Linkuri accesibilitate

Femeile de pe ambele fronturi din Donbas


Vasilisa Trofimovici, ofițerul de presă al batalionului Dnepr-1

Vasilisa Trofimovici, ofițerul de presă al batalionului Dnepr-1

În estul Ucrainei, alături de bărbați luptă și femei: mame, soții, fiice. Șahida Iakub, de la Current Time TV, a vorbit cu ele despre viața la război.

Războiul din Donbas: ucrainenii luptă pe propriul teritoriu și pentru propria independență. Și de o parte a frontului, și de alta sunt oameni care vor să trăiască. Fiecare își are propriile valori, opinii și profunzime a înțelegerii situației curente. Alături de bărbați luptă și femei: mame, soții, fiice. Șahida Iakub de la Current Time TV a vorbit cu ele despre viața la război.

Mariupol, orașul Cermalîk: pozițiile batalionului Dnepr-1 se află la doi kilometri de forțele separatiste pro-ruse. Peste râu, sunt formațiunile autoproclamatei republici populare Donețk. Vasilisa Trofimovici, ofițerul de presă al batalionului, vine aici destul de des. La începutul operațiunilor militare, Vasilisa lucra cu batalionul Donbas.

„Mi-am împărțit dulapul în două secțiuni: înainte de război și după. La început, aveam rochii, costume, fuste, bluzițe, dantele, dar acum am haine de camuflare.”

Vasilisa a vrut să lucreze în comunicare dintotdeauna, dar niciodată n-ar fi crezut că visul ei va deveni realitate la război.

„Din start, am vrut să fiu persoana responsabilă pentru interacțiunea cu media. Lucram în acest domeniu și în viața civilă, dar luând în vedere problemele din țară, am vrut și eu să ajut cu ce pot să fac mai bine. Nu sunt gata moral pentru medicină, dar pot face asta. Războiul informațional este al doilea front.”

Cum lucrează o domnișoară alături de atâția luptători?

„Băieții nu mă supără, ei au grijă de mine. N-am niciun pic de frică.”

Vasilisa spune că în tot acest timp mulți băieți i-au devenit apropiați. Își face griji cum se vor adapta la viața de zi cu zi când se va termina războiul.

„Oamenii se deprind cu războiul. Le va fi foarte greu să revină la viața de civili.”

Debalțeve. Pozițiile batalionului autoproclamatei republici populare Donețk se află la trei kilometri de pozițiile militare ucrainene. Șahida Iakub se întâlnește cu comandantul Aliona care luptă de partea separatiștilor pro-ruși. La fel ca și Vasilisa, Aliona este la război de la începuturi. Ultimile lupte la care a participat au fost cele de la Uhlehorsk și Debalțeve. A spus că nici nu mai ține minte când ultima dată a îmbrăcat haine civile.

„Cred că nu mai port haine civile mai mult de un an. Sincer vorbind, nici în viața simplă nu purtam rochii. Iar pantofii cu tocuri i-am încălțat doar de câteva ori.”

Aliona are doi copii. Cum le-a explicat acest război lor?

„A fost prima vară când copiii mei n-au mers în vacanță la mare. Pentru ei era foarte straniu. Le spuneam că nu putem merge încolo. De ce? Fiindcă acolo stă armata ucraineană și mama nu poate trece.”

Șahida Iakub a întrebat ambele femei: pentru ce luptă?

Aliona: „Pentru o idee și pentru adevăr.”

Current Time: „Care idee?”

Aliona: „Evenimentele de pe Maidan, Odessa. Niciodată nu-mi voi putea explica acest lucru, nu voi putea găsi scuze sau ierta. Cum am putea spune unui soldat că războiul s-a terminat, că gata, e armistițiu, când casa lui e acolo și nu se poate întoarce. Are acolo familie, mamă, tată, tot ce a agonisit într-o viață. Ce să faci cu el? Să-i zici: gata, ești liber, mergi acasă?”

Vasilisa: „Partea rusă nu prea înțelege ce se întâmplă. Ei nu realizează că Ucraina vrea să-și elibereze o parte din teritoriu care încearcă să-i fie luată ilegal. Într-o oarecare măsură, e un război pentru independență.”

XS
SM
MD
LG