Linkuri accesibilitate

Este oare Uniunea Europeană pe cale de a reconsidera Politica de Vecinătate?


Drapelele UE la sediul Comisiei Europene din Bruxelles

Drapelele UE la sediul Comisiei Europene din Bruxelles

Numirea lui Mogherini întâmpinase opoziție din partea capitalelor care se temeau că ea ar putea avea o atitudine favorabilă Moscovei.

Comisia Europeană pare că s-ar pregăti să abandoneze planul vechi al Politicii de Vecinătate, care a rămas oricum, în forma sa actuală, o ficțiune goală, analizând în același timp posibilitatea ameliorării relațiilor cu Rusia.

Toate acestea sunt analizate într-un proiect realizat de experții din Serviciile de Acțiune Externă ale UE (EEAS) la care corespondentul Europei Libere la Bruxelles, Rikard Jozwiak a avut acces astăzi. Proiectul, intitulat „Spre o nouă politică a vecinătății”, va fi prezentat miercuri 4 martie de către șefa diplomației europene Federica Mogherini și responsabilul cu politica de vecinătate Johannes Hahn.

Politica de Vecinătate a fost lansată în 2003, acoperind țările limitrofe ale Mării Mediterane și șase republici foste sovietice vecine cu Europa. Din 2009, acestea șase au fost regrupate într-un program separat: Parteneriatul Estic, care face însă în continuare parte din Politica de Vecinătate.

Cele șase țări foste sovietice ale Parteneriatului Estic sunt: Ucraina, Belarus, Moldova, Georgia, Armenia si Azerbaidjanul. Lor li se acordă o serie de facilități comerciale si au primit cu toatele promisiunea ușurării regimului vizelor, Moldova fiind singura din ele care beneficiază deja de suprimarea totală a obligativității vizei.

Trei dintre ele: Moldova, Georgia și Ucraina au mai semnat și Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Acestea sunt, de altfel, tocmai țările cu părți din teritoriu ocupate de Rusia, care încurajează tendințele separatiste.

Moldova, Georgia și Ucraina, ar putea fi în mod direct afectate de o modificare a dispozitivului actual al relațiilor UE cu Rusia și cu ceilalți vecini. Guvernele pro-europene de la Kiev, Tbilisi și Chișinău și-au bazat până acum strategia comunicațională la ele acasă pe certitudinea unui sprijin permanent din partea UE și a unei atitudini europene ferme vizavi de Rusia, prin menținerea sancțiunilor și a unei distincții nete între, pe de o parte, tinerele democrații aflate în tranziție și care au vocația de a intra în Europa, și Rusia pe de altă parte, cu întreaga sa derivă neo-imperială și care e ținută de Europa la distanță. Perspectiva destrămării actualului dispozitiv și a unei apropieri a Europei de Rusia nu poate fi decât perturbantă pentru fragilele democrații rămase într-o zonă cenușie.

Proiectul de document ce va fi prezentat miercuri nu menționează Rusia direct, dar vorbește despre “unii parteneri aflați în afara vecinătății” care ar merita să fie “asociați mai îndeaproape".

La fel proiectul pune întrebarea dacă nu ar fi nevoie de “modalități mai flexibile de a lucra cu vecinii vecinilor”.

Rusia este însă abordată și explicit atunci când se pune întrebarea ce s-ar putea face pentru a asigura “o mai mare coordonare între Politica de Vecinătate și relațiile UE cu Rusia și cu țările Asiei Centrale”.

Federica Mogherini

Federica Mogherini

Nu e prima oară că Federica Mogherini pregătește un asemenea proiect care propune ameliorarea relațiilor cu Rusia în ciuda situației din Ucraina. Un document similar, o schiță de dezbatere, fusese trimis capitalelor cu puțin timp înainte ca forțele pro-ruse din Ucraina să bombardeze portul Mariupol, care le-ar asigura separatiștilor continuitatea teritorială între Donbass și Crimeea.

Schița de dezbatere a fost la vremea respectivă respinsă de mai mulți miniștri de externe din țările Uniunii Europene.

Mogherini, 42 de ani, este o fostă militantă comunistă, scurtă vreme ministru de externe al Italiei. Numirea ei anul trecut în funtea diplomației europene întâmpinase opoziție din partea multor capitale care se temeau că ea ar putea avea o atitudine prea favorabilă Moscovei.

Documentul vine acum tocmai pe fundalul divergențelor dintre diferitele capitale în legătură cu gradul de severitate al sancțiunilor impuse Moscovei și cu necesitatea menținerii și întăririi lor.

Pe de altă parte, proiectul care va intra în dezbatere miercuri la Bruxelles, ar trebui să bucure țările „din vecinătate” care aspiră la mai mult decât asocierea la UE și anume la integrarea în Uniunea Europeană:

„Ar trebui Uniunea Europeană să se gîndească la forme noi de colaborare mai aprofundată pentru a satisface aspirațiile ...acelora care nu văd în acordul de asociere stadiul final al integrării politice și economice?”

În același timp, documentul sugerează și posibilitatea ca UE să joace un rol mai larg în rezolvarea așa-numitelor conflicte înghețate, cum e cel din Transnistria, dar și din regiunile separatiste Osetia de Sud și Abhazia din Georgia. Și, în același timp, e menționat faptul că succesiunea de crize politice din est, “de la cea din Georgia in 2008 până la actualul conflict din Ucraina, au avut ca sursă și implicarea din ce în ce mai mare a Rusiei”.

Asta, spune proiectul “a dus la exacerbarea divergențelor între UE și Rusia”.

Parteneriatul Estic s-a destrămat rapid în ultimii doi ani, sub presiunea Rusiei, presiune aplicată de Moscova diferit de la o țară la alta. Cele șase țări s-au împărțit în două grupe: cele care continuă să se apropie de Europa și care au semnat câte un Acord de Asociere cu UE: Moldova, Georgia și Ucraina și celelalte trei - Armenia, Azerbaidjan și Belarus, care au trebuit să renunța la această apropiere de UE.

Belarus și Armenia au fost obligate să se alăture Uniunii Vamale cu Rusia, Belarus chiar de la început, Armenia începând de anul trecut. Armenia a încercat o vreme să mențină ambele posibilități deschise, spreând să poată semna un acord și cu UE, în paralel cu intrarea sa în Uniunea Vamală a Rusiei, însă era limpede că lucrul nu e posibil. O țară nu poate participa simultan la două uniuni vamale diferite, lucru la care se mai adăugau și probleme politice.

Cât despre Azerbaidjan, un regim dinastic autoritar, care se finanțează din mana resurselor petrolului și gazelor, regimul de la Baku încearcă să păstreze o balanță între Rusia și Occident. Occidentalii, la rândul lor, caută să menajeze acest important furnizor de hidrocarburi, deși regimul politic din Azerbaijan se deosebește prea puțin de cel din Belarus.

In sfârșit, Belarus-ul lui Aleksandr Lukașenka, după ce a fost supus sancțiunilor europene, beneficiază acum de o acalmie politică, jucând rolul vecinului stabil și organizând recentele întâlniri care s-au încheiat cu acordurile de la Minsk dintre Ucraina și Rusia.

XS
SM
MD
LG