp mă trezesc cu radio BBC World Service. Stăteam la apartamentul unei prietene, Lucy, în Berlin, în ianuarie 2014, când m-a trezit NPR FM 104.1. De atunci radioul a devenit un element esențial al dimineților mele.

A urmat Moldova la ora 7 la Radio Europa Liberă și micul dejun. Dimineața a continuat la birou, cu evaluarea dosarelor venite de la școli pentru inițiativa „Școala mea”. „Suntem dispuşi cu suportul iniţiativei să implicăm mai activ comunitatea în monitorizarea performanţei şcolii, să îmbunătăţim cooperarea instituţiei cu autorităţile publice locale şi regionale, și să organizăm audieri publice pentru discutarea bugetului şcolii”, spune unul din dosare.

La pranz de la oficiul Băncii Mondiale, am pornit spre raionul Râșcani. Pe parcursul a doua zile urmează să vizităm 4 din cele 20 școli beneficiare ale inițiativei. Vrem să auzim direct de la elevi, părinți și profesori despre cum putem îmbunătăți intervențiile în al doilea an de implementare.

Am vizitat mai întâi Liceul Teoretic „Eugen Coșeriu” din Mihăileni. La o întâlnire cu membri ai Consiliului de Administrație din liceu, aceștia au fost deschiși și au împărtășit impresiile activităților de anul trecut. Elevii au zis că audierile publice a bugetului instituției au fost utile, iar domnul primar, Valerian Cecan, ne-a povestit despre cum a replicat audierea publică din școală și în sat, pentru a discuta bugetul.

Domnul director Șonțu ne-a urat drum bun și i-a explicat șoferului cum să ajungem mai repede la Râșcani.

După câteva minute la intrarea în Râșcani, am zărit de pe geamul mașinii pereții clădirii din cărămidă. Știam de la doamna directoare Scripliuc că liceul Liviu Damian este o clădire veche, dar nimic mai mult. O clădire cu o istorie, construită în anii 1856 - 1906 de Gheorghe Rîșcan.

Iată ce spun referințele : „În anul 1919, în Iulie se deschide Şcoala superioară de învăţământ primar. Este o scoală de băieti şi fete. Ea va ocupa o clădire impunătoare, situată în cea mai bună parte a târguşorului. Clădirea cu două etaje a costat 40.000 ruble. La întreţinerea şcolii, statul elibera câte 6580 ruble pe an. Acum este Liceul Teoretic Liviu Damian.”

Marți

Am luat repede un latte cu ghimbir mediu de la cafeneaua de peste drum de la oficiul Băncii Mondiale, și iar la drum. Astăzi mergem spre Hâncești. Am mai fost aici de câteva ori în ultimii 2 ani, la evenimente din cadrul inițiativei.

Anul trecut, Liceul Teoretic Mihai Eminescu din orașul Hâncești, și Liceul Teoretic Universum din Sărata-Galbenă, ca alte școli din proiect, au inițiat mai multe evenimente de discutare a bugetului și priorităților de dezvoltare ale școlilor. Aceasta este și motto-ul inițiativei – „implicarea începe aici”. Implicarea începe în școala, comunitatea mea. Pentru că elevii care astăzi vor fi implicați în viața școlii, și vor participa la deciziile care se iau pentru școala lor, mâine vor fi cetățeni activi ai țării.

Spre seară am revenit în oraș și am mers la birou, exact la ședința cu colegii de la Expert-Grup.

După cină am reușit în sfârșit să vorbesc pe Skype cu Laura, o prietenă din Washington DC, care mi-a povestit despre noul ei job în capitala americană. I-am promis că îi vizitez oficiul în mai, când voi fi în Statele Unite.

Seara încheie cu tradiționalul „The Daily Show”, o emisiune satirică de știri, pe care o vizionez cu regularitate în reluare, de marți până vineri.

Miercuri

Am început dimineața cu un ceai verde și știrile pe scurt.

La amiază, am mers cu Radu, Sandu și alți doi colegi la prânz. Am discutat despre victoria lui Netanyahu în alegerile recente din Israel, care își păstrează postul de prim-ministru, și despre Congresul American, care l-a invitat pe Bibi (așa cum i se spune), la Washington fără acordul lui Barack Obama.

La birou am schițat cu Radu primul scenariu pentru următorul video din inițiativa „Școala mea”.

Provocarea este să descriem conceptul de „responsabilizare socială”, dar fără a-l menționa, pentru că sunt cuvinte care se percep ca responsabilizare a cetățenilor, pe când acesta descrie ideea de bază că guvernul există pentru a răspunde cetățenilor, iar cetățenii trebuie să aibă mecanisme pentru ca să solicite servicii mai bune.

Ultimele ore de lucru în birou au fost pe fundalul muzicii anilor 1980.

Joi

Se împlinesc 5 ani de când am fost în vizită la New York cu Samir, colegul meu din programul de schimb Global UGRAD. Exact azi cu 5 ani în urmă ne-am promis că vom reveni la New York, în același loc, pe Broad street nr. 85, la oficiul central al Goldman Sachs, una dintre cele mai mari companii de holding bancar din lume, care desfășoară activități de investiţii bancare și management de investiţii. I-am scris un email lui Samir și am decis să mai amânăm întâlnirea cu încă un an. Ne vom întâlni tot pe Broad street, chiar dacă între timp, oficiul Goldman a fost transferat.

Seara ne-am întâlnit cu Tinerii Tehnocrați, am luat cina și ne-am gândit la o temă potrivită pentru al 3-lea eveniment organizat de grup. Acest grup de tineri dorește să provoace discursul public pe teme de interes comun. Urmează să alegem între finanțarea partidelor politice, feminismul în Moldova și națiunea civică. Sau poate vom lua cu totul o altă temă.

Este seara târziu, Irina, o bună prietenă, rămâne astăzi la mine. Am mai povestit, am mâncat desert. Apoi, Irina citește „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury, iar eu răsfoiesc cea mai proaspătă ediție a lui „The Economist”. Pe fundal este muzică clasică, printre care unul din cei mai preferați, compozitorul francez Erik Satie și Gimnopediile.

Vineri

Pentru pasionații de evenimente astronomice, ca mine, astăzi este o zi specială, și anume eclipsa solară. Ieri, am râs cu poftă când Irina mi-a povestit despre cum își amintește despre ultima eclipsă solară totală din Europa din ‘99. În acea zi din august era într-un sat din Ialoveni, și ține mine că oamenii din sat înainte de eclipsă și-au ascuns animalele în beci, și au pus pături în ferestre. Unii și-au cărat mâncare, căldări cu apă în încăperi.

Eu nu-mi amintesc prea multe, decât de cartela telefonică de 50.000 de lei românești vechi, ediție specială dedicată eclipsei de soare din ‘99, pe care și astăzi o am în colecție. Îmi amintesc că aveam și eu un ciob de sticlă arsă și alături de copii din satul străbunicii așteptam cu sufletul la gură să observăm eclipsa.

XS
SM
MD
LG