Linkuri accesibilitate

Ion Leahu: „Chişinăul e ocupat cu alte probleme, nu e ocupat cu problema transnistreană în mod serios”


Valentina Ursu în dialog cu fostul reprezentant al Moldovei în Comisia Unificată de Control.

Ion Leahu este fostul reprezentant al Chişinăului în Comisia Unificată de Control, care se ocupă de soluţionarea problemelor ce ţin de asigurarea securităţii cetăţenilor, a păcii şi a ordinii de drept în zona de securitate de la Nistru. El a afirmat într-un interviu pentru radio Europa Liberă realizat de Valentina Ursu că în opinia sa rezolvarea conflictului nu ar fi o prioritate pentru conducerea Moldovei.

Europa Liberă: Se întrezăresc semne clare că ar putea să se dezghețe total relația dintre Chișinău și Tiraspol?

Ion Leahu: „Eu asemenea semne nu observ. Tonalitatea discuțiilor din ultimul timp dintre Ștanski și Osipov, între Șevciuk și Gaburici ar putea trezi opinii de așa natură. Însă eu prea bine cunosc caracterul lor, caracterul conflictului și forțele motrice ale acestui conflict, ca să îmi permit luxul de a crede că la moment pot fi unele schimbări serioase.”

Europa Liberă: De ce nu credeți că ar putea să se miște carul din loc? După o pauză de aproape doi ani și jumătate, liderul de la Tiraspol Evgheni Șevciuk s-a întâlnit cu șeful cabinetului de miniștri de la Chișinău, Chiril Gaburici. La Chișinău, a propos, a avut loc această vizită și parcă părțile au căzut de acord ca problemele care mai persistă între cele două maluri ale Nistrului să se regăsească pe agendă.

Ion Leahu: „Da. Dar ați observat că și în cadrul discuțiilor Ștanski-Osipov, și în cadrul întâlnirii Șevciuk-Gaburici au dominat problemele economice și în speciale acelea de care stringent are nevoie Transnistria. S-a discutat referitor la prelungirea acordului de circulație a trenurilor marfare prin teritoriul Transnistriei. Măcar s-a pomenit un cuvânt de Coșul III?”

Europa Liberă: Coșul politic care prevede elaborarea statutului juridic pentru regiunea transnistreană.

Ion Leahu: „Și în sfârșit extinderea jurisdicției Republicii Moldova în stânga Nistrului. Da, doamnei Ștanski i-a căzut pe inimă atitudinea domnului Osipov, când acela a spus că predecesorul său a comis unele greșeli pe care ei le vor repara. De care greșeli este vorba? Eu sunt ferm convins că Osipov a avut în vedere aceea că au fost intentate mai multe dosare unor funcționari din stânga Nistrului. Eu poate greșesc, dar cred că despre aceasta e vorba. Și Osipov a promis că mai departe cel puțin asemenea fapte nu vor avea loc. Aceasta ce înseamnă? Că el își asumă dreptul de a revizui legea în Republica Moldova. Fiecare persoană, fiecare cetățean, indiferent de funcția pe care o ocupă, din moment ce a încălcat legea, trebuie să fie penalizat. Nici nu mai vorbim despre aceea că funcționarul din Transnistria, apriori, din start, din momentul când s-a angajat în această structură, deja a încălcat legile Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Care e motivul pentru care au fost intentate aceste dosare?

Ion Leahu: „Eu de-acum nu sunt în funcție și nu vă pot explica detaliat. Însă, spre exemplu, dosarul intentat vameșului reținut într-un sat din Republica Moldova, în partea dreaptă, unde e jurisdicția noastră. În primul rând că era cu arma asupra sa. În al doilea rând, probabil că el, în exercitarea funcției, a comis acțiuni care cad sub incidența legislației Republicii Moldova. Și procurorii care au emis mandatul de arest, și poliția care a făcut arestarea, au procedat în conformitate cu legislația. Și nu cred că este normal ca cineva din administrația Republicii Moldova mâine sau poimâine să declare că aceasta a fost incorect. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că noi singuri subminăm legea în Republica Moldova. De ce tratativele, indiferent la care nivel au loc, să nu înceapă cu drepturile omului, libertățile, dreptul la libera circulație? Și abia pe urmă s-ar putea face unii pași mici sau mari în alte domenii.”

Europa Liberă: Dar atunci când se spune: Chișinăul și Tiraspolul sunt gata să refacă podurile de legătură dintre cele două maluri ale Nistrului, ce trebuie să înțelegem?

Ion Leahu: „Doamna Ștanski a spus că se are în vedere dezamorsarea activității grupurilor de lucru în diferite domenii: sănătate, asistență socială, educație, cultură etc., etc. Pe parcurs, de când au loc negocierile în formatul „5+2” și în formatul grupurilor de lucru, nicio întrebare care vizează interesele Republicii Moldova nu a fost discutată, nemaivorbind de soluționare. În genere, s-au soluționat foarte puține probleme: trenul, trenul marfar și funicularul de la Rezina care e o prostie mare, că figurează pe agenda unor asemenea foruri. Însă transnistrenii în baza acestor acorduri au acces la medicina din dreapta Nistrului, se rezolvă problema cu pașapoartele, se rezolvă problema cu documentele de studii ca să fie acceptate la Chișinău. Unica întrebare care părea că e și în interesul transnistrenilor – accesul pe podul de peste Nistru, nici aceea nu a fost soluționată.”

Europa Liberă: Zilele acestea am mers în câteva localități, la Coșnița, la Cocieri. Și lumea deplânge iarăși problema terenurilor agricole. Ei spun că practic 30 la sută din conflictul transnistrean s-ar axa anume pe aceste pământuri.

Ion Leahu: „Fiecare om are dreptul de a da aprecieri așa cum vede el lucrurile. Dacă pentru un om acest pământ este sursa lui de existență, pentru dânsul poate fi și pentru dânsul poate fi şi 50-70 la sută. Din momentul când pământul a devenit o valoare reală în Transnistria, spre deosebire de până la 1996-1998, nu va fi rezolvată problema aceasta în favoarea fermierilor aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova. Din contra, ori datorită neglijenţei Chişinăului vor pierde definitiv pământul, ori vor pierde pământul cu tot cu oameni. Fiindcă o parte dintre fermieri la un moment dat vor spune: „Dar cât se poate? M-a ajuns cuţitul la os” şi vor accepta cetăţenia, jurisdicţia Transnistriei doar pentru a fi siguri că dacă fac paşii respectivi nu le vor lua pământul.”

Europa Liberă: Dar deocamdată se pare că încetul cu încetul localităţile care sunt în jurisdicţia Republicii Moldova devin mai atractive pentru cele din jurisdicţia autoproclamatei rmn. Lumea zice că se îmbunătăţeşte infrastructura, au apărut oficii pentru medici, se renovează şcolile, grădiniţele.

Ion Leahu: „Da, acestea sunt nişte lucruri foarte importante. Însă totuşi importante sunt garanţiile existenţei normale pentru mâine, poimâine ş.a.m.d. Astăzi Chişinăul nu poate da asemenea garanţii, în pofida faptului că o parte dintre pierderi sunt casate de la bugetul Republicii Moldova, însă aceasta, totuşi, nu constituie 100% din pierderi. Sunt situaţii când, practic, pământurile ajung în aşa o stare de degradare că nu mai pot fi întoarse cu posibilităţile de care dispun fermierii din stânga Nistrului. Pot fi zece oficii pentru medici, pot fi alte servicii sociale, însă dacă nu există sursa stabilă de venit, ele nu au acea valoare. Dar spre deosebire de terenurile din dreapta Nistrului şi cele care sunt acolo, ale transnistrenilor au ajuns la peste 90% de prelucrare, ei, practic, nu au pământuri neprelucrate.”

Europa Liberă: România şi Ucraina vor să facă tot ce le stă în putere pentru integrarea regiunii transnistrene în Republica Moldova. Pot face aceste două state mai mult decât s-a făcut până acum?

Ion Leahu: „Vă referiţi la declaraţiile domnului Iohannis şi ale domnului Poroşenko făcute la Kiev, în cadrul întâlnirii bilaterale. Consider că ei au fost obligaţi să vizeze subiectul respectiv şi să-şi expună atitudinea faţă de el. La moment, cred, mai departe decât declaraţii de intenţie, de atitudine lucrurile încă nu au mers. E foarte bine că ambii lideri regionali s-au expus asupra acestei probleme. E foarte bine că ei nu pur şi simplu au fixat existenţa problemei conflictului, dar au mers puţin mai departe, au declarat că trebuie rezolvată şi soluţionată prin revenirea acestor teritorii în spaţiul legal al Republicii Moldova. Mai mult ca atât, e bine că au spus: conflictul în sfârşit trebuie dezamorsat. Imediat a fost reacţie la cuvântul „a dezgheţa” şi foarte multe persoane care aşteaptă cu sufletul la gură că el într-adevăr preia o fază fierbinte s-au bucurat de aceasta: „Aha, doi regionali au hotărât să facă lucrul acesta. Noi va trebui să reacţionăm”. Noi, acei care vor conflictul să revină la faza fierbinte.”

Europa Liberă: Cine?

Ion Leahu: „Şi în Transnistria, şi în Rusia.”

Europa Liberă: Cine sunt aceia?

Ion Leahu: „Acelaşi Putin, acelaşi Ivanov, acelaşi Lavrov, Şevciuk etc. etc. Ei sunt bucuroşi de aceasta, că au primit posibilitatea de a-şi justifica unele acţiuni. Dacă, spre exemplu, ieri aplicaţiile militare în Transnistria puteau fi făcute nu atât de deschis, nu atât de evident, mâine vor spune: „Vedeţi, iată, cineva visează la dezamorsarea acestui conflict, sunt posibile acţiuni militare contra Transnistriei, noi trebuie să ne pregătim de apărareʾ.”

Europa Liberă: Atunci, mai bine să nu se vorbească despre nevoia reunificării celor două maluri ale Nistrului?

Ion Leahu: „Nu. Trebuie să fie, totuşi, până la urmă spuse toate cuvintele, toată ideea să fie clară. Ce înseamnă dezgheţarea? Ce înseamnă revenirea în spaţiul juridic al Republicii Moldova? Înseamnă că noi trebuie să reacţionăm, respectiv, prin metode economice, politice, sociale etc. Dacă se punea şi aceasta, era clar.”

Europa Liberă: Concret ce trebuie să facă, să admitem, în cazul de faţă Kievul şi Bucureştiul?

Ion Leahu: „În primul rând să examineze profund situaţia şi caracterul acestui conflict. Doar şi Kievul, şi România prin Uniunea Europeană, sunt participanţi la formatul de negocieri „5+2”. Înseamnă că ei trebuie să influenţeze.”

Europa Liberă: Cum să influenţeze, domnule Leahu?

Ion Leahu: „Să iasă cu propuneri fără alternativă. Ori noi revenim în cadrul discuţiilor la problema Coşului III şi într-adevăr ne ocupăm de tratative, ori terminăm cu prostia aceasta. Fiindcă printr-un asemenea format doar favorizăm interesele regimului secesionist de la Tiraspol şi patronul lor de la Moscova. Şi a doua, Petro Poroşenko pentru Ucraina a solicitat de la Organizaţia Naţiunilor Unite, ca să fie examinată posibilitatea trimiterii forţelor de menţinere a păcii în Ucraina. Exact aceeaşi întrebare ne-ar interesa şi pe noi.”

Europa Liberă: Dar autorităţile de la Chişinău de ani buni tot vorbesc despre nevoia transformării acestei forţe de menţinere a păcii într-o operaţiune civilă.

Ion Leahu: „Da, ei numai vorbesc. Şi de fiecare dacă când se schimbă la Chişinău guvernarea problema aceasta ba apare, ba se duce la fund ş.a.m.d. Nu există stabilitate. Şi domnul Iohannis, şi domnul Poroşenko ştiu foarte bine: Chişinăul astăzi nu este gata pentru o decizie fermă la capitolul respectiv.”

Europa Liberă: De ce nu ar fi gata Chişinăul pentru o decizie categorică?

Ion Leahu: „Chişinăul e ocupat cu alte probleme, nu e ocupat cu problema transnistreană în mod serios.”

Europa Liberă: Şi de ce problema transnistreană nu e o prioritate pentru guvernarea de la Chişinău?

Ion Leahu: „Fiindcă nu afectează direct interesele propriu-zise ale guvernanţilor. Dacă situaţia din Transnistria, faptul că o parte din teritoriul Republicii Moldova este controlat de alte structuri şi nu de Chişinău nu afectează interesele personale nici ale prim-ministrului, nici ale preşedintelui Parlamentului, nici ale preşedintelui ţării ş.a.m.d. Eu, posibil nu voi fi corect înţeles, dar am impresia că au fost situaţii când din contra, de contrabanda din Transnistria profitau unii conducători de la Chişinău.”

Europa Liberă: Domnule Leahu, atunci vă întreb tranşant, are nevoie Republica Moldova de această regiune secesionistă transnistreană sau renunţă la ea?

Ion Leahu: „Dacă punem semnul egalității între demnitate, integritate teritorială, atunci e clar că are nevoie. Totuşi, fiecare stat, fiecare conducător de stat care este patriot, vrea ca statul să fie integru, să nu aibă probleme de aşa natură, să fie recunoscut pe arenă internaţională ca un stat care îşi respectă propriile interese, propriile valori. Însă numai să doreşti e prea puţin. Trebuie depusă muncă. În locul lor, aş începea cu studierea minuţioasă care sunt forţele, motivele pentru a elabora un plan serios, nu nişte propuneri. De exemplu, cer iertare de la România, da, domnul preşedinte s-a arătat interesat de soluţionarea acestei probleme. Câteva săptămâni mai devreme noul director al Uzinei metalurgice de la Râbniţa, când a declarat că are nevoie de materie primă, de fier uzat, a menţionat că vor colecta fier uzat în Ucraina, Moldova, România. Eu încă eram în funcţie, când atenţionam colegii că din România foarte mult metal uzat se aduce în Transnistria, că au profit mare de la aceasta. Eu nu am nimic contra, pot aduce, pot fi relaţii, dar este un moment, de ce să nu condiţionăm puţin? „Vreţi metal? Aveţi nevoie de el? Nu avem nimic contra. Dar aveţi grijă la negocieri, poate, totuşi menţionaţi”. Acum se spune că 35-40% din export din regiunea transnistreană se face în Uniunea Europeană. Până acum și despre aceasta tăceau toţi, inclusiv prietenii noştri. Şi evident că aceasta tot influenţează asupra populaţiei. Dar votul populaţiei, totuşi, are o importanţă oarecare. Acolo populaţia e îndobitocită extrem de mult. Vor trebui să treacă mulţi ani ca să schimbăm mentalitatea, dacă se va reuşi, până la urmă, nici eu nu prea cred, că totuşi rusul rămâne rus.”

Valentina Ursu

Valentina Ursu

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi spus că e nevoie de o muncă titanică pentru a fi reîntregite cele două maluri ale Nistrului. Se mai adaugă şi costul financiar, şi voinţa politică de pe ambele maluri ale Nistrului. Şi când tragi o linie, se pare că va dura mult până când se identifică o soluţie durabilă pentru acest conflict îngheţat de 23 de ani. Cu atât mai mult că despre Coşul III, coşul politic în formatul de negocieri „5+2” se discută, de la caz la caz, fără ca să ştim dacă există sau nu există un proiect de statut pentru regiunea transnistreană, care ar trebui să facă parte din Republica Moldova, cine elaborează acest statut, ce prevede acest statut.

Ion Leahu: „E nevoie de a examina profund. De exemplu, evoluţiile din ultimele luni în Transnistria, când Rusia, datorită sancţiunilor impuse, scăderii preţului la petrol, nu are mijloace ca să continue plata suplimentele la pensie.”

Europa Liberă: Deci, nu mai pompa asistenţă?

Ion Leahu: „Nu mai pompa banii acolo. Imediat situaţia s-a schimbat, lumea a devenit mai receptivă. Închipuiţi-vă dacă acolo unde trebuie se iau unele decizii, nu neapărat afişate, dar când trenurile vor circula altfel, când mişcarea peste poduri va fi altfel, când paşapoartele vor fi eliberate cu anumite condiţii şi când toate aceste măsuri vor fi închegate într-un plan, respectiv fiecare pas va avea reacţia respectivă, atunci e posibil că într-un timp mult mai scurt populaţia va spune: „Cât se poate să trăim în mizerie? Avem altă posibilitate”. Iată spre aceasta trebuie să mergem. Nu spre aceea că se fac declaraţii, se întâlnesc lideri, se strâng de mână, beau o cafea şi promit că totul va fi bine. Nu. Atunci când populaţia va mişca din creier şi va înţelege că sunt alternative pe care sunt capabili să le însuşească.”

Europa Liberă: Mai nou, şeful statului, domnul Timofti, spunea că Republica Moldova ar avea nevoie de Alianţa Nord-Atlantică în contextul ameninţărilor din partea Federaţiei Ruse. În Republica Moldova spiritele sunt împărţite când e vorba ca Moldova să se apropie de NATO sau mai degrabă să-şi consfinţească încă o dată neutralitatea. Cine şi cum trebuie să înţeleagă acest mesaj?

Ion Leahu: „Personal, evident, îl salut pe domnul preşedinte cu declaraţia respectivă. Nu cred că astăzi un om care gândeşte rece, analizează faptele, nu zvonurile, ar avea ce să îi contrapună. Într-adevăr situaţia poate în orice clipă să devină pentru noi catastrofală. Ucraina nu este, din păcate, statul care ar putea ţine piept unei invazii masive a Federaţiei Ruse, ei nici nu vor observa când vor ajunge la Prut. În caz că se ia o decizie să se ajungă la Prut, ei vor ajunge.”

Europa Liberă: Conflictul ucraineano-rus ar putea evolua?

Ion Leahu: „Da. Proiectul Novorosia, care vizează fortificarea poziţiei Federaţiei Ruse în această lume nu este scos de pe agendă. Atât timp cât este viu actualul preşedinte al Federaţiei Ruse, domnul Putin, vor întreprinde măsuri de a realiza acest proiect. Noi, geografic, suntem în calea acestui proiect. Plus la aceasta, este ideea lumii rusești în care Transnistriei i-a fost oferit un anumit punct destul de important prin susţinerea, prin atragerea fizică a populaţiei din Transnistria, în orbita legislaţiei ruseşti, ei consideră că îşi vor fortifica anumite poziţii. Deci, acesta rămâne un scop între multe altele, dar un scop importat în activitatea externă a Rusiei.”

Europa Liberă: Ţinând cont de rolul pe care îl joacă astăzi Federaţia Rusă în această regiune şi interesul pe care îl are inclusiv în stânga Nistrului, e greu de presupus că se poate găsi o soluţie pentru problema transnistreană.

Ion Leahu: „Domnul preşedinte Timofti a identificat-o. Noi avem altă cale decât să începem negocierile cu NATO.”

Europa Liberă: De la Cartierul NATO nu se anunţă despre o posibilă estindere NATO spre Est.

Ion Leahu: „La moment este important ca la Chişinău să se decidă. Din moment ce la Chişinău va fi o decizie fermă, o deschidere, fără echivocuri, fără aceea că un funcţionar înalt spune una, alt funcţionar e contra, evident că NATO nici nu poate avea altă poziţie. Dar, în primul rând, dacă la Chişinău se decide, nu neapărat mâine aici vor fi forţele NATO. E suficient că Parteneriatul pentru Pace va fi extins, completat ş.a.m.d., aceasta deja va fi suficient. Nouă ne trebuie, în principiu, disponibilitatea în viitor, să fie examinată problema.”

Europa Liberă: Dar clasa politică e scindată. Se pare că doar Partidul Liberal, în frunte cu domnul Ghimpu, vorbeşte despre relaţia bună cu NATO.

Ion Leahu: „Atunci când toată clasa politică va fi patriot al Republicii Moldova şi nu patriot al propriului partid, poate atunci vom atinge scopurile despre care vorbesc eu.”

Europa Liberă: Dar deocamdată Moldova sub care umbrelă îşi asigură securitatea?

Ion Leahu: „Nu o asigură nimeni. Armata Naţională este armata care ar putea face o paradă, întâmpinarea frumoasă a unui oaspete înalt şi nu mai mult. Alte forţe, practic, nu pot fi. Nu e NATO salvarea. Rămânem la aceea că salvarea e doar ceea ce propun politicienii noştri, că nu se va întâmpla, că e mare Dumnezeu, ne va ocroti şi nu se va întâmpla. Vor apărea impedimente pe faţa unui eventual agresor că nu va ajunge până la noi. Nu e bine, clar lucru. Cum poate fi bine? În viaţa unui stat nu poţi miza nu ştiu pe cine. Trebuie să ai o strategie reală, bazându-te pe ea îţi asiguri securitatea. Nu a văzut-o, dar mi se pare că Strategia de securitate nu ne asigură securitatea, cel puţin în caz, nu dea Domnul, noi apărem ca inamic, ca duşman al Federaţiei Ruse, cea care are aici baze militare, enclavă, care ne creează a treia republică mâine-poimâine.”

XS
SM
MD
LG