Linkuri accesibilitate

„Suntem sătui de aceste alegeri. Toți vorbesc, promit, dar nimeni nu face nimic. Vorbesc de dragul vorbitului”


Reportaj pre-electoral la Comrat

La Piața Agricolă din centrul Comratului, peste anunțurile comerciale au fost lipite, din abundență, postere și volante electorale. Iar tânguielile despre devalorizarea leului și lipsa de mijloace pentru munci de primăvară, inevitabil ajung in punctul convergent - alegerea viitorului bașcan.

La amiază, în piață sunt mai mulți comercianți decât cumpărători.

Două vânzătoare, trecute de 70 de ani, una de etnie bulgară și alta moldoveancă, umăr la umăr, discută în șoaptă.

Lena: „Vânzare nu prea avem. Iată, stăm aici, plătim pentru loc, dar nimeni încă nu a cumpărat de la noi. Am vândut doar un borș acru cu 3 lei.”

Ana: „Ne muncim, iaca, venim la târg. Și ce vinzi matali? Adjică, borș, romată de chiperi, să faci o capichă.”

Mătușile Ana și Lena au în comun aceeași tejghea, aceleași probleme și acceași opinie despre alegerile ce se apropie. Cea mai îndrăzneață vorbește, iar cealaltă, afirmativ, dă din cap la fiecare replică a vecinei.

Lena: Știi, suntem sătui de aceste alegeri. Toți vorbesc, promit, dar nimeni nu face nimic. Vorbesc de dragul vorbitului. Nici nu știu. Nu sperăm la mai bine. Pe an ce trece e tot mai rău și mai greu. Pensia nu o măresc, dar toate prețurile cresc. Cresc acești euro și dolari ai lor, noi nici măcar nu știm ce înseamnă ei, și cresc și prețurile la toate produsele. Bine că noi vindem cee ace noi producem. Iată așa, ne fierbem în propriul suc. Bine că avem propria pâine, ceapă, usturoi, ceea ce creștem în grădină. Ce e în plus, vindem pentru a supraviețui.

De majorarea prețurilor este nemulțumită și Olea. Sceptică și de utilitatea alegerilor, dar și a discuțiilor, s-a lăsat convinsă să-și spună opinia.

Olea: Ei și ce ne vor da aceste alegeri? Nimic bun. Ei se bat, acolo, pentru funcție, dar oamenii nu vor avea de câștigat nimic concret. Mai bine ar ține sub control majorarea prețurilor, decât să facă promisiuni. Vor fi locuri de muncă. Da, vor fi…

Femeia consideră că ar trebui să fie un control al promisiunilor făcute în campaniile electrorale, astfel încât, angajamentele celui ales să aibă nu doar valoarea unor cuvinte goale, iar oamenii să se simtă folosiți de dragul votului.

Olea: Și acum, toți vor să fie bașcan. Sigur e bine în această funcție, dacă toți își doresc asta. Dacă ar fi pedepsiți pentru promisiunile nerealizate, ar fi altă situație. de vorbit și eu vorbesc, dar una e să vorbești și alta e să faci.

Ludmila: Da, ea are dreptate. Ei promit, dar nu fac nimic și poporul se chinuie. Ne trebuie nouă, bătrâni cum suntem, să vindem la piață pe așa frig? Pentru loc plătești, pentru patentă plătești, pentru tot plătești, dar nu câștigi nimic. Întradevăr, ar fi timpul de soluționat această problem. Ajunge să-și bată joc de oameni.

Deși oamenii sunt nemulțumiți și nu văd rostul alegerilor, admit că trebuie de mers la vot. Speră că în decursul ultimei săptămâni vor putea decide pe care din cei 11 candidați să-l aleagă.

Femeie: Sigur vom merge.

Andrei: Sincer să spun?

Ilia: Vom merge, pentru ca buletinul nostru să nu ajungă în mâinile celor răi, poate ar ajunge pe mâini bune, deși mă îndoiesc de acest lucru.

Andrei: Dacă îmi vor plăti, probabil voi merge la vot …

Ilia: Eu și fără plată voi merge, dar nici nu știu pentru cine să votez. Sincer vă spun, nu știu, dar indiferent cine va fi, acestuia i se vor da indicații de sus. Îi vor spune, asta trebuie să faci, aia trebuie să faci și așa va și proceda.

Olia: Dacă nu ar fi fost deschise frontierele Turciei și Rusiei și dacă copiii noștri nu ar fi avut posibilitatea de a lucra peste hotare, aici, demult ar fi fost și frig și foame și tot ce vrei.

Ilia: Aici, nici bani, nici altceva nu este.

Femeie: Aici supraviețuim.

La piața din Comrat, discuțiile despre alegeri vizeaza inevitabil geopolitica, așa cum o înțelege omul care vinde sau cumpără lucrurile trebuincioase. Gheorghe Stucanu, un găgăuz care-a insistat să vorbească în română, este convins că trebuie de trăit bine și cu Rusia, unde lucrează fratele său și cu Europa, unde lucrează cumnata sa.

Gheorghe: Trebuie de făcut așa legile, că eu am drept să mă folosesc cu drepturile a tamojenii soiuz și a evro soiuz, că eu mă aflu în Comrat, da Comratul se află în centrul Europei și prin harmanul meu, pe lângă casa mea trece trasa care se duce și la Rusia, și la București, și la Europa mai departe.

În mai puțin de 10 zile, și mătușa Ana care vinde la piață borș acru și Olea care zice că s-a săturat de promisiuni goale și Gheorghe care-i prieten și cu Estul și cu Vestul, vor merge cu toții la vot în speranța că noul bașcan va putea apropia cât mai mult vorbele de fapte.

XS
SM
MD
LG