O declaraţie făcută de președintele Franței, François Hollande, că NATO ar trebui să oprească temporar procesul de extindere, este analizată în Muntenegru și Georgia. Ambele state lucrează de ani de zile la integrarea în Uniunea Europeană și în NATO şi niciodată până acum nu li s-a spus că uşa Alianţei ar fi deocamdată pentru toţi, nu doar pentru ei închisă. Cu o Franţă ce pare să stea ferm pe poziţia stopării temporare a procesului de extindere NATO, ce ar putea face ţările din estul Europei ca să-şi asigure securitatea? O întrebare pe care le-am adresat-o, pe rând, analistului georgian al Europei Libere, Koba Liklikadze, şi expertului IPP de la Chişinău, Iurie Pîntea.
Politicienii georgieni au căutat în general să minimalizeze importanţa acestei declaraţii a liderului francez, ne-a spus Koba Liklikadze, ceea ce nu-l miră pe analist, pentru că în caz contrar aceşti politicieni ar trebui să recunoască că au lansat promisiuni deşarte atunci când au pledat pentru această aderare.
„François Hollande are o situaţie electorală complicată în ţara sa, iar pe extinderea NATO el nu are cum să obţină dividende politice în Franţa, prin urmare de asta face astfel de declaraţii”, astfel au reacţionat, spune Koba Liklikadze, politicienii georgieni la spusele preşedintelui unuia dintre statele importante membre NATO.
Se poate ca François Hollande să-şi fi exprimat totuşi un punct de vedere propriu, ce nu reflectă părerea Alianţei, şi speranţa Georgiei să fie primită vreodată în NATO să nu fie doar un vis? Koba Liklikadze este mai degrabă sceptic pentru că asta ar însemna să se uite reţinerea dintotdeauna manifestată de Franţa în chestiunea alipirii Georgiei de către NATO. Liklikadze invocă în context exemplul macedonian:
„Uitaţi-vă ce se întâmplă în ultimii zece ani cu Macedonia – această ţară şi-a onorat toate angajamentele, iar pe final decizia a fost amânată doar pe motivul că Grecia îi pretinde să-şi schimbe denumirea.”
Koba Liklikadze crede, totuşi, că ceea ce contează cu adevărat, indiferent de realismul perspectivei aderării, sunt reformele pe care reuşeşte Georgia să le pună în practică în procesul de pregătire de integrarea euroatlantică. „Acele reforme ce rezultă din planurile anuale de cooperare NATO-Georgia fac ca Georgia să devină, pas cu pas, un stat normal şi avansat,” explică Liklikadze. „Nu e nimic rău dacă te antrenezi zi de zi ca să intri într-un club sportiv şi nu poţi intra în el. În definitiv, acest club se poate închide, dar se poate deschide altul, iar tu vei fi într-o formă sportivă excelentă”, mai spune analistul georgian.
Expertul Institutului de Politici Publice de la Chişinău, Iurie Pîntea, remarcă, pe de altă parte, o indiferenţă gravă şi periculoasă, spune el, a clasei politice moldoveneşti faţă de subiectele de securitate:
„Republica Moldova este în general foarte pasivă în această chestiune. Cetăţeanul moldovean nu e preocupat de această problemă şi nu o înţelege. Politicienii nu abordează nici ei acest subiect. Confruntarea aceasta de idei Uniunea Europeană-Uniunea Vamală este prezent în dezbateri politice doar prin perspectiva avantajelor economice. Din păcate constat că noi nu înţelegem ce e securitate şi nu facem eforturi ca să ne-o asigurăm. Noi aşteptăm să vină cineva să ne-o asigure,” explică expertul IPP.
Iurie Pîntea mai crede că orice dezbatere despre Republica Moldova şi NATO va rămâne sterilă atâta timp cât Chişinăul nu va începe cel puţin să întreprindă ceva pentru a-şi pune în practică propria strategia de securitate naţională. „Noi suntem specialişti foarte mari în geostrategie, dar din păcate facem foarte puţin la nivel naţional ce e securitatea cetăţeanului, cum poate fi ea asigurată şi cine este de asta responsabil,” conchide expertul de la IPP.
