Linkuri accesibilitate

Invitata serii este ziarista Rodica Mahu.

Mircea V. Ciobanu remarcă în spaţiul nostru public un activism salutar: „Un prieten presupunea că proiectul „DA” ar fi o contra-mişcare a lui Filat pentru contracararea „Proiectului Leancă”. Dar platforma e formată tocmai din cei nemulţumiţi de politica lui Filat. Altceva însă e nostim aici: reieşea că toţi cei nemulţumiţi de deturnarea parcursului european trebuie să stea în poziţie de drepţi şi să aştepte „proiectul” noului Messia al politicii moldoveneşti. Şi nimeni să nu-i încurce. Dar iată că un alt prieten sugerează (cu trimitere la acelaşi Filat) că proiectul Leancă l-ar avea ca arhitect pe Vlad Plahotniuc. Suspiciunea e confirmată de comportamentul cam ciudat al fostului premier, care îi învinuieşte de toate relele (inclusiv de deturnarea parcursului european) doar pe foştii camarazi de partid, nu şi pe cei din PD: Plahotniuc, Lupu, Diacov. Ce ar fi de zis?”, conchide Mircea V. Ciobanu: „Simplu: trebuie urmărite atent toate mişcările. Iar dacă vrei să construieşti o mişcare proeuropeană, ca alternativă puterii, nu aştepta că toată lumea te va aplauda. Vor încerca să te compromită foştii prieteni şi viitorii adversari. Vei avea de luptat nu numai cu proasiaticii, ci şi cu proeuropenii care nu sunt de acord cu tine”, opinează Mircea V. Ciobanu.

Adrian Ciubotaru găseşte tot mai des în presa occidentală că «am asista, în prezent, nu atât la o ciocnire a civilizaţiilor (culturilor), cât la un conflict între lumea civilizată și „barbarie”/ „sălbăticie”. Într-adevăr, ceea ce se întâmplă cu ostaticii islamiștilor în Siria, cu statuile asiriene în Mosul, cu civilii în Donbass pare să confirme această părere. Liderii islamiștilor și cekiștii lui Putin știu foarte bine ce fac. Un simplu război de uzură, cu toate victimele pe care le-ar produce acesta în rândul civililor, sponsorizarea separatismului și construirea de califate sau republici populare nu-l pot înfricoșa pe autosuficientul cetățean occidental. Pe când actele de barbarie afișată, oricât de puține sau nesemnificative ar fi acestea, în plan istoric, îl șochează cu adevărat pe european, întrucât țintesc ceea ce este mai fragil în orice conștiință: stereotipurile.”

Svetlana Corobceanu scrie despre supliciul unei mame de 75 de ani, al cărei fiu a căzut în 1992 pentru independenţa Republicii Moldova. Femeia în vârstă de 75 de ani are grijă de una singură de celălalt fiu al său, în vârstă de 49 de ani, ţintuit la pat. Bărbatul cântăreşte mai mult decât mama sa, care e nevoită să-l ridice de câteva ori pe zi. La rugăminţile de a i se acorda un cărucior, cel vechi fiind nefuncţional, femeia nu a primit deocamdată niciun răspuns din partea autorităţilor.

Victoria Popa scrie despre Valentin Grăjdari, un carabinier de 19 ani, care a găsit cele mai sincere cuvinte pentru mama sa, o femeie simplă din s. Brăneşti, raionul Orhei. Scrisoarea tânărului a fost selectată din cele peste 100 de răvaşe participante la concursul „O scrisoare dedicată mamei”, organizat de Departamentul Trupelor de Carabinieri al MAI. „Dragă mamă… am atâtea să-ţi spun, să-ţi mulţumesc, dar nu am curajul. Dragostea ce ţi-o port este dragostea pe care n-o pot descrie”.

[transcriere: Tamara Grejdeanu]

XS
SM
MD
LG