Linkuri accesibilitate

Aflu că in ziarul polonez „Gazeta Wyborcza” a apărut un interviu al președintelui Klaus Iohannis, prefațat de o notă care sugerează pretinsul filorusism al predecesorului său. Este o prostie de dimensiuni cosmice. Habar nu am dacă jurnalistul polonez s-a lăsat prins intr-o capcană, dacă este prost informat sau pur și simplu bate campii. Dar știu cu precizie că ultimul lucru din lume de care poate fi acuzat Traian Băsescu ar fi „filo-rusismul”. As putea oferi zeci de exemple care să probeze spusele mele, dar nu are sens să o fac. Cei care cunosc situația reală nu au indoieli privind opțiunea categorică, fermă și irevocabilă pro-NATO a lui Traian Băsescu.

Nu el, ci premierul penelist Calin Popescu-Tăriceanu voia să retragă trupele române din Irak. Iar decorarea lui Traian Băsescu cu cel mai inalt ordin miltar al Republicii Moldova numai putinofilie nu indică. Politica externă a unei țări se judecă in funcție de modul in care se cultivă și se fortifică alianțele vitale. In aceasta privință, Traian Băsescu a acționat consecvent și credibil in direcția vestică, nu estică, așa cum doreau puciștii in iulie 2012. Scopul loviturii de stat avortate nu era doar nimicirea statului de drept, ci și reorientarea strategică a țării inspre Est. Acest lucru a fost observat la Washington, la Berlin, la Londra si la Paris. In mod cert, si la Moscova…

http://www.contributors.ro/global-europa/incredere-si-consecventa-traian-basescu-la-washington/

Niciun om politic român nu a fost mai vicios atacat de „Vocea Rusiei”, adica „Vocea lui Putin”, decât Traian Băsescu. Poate că jurnalistul polonez l-a confundat pe fostul președinte Băsescu cu fostul președinte Ion Iliescu, un impenitent nostalgic al bolșevismului etern. In acest caz, e nevoie de o erată. Altminteri, e vorba de o incomensurabilă și incalificabilă rea credință. Partida rusă a existat și există in România, dar ea il detestă și il urăște pe Traian Basescu. Mi-e teamă că dezinformarea, o specialitate kaghebistă, iși cam face de cap in aceste vremuri. Cred că dl Iohannis poate ieși din de-acum proverbiala sa tăcere spre a clarifica lucrurile. Pentru că nu este normal, nu este onest să accepte denigrarea unui om care a luptat impotriva hegemonismului imperial rus doar pentru că acest lucru ii poate servi și infrumuseța propria imagine. Dl. Iohannis iși poate câștiga propriile credite și fără minimalizarea ori contestarea a ceea ce-au facut alții inaintea sa. Așa ar fi drept, așa ar fi fair. Iar dacă nu o face domnia sa direct, o poate face purtătoarea sa de cuvânt, Tatiana Niculescu Bran.

Că unii se grăbesc sa dea interviuri in care prezintă moștenirea politicii externe a lui Traian Băsescu (pe care au slujit-o avand funcții importante) drept un fel de haos, o improvizație lipsită de orice viziune sau coerență, nu mă miră. Există intotdeauna puzderie de candidați pentru poziții oferite de o noua conducere a țării. Cultivarea apologetică a noului lider ține de recuzita oportunistă. Mai ales atunci cand se caută consilieri. Dar dl. Iohannis ar trebui să știe că aceia care sar rapid și fără urmă de remușcări dintr-o barcă intr-alta, vor părăsi și barca sa atunci cand li se va părea oportun.

O precizare: Este adevărat că mă leagă o veche prietenie de Adam Michnik, am scris prefețele la două volume ale sale apărute in românește la editura Polirom, dar la capitolul lustrație (decomunizare) vedem lucrurile complet diferit. Iată, se pare, că și la capitolul România in timpul lui Traian Băsescu și, acum, al lui Klaus Iohannis. Cât privește prietenia, semnalez că am scris prefața cărtii lui Bronislaw Wildstein apărută in 2014 la Humanitas. Nu este un secret că Wildstein - cu care sunt prieten - este unul dintre criticii cei mai influenți ai liniei „Gazetei Wyborcza” (GW), inclusiv pe teme precum Germania si Rusia. Să amintesc că intre criticii pozitiiilor lui Adam Michnik se numără și Agnieszka Kolakowska, fiica marelui filosof Lesezk Kolakowski, cea care a tradus eseurile tatălui sau in engleză (dar și cartea „Oni” a Teresei Toranska). Să vedem dacă si ce va raspunde „Gazeta” la scrisoarea europarlamentarului Siegfried Mureșan. Oricum, acest șapou din GW rămane ca un document dezinformator, o probă de fals jurnalism. Pentru mine, un lucru extrem de intristator.

Nu sunt singurul care observă o distanță tot mai mare intre autorul „Scrisorilor din inchisoare”, carte esențială și pe veci admirabilă a literaturii anti-totalitare, și orientarea actuală a lui Adam Michnik legată de foștii comuniști (din Polonia și nu doar de-acolo). Dar acesta este de-acum alt subiect. Este, firește, dreptul său inalienabil să vadă lucrurile și să scrie cum crede de cuviiintă, dar este dureros pentru mine, ca om care a scris acolo, să constat că GW se pretează la o asemenea desfigurare a adevărului. Libertatea de opinie nu exclude ci, dimpotrivă, implică respectul pentru adevăr. Traian Băsescu nu a fost, nu este și nu cred in ruptul capului că va fi vreodată rusofil. Este o minciună sfruntată.

Articolul de mai sus este versiunea largită si actualizată a editorialului apărut in ziarul „Evenimentul Zilei” din 14 martie 2015:

http://www.evz.ro/editorial-vladimir-tismaneanu-traian-basescu-filorus-o-imensa-stupiditate.html

XS
SM
MD
LG