Linkuri accesibilitate

România: religia în școală sau cum Biserica a bătut din nou statul laic


Statul român continuă să amestece lucrurile, ca și cum nu ar avea la bază laicitatea.

Jurnaliști cunoscuți, scriitori, actori celebri din România au făcut numeroase clipuri video pentru a-i convinge pe părinți să-și înscrie copiii la ora de religie și chiar mai mult pentru a-i face pe aceștia să se revolte împotriva deciziei Curți Constituționale de anul trecut, care a decis că această materie nu trebuie să mai fie obligatorie. Spoturile au fost transmise inclusiv la televiziunea publică, iar Consiliul Național al Audiovizualului a încurajat difuzarea acestora. Există, în plus, o presiune incredibilă din partea școlilor pentru a-i convinge pe părinți să semneze formulare pentru aceste ore. Mulți profesori de religie și-au făcut la rândul lor lobby amenințând copiii cu iadul. Nici Parlamentul nu s-a grăbit să refacă Legea Educației, în sensul cerut de Curtea Constituțională.

Până acum, această lege prevedea că cei care nu optau pentru ora de religie ar fi trebuit să facă cereri în acest sens, numai că retragerea de la aceste cursuri era aproape imposibilă. Orele erau puse în mijlocul programului, iar școlile nu puteau oferi nici materii alternative, nici supravegherea celor celor care refuzau religia, așa că părinții trebuiau să declare că își asumă supravegherea copiilor în intervalul respectiv.

Potrivit statisticilor se pare că 88 la sută dintre părinți ar fi optat deja în favoarea orelor de religie. Mulți, probabil, sub impactul propagandei impresionante a Bisericii Ortodoxe Române printr-o organizație constituită rapid, care a făcut o campanie extrem de dură, inclusiv prin spoturile video difuzate. Într-unul dintre ele o voce plăcută, decupată parcă din filemele documentare spune, în vreme ce înlocuiește cu o icoană portretul lui Ceaușescu :“în urmă cu mai bine de 25 de ani, românii au luptat pentru libertate și au învins”, iar acum “copii acelorași români sunt amenințați de o democrație prost înțeleasă”.

Asociația Părinți pentru Ora de Religie a devenit brusc extrem de activă în școli, pe internet, la televiziuni, pe site-urile de știri, peste tot. O omniprezență susținută din umbră cu toate mijloacele necesare de Biserica Ortodoxă Română, inclusiv prin televiziunea Trinitas, patronată de Biserică. Asociația este condusă de o cunoscută realizatoare radio (Liana Stanciu) și are printre membri fondatori un consilier de la ministerul Educației (Romeo Moșoiu).

Nu e nicio mirare că pentru clericii ortodocși dreptul de a alege nu e bine văzut, dar este greu de înțeles implicarea unei părți credibile a elitei culturale autohtone în această propagandă, de pildă a scriitoarei Ana Blandiana, una dintre vocile cele mai puternice în susținerea democrației, imediat după căderea comunismului. Patriarhul Daniel a vorbit la Liturghia de duminică despre necesitatea orelor de religie, la fel au făcut și preoții, iar unele mănăstri au organizat concursuri cu premii pentru eseuri pe tema orei de religie. Liderii de opinie ponderați, cei care sunt de altă părere aproape că nu s-au auzit în presa de mare audiență.

Dezbaterea a fost dezechilibrată, iar Biserica Ortodoxă și-a dovedit din nou influența, în condițiile în care aceste ore de religie sunt dedicate aproape în exclusivitate catehismului și rugăciunilor așa cum se practică de către ortodocși. Celelalte culte sunt ponegrite în unele manuale de religie, iar copiilor care vin din familii care nu aparțin Bisericii Ortodoxe nu li se oferă cursuri similare.

Fostul ministru al Educației, Mircea Miclea observă într-un articol că în actuala programă școlară, disciplina „educație religioasă” apare din clasa pregătitoare până în clasa a douăsprezecea, adică 13 ani de studiu. Prin comparație psihologia se studiază 1 an, logica 1 an, filosofia 1 an, educația civică 1 an, economia 1 an.

Ce caută religia în școală este încă o întrebare căreia nu vor să-i găsească răspuns nici politicienii, nici tehnocrații din ministerul de resort. Statul român continuă să amestece lucrurile, ca și cum nu ar avea la bază laicitatea, lăsând tradiția bizantină să-și demonstreze persistența, iar Biserica Orotodoxă să aibă în continuare putere asupra deciziilor politice.

Politigraf

XS
SM
MD
LG