Edilii Chişinăului au constatat cu îngrijorare că există o categorie de taxatori puşi pe căpătuială, care nu le dau bilete călătorilor şi care cîştigă ilegal vreo 50 de milioane de lei pe an. Un venit pe care îl împart cu şoferii. Primarul Dorin Chirtoacă vorbea despre nişte premii pe care ar urma să le ia pasagerii corecţi pentru deconspirarea taxatorilor răuleni.
Povestea asta a taxatorilor răuleni e bătrînă ca oceanele. Am scris şi eu nu o dată despre chilipirul obţinut în troleibuze. O precizare trebuie făcută din capul locului. Nu e vorba de faptul că taxatorii nu le dau pasagerilor bilete. Chestia e că pasagerii sînt cei care refuză să ia biletele, considerînd că le fac un bine unor oameni prost plătiţi. Fără largul concurs al cetăţenilor, taxatorii nu ar reuşi să se căpătuiască. E un soi de complicitate la mijloc între taxator şi călător care aduce pagube bugetului municipal şi parcurilor de troleibuze. Aşa înţeleg moldovenii tranziţiei bunătatea. Îl ajută pe taxator, băgîndu-şi cotul în interesele societăţii.
De aceea, a miza pe responsabilitatea călătorilor, aşa cum face primarul, mi se pare din start o eroare. Călătorii vor face ce au mai făcut şi pînă acum, adică le vor lăsa biletele bieţilor taxatori. Iar pasagerii corecţi e puţin probabil să alerge la primărie cu informaţii din simplul motiv că vor fi ocupaţi.
Aşadar, taxatorii sînt răuleni, iar pasageri „drepţi şi buni la suflet”, care nu vor bilete, vor exista mereu. Şi ce-i de făcut? Păi, în opinia mea, există doar o soluţie sigură. Despre ea, de altfel, s-a mai vorbit în ultimii ani chiar în culoarele primăriei. E vorba de renunţarea la taxatori şi crearea unui sistem de taxare electronică. Cetăţenii miloşi vor rămîne, dar nu vor mai avea cui să lase biletele.
Alte variante nu vor da roade, după părerea mea. Fireşte, taxatorii vor trebui să-şi găsească un nou loc de muncă. Păi, Primăria ar putea să-I ajute dacă vrea cu tot dinadinsul să curme mişmaşul din trolee.
