Linkuri accesibilitate

Mihai Poalelungi: „nu trebuie să ni se impună nouă, sistemului judiciar, lipsa de reforme în alte instituții ale statului”


În studioul Europei Libere de la Chișinău

În studioul Europei Libere de la Chișinău

Vasile Botnaru în dialog cu președintele Curții Supreme de Justiție de la Chișinău.

Vineri are loc reuniunea anuală a judecătorilor la care președintele Curții Supreme de Justiție Mihai Poalelungi a anunțat că vrea să propună o serie de reforme de substanță. Mihai Poalelungi a fost intervievat de Vasile Botnaru.

Europa Liberă: Întâi și întâi aș vrea să vă întreb dacă publicul larg, omul neavizat și judecătorii, experții înțeleg la fel eficiența activității instanțelor, unde se potrivesc aceste accepțiuni? Sunteți de acord că omul de rând vrea decapitări, judecători prinși cu oca mică. Or, judecătorii înțeleg probabil altfel eficientizarea.

Mihai Poalelungi: „Putem spune că avem criterii comune de apreciere și nu chiar. Important este ca în stat noi să avem justiție corectă și legală. Aceasta trebuie să fie important pentru toată societatea și în primul rând pentru judecători. Ceea ce ține de cetățeni, după câte înțelegeți, fiecare care vine în instanța de judecată vrea să aibă câștig de cauză. Se judecă doi într-un proces, ca regulă ambii sunt convinși că ei au dreptate. Unul evident pleacă nemulțumit. Desigur că eu aș vrea să fim într-o situație clasică când ambii să plece mulțumiți din instanța de judecată. Dar în majoritatea absolută a cazurilor aceasta nu este, cineva pleacă nemulțumit. Și aceasta este situația nu numai la noi, dar peste tot, în toată lumea. 50% dintre cei care se adresează în instanța de judecată sunt nemulțumiți de hotărârea judecătorească. În ceea ce ține de sistemul judiciar actual, ne dorim reforme, ne dorim ca să avem o justiție corectă și legală. Și aceasta este o viziune a majorității absolute a judecătorilor. Cred că în acest sens avem aceleași criterii de apreciere sau scop, ca întreaga societate.”

Europa Liberă: Acum un an, în ianuarie 2014, dumneavoastră declarați că 20 la sută dintre judecători nu sunt la locurile lor. Ce s-a schimbat într-un an și ceva?

Mihai Poalelungi: „Din 2009 până acum, din cei 430 de judecători câți îi avem noi, au fost schimbați din diferite motive, care au plecat singuri, care au fost impuși să plece de situație, care au fost pedepsiți disciplinar, care au fost trași la răspundere penală, din diferite motive, au părăsit sistemul judiciar mai mult de o treime. Să spun că, odată cu venirea altor judecători în instanțele de judecată, din 2009 până acum, s-a schimbat radical situația nu este adevărat. Dar sincer îmi doresc ca să avem într-adevăr o justiție corectă, ca să fim respectați și eu tot să fiu respectat, să nu-mi fie rușine de faptul că dețin această funcție.”

Europa Liberă: Un caz, după mine, ca hârtie de turnesol pentru starea de lucruri, este Pădurea Domnească. Lumea are senzația că s-a tras la sorți cine să fie condamnat, toți ceilalți au scăpat basma curată, de parcă nu s-a întâmplat aceasta într-o rezervație, de parcă nu a fost aceasta o mituire crasă a celor care au fost la vânătoarea „domnească”. Toți ceilalți au ieșit cumva curăței. Deci, cu o astfel de justiție sigur că nu poți să pretinzi că ai judecată dreaptă, cum spuneți dumneavoastră.

Mihai Poalelungi: „La noi este o percepție incorectă despre noțiunea de justiție. Justiție în sensul la ceea ce este la noi este sistemul judiciar, toate instanțele de judecată. Chiar nici Curtea Constituțională nu este parte componentă a sistemului judiciar. Cum percep la noi cetățenii și cred că și este promovată această opinie, că organele de anchetă, începând de la poliție, lucrătorii operativi, Procuratura și instanțele de judecată – aceasta constituie justiția. Nu este adevărat. Haideți să delimităm lucrurile, să vedem când este vorba de justiție? Atunci este vorba de hotărârea instanței de judecată. Și atunci când este vorba de lucrul operativ al organelor de poliție, al CNA,

Noi avem până acum niște percepții care au fost în perioada sovietică, când codurile sovietice permiteau astfel de acțiuni și societatea, cu părere de râu, mai având încă unele aspirații în acest sens.

Departamentului de luptă cu corupția, a Ministerului de Interne, Procuraturii sunt lucruri diferite care nu au nimic comun cu instanțele de judecată. Cu părere de rău, la noi se confundă, mai ales în ultimul timp, când este vorba de justiție se vorbește că, iată, în justiție nu se fac reforme, nu s-a reformat Procuratura nici până acum. Bine, eu ce treabă am cu Procuratura? Nu trebuie să ni se impună nouă, sistemului judiciar, lipsa de reforme în alte instituții ale statului. Mai departe, cândva, dacă nu greșesc, până în 1997, când s-a modificat legislația, majoritatea codurilor – în 2003, instanțele de judecată aveau o influență asupra organelor de anchetă, asupra Procuraturii, dacă nu eram de acord cu ceva, trimiteam dosarul la reanchetare la anchetă, ei erau obligați să îndeplinească anumite acțiuni, să îl tragă pe cineva la răspundere suplimentar, să invoce încă alt articol. Legislația s-a modificat și atât, noi nu mai avem aceste drepturi.

De exemplu, cu aceeași Pădure Domnească, s-a petrecut ancheta în felul în care este. Dosarul s-a trimis în instanța de judecată, judecătorul judecă cauza în limitele învinuirii înaintate de procurori. Și atât. Noi nu mai putem face nimic. Noi nu putem spune că trebuie să mai fie încă cineva învinuit în acest caz, că trebuie să mai invocate încă anumite articole. Acesta nu este dreptul instanței de judecată. Și aceasta corespunde normelor convenționale.

Noi avem până acum niște percepții care au fost în perioada sovietică, când codurile sovietice permiteau astfel de acțiuni și societatea, cu părere de râu, mai având încă unele aspirații în acest sens, și înțeleg felul în care înțeleg. Eu nu vorbesc de faptul că aceasta este o vină a societății, nu. Dar societatea tot trebuie să fie înștiințată de către mass-media despre limitele de activitate care sunt.”

Europa Liberă: Am înțeles. Să nu îi pună într-un coș pe sectoriști și pe judecători.

Mihai Poalelungi: „Adevărat.”

Vasile Botnaru

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Dar iată un caz în care se vede rolul exclusiv al instanțelor – excluderea din cursa electorală a Partidului „Patria”, care, presupun eu, s-ar putea să ajungă și la CEDO cu acest dosar. Mai ales după ce recent se constată că Renato Usatîi nu ar fi cheltuit bani aduși din străinătate pentru campanie. În același timp, comuniștii se plâng că a rămas în cursa electorală acest zis spoiler comunist, partidul care era o clonă. În cazul acesta doar judecătorii au avut de decis dacă să rămână sau nu Renato Usatîi în cursă.

Mihai Poalelungi: „Fiecare judecător când a depus jurământul și-a asumat obligațiuni față de societate și față de țară, el este responsabil de această hotărâre judecătorească. Eu nu pot da o apreciere unei hotărâri judecătorești pronunțate de către judecători și să spun că aceasta este corectă sau nu este corectă. Deoarece nici statutul de judecător nu îmi permite așa ceva. Faptul că judecătorii au adoptat această soluție înseamnă că ei au avut convingerea că aceasta este soluția în acest caz. Dacă judecătorii în acest caz au decis că clona urmează să fie înregistrată și partidul lui Renato Usatîi să fie exclus din cursa electorală, înseamnă că aceasta este convingerea lor și ei au motivat această soluție.”

Europa Liberă: Și dacă la CEDO colegul dumneavoastră, foștii dumneavoastră colegi, vor decide că a fost o greșeală?

Mihai Poalelungi: „Iarăși, noi vorbim de situații virtuale – să ne închipuim dacă. Haideți să vedem ce va decide CEDO. Și atunci vom discuta.”

Europa Liberă: Dar au mai fost situații în care CEDO a decis că judecătorii din Moldova au gafat. Cunoașteți foarte bine cazurile acestea de rezonanță, inclusiv legate de 7 aprilie. Este un criteriu de eficiență a justiției dosarele pierdute la CEDO?

Mihai Poalelungi: „Desigur. De exemplu, în 2011 numărul de cereri la Curtea Europeană depuse împotriva Republicii Moldova era de patru ori și ceva mai mult decât sunt acum. Este important câte dintre aceste cereri sunt admise pe rol de către Curte. Iată la acel moment 30% dintre cererile care veneau împotriva Republicii Moldova erau admise pe rol. Media pe Curte era 5%. Acum anul trecut care a fost situaţia? Media pe Curte a fost cam aceeaşi, împotriva Republicii Moldova, admisibilitatea de la 30% a scăzut la 1,8%.”

Europa Liberă: Adică sub media pe Curte?

Mihai Poalelungi: „Sigur că sub media pe Curte. De la 30% am ajuns la 1,8%. Eu cred că aceasta denotă un salt calitativ al hotărârilor judecătoreşti moldoveneşti. Hotărâri de condamnare au toate ţările membre ale Consiliului Europei. Aceasta nu înseamnă încă o hotărâre de condamnare că judecătorul a procedat ilegal. Este vorba de faptul că în foarte multe cazuri Curtea Europeană dă o altă apreciere situaţiei de fapt şi de drept decât instanţa naţională.

De exemplu, în cadrul Consiliului Europei cred că cele mai apropiate Curţi este Curtea Constituţională Federală a Germaniei şi Curtea Supremă de Justiţie a Marii Britanii. Dar să ştiţi că şi ei au hotărâri de condamnare. Aceasta nu înseamnă că aceşti judecători au un nivel slab de pregătire, Doamne fereşte. Ei sunt cei mai buni, cel puţin în Europa şi sunt apreciaţi şi de către Curtea Europeană. Dar aceasta nu înseamnă că împotriva Germaniei sau Marii Britanii nu sunt hotărâri de condamnare. La noi, în opinia mea, se exagerează deja cu aceste hotărâri de condamnare.

Evident, este o problemă, cum aţi vorbit dumneavoastră, de 7 aprilie. Nu s-a dus ancheta până la sfârşit, s-a încetat procesul, nu s-a stabilit cine e persoana care a comis infracţiunea legată de 7 aprilie. Aceasta este rău şi atunci Curtea Europeană ne va condamna pe articolul 3 al Convenţiei Europene ca lipsă de anchetă efectivă în acest sens. Să ştiţi că majoritatea hotărârilor de condamnare în ultimii ani nu vizează sistemul judiciar, dar vizează neexecutarea hotărârilor judecătoreşti de către stat, anchetă neefectivă, după cum v-am vorbit şi în cazurile cu 7 aprilie.”

Europa Liberă: Torturi.

Mihai Poalelungi: „Tortură, tratament inuman şi degradant şi condiţii de detenţie inumane. Iată acestea constituie marea parte a hotărârilor judecătoreşti. Ele nu au nimic comun cu activitatea sistemului judiciar.”

Europa Liberă: Dar atunci când sunt nişte decizii judecătoreşti contestabile, aceasta costă nişte bani, nu sunt doar dezbateri teoretice. În sensul acesta dumneavoastră sunteţi de acord că cineva trebuie să suporte consecinţe, să plătească daune?

Mihai Poalelungi: „Nicăieri, în nicio ţară nu este prevăzut ca judecătorii în acest sens să poarte răspundere materială. Judecătorul poate purta răspunde materială şi la noi, şi în alte state, atunci când a comis ceva intenţionat, dar nu în aceste cazuri. Asta nu înseamnă că judecătorul nu poate fi tras la răspundere disciplinară. Şi după câte se cunoaşte, în baza noii Legi cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, termenul de tragere a judecătorului la răspundere disciplinară a fost mărit esenţial, era o lună, maximum şase, de la doi tocmai la cinci ani. Adică, chiar şi un judecător care s-a pensionat, dar are statutul de judecător, poate fi tras la răspundere, dar nu materială. Nicăieri nu există aceasta şi nu putem vorbi despre faptul necesităţii stipulării în legislaţie a unei norme care ar prevedea răspunderea materială a judecătorului în acest caz.”

Europa Liberă: Aceasta pentru că e greu de dovedit că a făcut-o intenţionat. Dar există o situaţie în care se prezumă că omul a acţionat cu rea voinţă – când se ia mită. Sunt probabil suficiente dovezi că există judecători care acţionează subiectiv având o recompensă. Ajungem exact la domeniul cel mai fierbinte, cel mai actual, cum îi excludeţi pe judecătorii bănuiţi?

Mihai Poalelungi: „Vrea să fac în scurt timp unele propuneri de modificare a legislaţiei. Aceste propuneri vor impulsiona reforma pe care noi ne dorim să o petrecem. Şi voi încerca mai departe să conving guvernul, Parlamentul ulterior ca aceste modificări să fie adoptate.”

Europa Liberă: Modificări orientate anume pentru lupta cu corupţia?

Mihai Poalelungi: „Şi nu numai. Inclusiv, dar nu numai. Lupta cu corupţia nu este o obligaţiune a Curţii Supreme sau a Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru aceasta avem Centrul Naţional Anticorupţie și Procuratura Anticorupţie, care trebuie să-şi facă treaba. Nu înaintez pretenţii faţă de Centrul Naţional Anticorupţie sau Procuratura Anticorupţie.

Menţionez că aceasta este obligaţiunea lor, indiferent de faptul că este judecător, procuror, deputat, ministru sau nu ştiu cine. Noi, Consiliul Superior al Magistraturii, trebuie să întreprindem toate măsurile pentru a fortifica integritatea judecătorilor şi a elimina din sistemul judiciar judecătorii care, în opinia noastră, nu sunt integri sau planează în jurul lor suspiciuni de lipsă de integritate.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră personal, ca un judecător cu experienţa de la CEDO, credeţi că este admisibil ca judecătorii să treacă testele de integritate, să fie provocaţi prin diferite metode?

Mihai Poalelungi: „Eu cred că noi trebuie să alegem pentru sistemul judiciar, aceasta ţine de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, pe cei mai buni jurişti profesionişti şi integri. Şi atunci nu ne va trebui să inventăm ca să stăm după colţuri să prindem pe cineva, să-i provocăm şi mai nu ştiu ce. Aceasta este problema cea mai importantă. Eu cred că cea mai mare problemă a

Judecătorii trebuie să fie cei mai oneşti, cei mai culţi oameni din societate.

societăţii este nivelul educaţiei care îl avem noi. Şi aceasta vizează întreaga societate, inclusiv sistemul judiciar. Sunt de acord că judecătorii trebuie să fie cei mai oneşti, cei mai culţi oameni din societate. Aceşti oameni trebuie să devină judecători. Dar avem mulţi profesionişti foarte buni, corecţi, culţi, care nu doresc să vină în sistemul judiciar. Şi chiar am făcut aceste propuneri şi anterior, la jurişti foarte buni, care nu doresc să vină. E mai bine să stai într-o parte să critici pe cineva. Cu mult mai complicat e să lucrezi.”

Europa Liberă: Dar explicaţia poate e mult mai simplă. Masa critică a judecătorilor astăzi este totuşi de aşa natură că nu inspiră încredere acestor meseriaşi, dar şi celor judecaţi mai ales.

Mihai Poalelungi: „Eu v-am adus cifrele în privinţa îmbunătăţirii calităţii. Singur aţi spus, şi eu sunt de acord cu ceea ce aţi spus dumneavoastră, că un criteriu de apreciere a calităţii lucrului sistemului judiciar moldovenesc este numărul de hotărâri de condamnare la CEDO şi caracterul acestora.”

Europa Liberă: Da, rândunelele care pleacă acolo.

Mihai Poalelungi: „Da. Eu am adus cifre reale, care nu sunt ale mele, sunt difuzate de către Curtea Europeană. Din 2011, de la 30% admisibilitate la 1,8% am ajuns, însă noi nu am reuşit ca imaginea sistemului judiciar să se îmbunătăţească tot în astfel de proporţii, cu toate că calitatea lucrului s-a îmbunătăţit esenţial. Sunteţi de acord? Înseamnă că în acest sens este vorba şi de faptul cum este difuzată informaţia privind activitatea sistemului judiciar în societate. Şi eu cred că în acest aspect sunt rezerve.”

Europa Liberă: M-aţi adus exact la ultima întrebare a acestui interviu. Predecesorul dumneavoastră a avut un calificativ dur la adresa presei, nu-l mai citez încă o dată, toată lumea îşi aminteşte. Dumneavoastră cum aţi vrea să fie presa în raport cu instituţia pe care o conduceţi, dar şi cu judecătorii, astfel încât să existe într-adevăr o percepţie cât mai obiectivă, cât mai echidistantă, oamenii să aibă încredere în judecători?

Mihai Poalelungi: „Avem standardele europene internaţionale. Presa este câinele de gardă a societăţii şi o a patra putere în stat. Toată lumea recunoaşte acest fapt. Relaţiile presă şi sistemul judiciar consider că trebuie să fie bune. Bune în ce sens? Noi nu trebuie să fim prieteni. Pentru că presa, împreună cu societatea civilă, trebuie să facă presiuni asupra sistemului judiciar, ca sistemul judiciar să dea soluţii corecte şi legale. Şi acest sistem judiciar să fie respectat în societate. În acelaşi timp, mi-aş dori ca presa să fie corectă cu noi şi să nu fim dezonoraţi şi defăimați. Pentru că aceasta duce la lezarea imaginii

Reformele se vor termina, în ceea ce ţine de sistemul judiciar, atunci când societatea va fi mulţumită în ansamblu de acest sistem.

sistemului judiciar şi la lipsa de respect în societate a acestui sistem. În acelaşi timp, se întâmplă un lucru straniu. V-am spus, calitatea lucrului s-a îmbunătăţit, am adus cifre. Sistemul judiciar are o imagine, ca să nu spun foarte rea, nu prea bună, pe de o parte. Şi pe de altă parte, numărul de cereri care se depun în instanţele de judecată se măreşte zi de zi. Cetăţenii vin şi se adresează în judecată, mizează pe hotărâri corecte şi legale. Şi noi spre asta trebuie să tindem şi cred că în ultimul timp am îmbunătăţit calitatea actului de justiţie. Nu spun că acesta este punctul culminant. Pentru mine reformele se vor termina, în ceea ce ţine de sistemul judiciar, atunci când societatea va fi mulţumită în ansamblu de acest sistem. Iată atunci vom putea vorbi că da, reformele au reuşit.”

Europa Liberă: Dar cum veţi simţi că s-a schimbat atitudinea? Ce înseamnă să fie societatea mulţumită? Cum veţi măsura acest grad de mulţumire?

Mihai Poalelungi: „Cum îl măsurăm şi acum, prin sondajul opiniei publice. Dar depinde şi cum faci acest sondaj. Poţi face sondaj întrebându-l pe cineva care n-a fost niciodată la instanţa de judecată, care are o opinie, numai ce a auzit de undeva sau de la televizor, sau din presă. Sau o altă modalitate, la ieşirea din instanţa de judecată, să-l întrebi pe fiecare care este atitudinea faţă de instanţa de judecată, inclusiv pe cei care au avut câştig de cauză, şi pe cei care n-au avut câştig de cauză.”

Europa Liberă: Nu vreau să anticipez discursul dumneavoastră, pe care îl vom aştepta la adunarea judecătorilor. Şi totuşi, dacă ar fi să ne spuneţi în două cuvinte, care, după părerea dumneavoastră, este veriga cea mai slabă astăzi, care trebuie urgent recuperată, redresată, poate şi lucruri tehnice, cum ar fi lipsa sălilor de judecată, cum ar fi sarcina pe un judecător, cum ar fi salarizarea?

Mihai Poalelungi: „Am să răspund în felul următor. Reforma, în opinia mea, s-a petrecut în trei direcţii. Prima a fost modificarea legislaţiei, esenţial s-a făcut ceea ce s-a putut şi acum se va mai face ulterior, pentru că este un proces continuu. Altul este asigurarea judecătorului în ceea ce ţine de pensii şi salarii, ceea ce s-a făcut deja. Şi alt treilea este responsabilizarea judecătorilor şi calitatea actului de justiţie, care au mers toate trei împreună.

Acum noi trebuie să punem punct pe responsabilizarea judecătorilor în primul rând şi pe calitatea actului de justiţie. Or, responsabilizând judecătorii, vom avea calitate, or vom da calitate, calitatea îi va responsabiliza pe judecători. De vorbit că vreo verigă a sistemului judiciar, vreo instanţă ar fi cu probleme, au fost cu probleme mari instanţele economice, care au fost lichidate şi, fără să-i obijduiesc pe cei care au activat la Curtea de Apel Bender, dar şi acolo au existat multe carenţe. La momentul actual este vorba de întregul sistem judiciar, de toţi judecătorii, care trebuie să-şi dea seama unde lucrează, care sunt obligaţiunile lor şi să dea calitatea, ca societatea să fie mulţumită. Or, dacă societatea nu este mulţumită, aceşti judecători trebuie schimbaţi. Noi suntem pentru societate, sistemul judiciar, şi nu societatea pentru noi. Dacă noi nu dăm calitatea pe care o doreşte societatea, înseamnă că aşa judecători nu trebuie.”

Europa Liberă: Foarte scurt, domnule Poalelungi, au scăpat judecătorii de tutela politică şi de interese obscure? Puteţi spune că astăzi deja e o pagină întoarsă?

Mihai Poalelungi: „Eu cred că aceasta nu constituie o problemă la momentul actual. A constituit cândva, la momentul actual aceasta nu este o problemă, problema este acum a judecătorilor înșiși. Ei trebuie să se reformeze dinăuntru, sistemul, şi fiecare judecător în parte să-şi îndeplinească obligaţiunile la nivelul cuvenit. Aceasta e problema cea mai mare.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG