Activistul Anatol Mătăsaru spune că va contesta pedeapsa de doi ani de închisoare cu suspendare la care a fost condamnat pentru protestul său din 2013, când a adus în fața Procuraturii Generale o instalație în formă de membru viril, pentru a ridiculiza independența justiției. Mătăsaru nu se afla la primul asemenea protest, dar crede că acesta i-a fost fatal pentru că instalația din 2013 avea atașat portretul liderului democrat, Marian Lupu, partidul căruia nominalizase procurorul general.
Anatol Mătăsaru a declarat că a recurs la gestul eminamente satiric, în opinia sa, pentru a-şi face cât mai vizibilă opinia că instituţiile de drept sunt politizate şi corupte. Acțiunea lui a fost considerată de instanţă drept una amorală, fiind calificată drept huliganism. În cazul în care activistul va fi condamnat pe un alt dosar penal, atunci se vor cumula pedepsele şi el riscă puşcărie reală.
„Metodele mele sunt verificate. Ele sunt pe aşa o muchie, între legal şi penal. S-a expus şi Curtea Europeană pe cazuri similare, încă şi mai critice, şi s-a dat câştig de cauză. Adică este o practică deja, care pentru un protest, pentru libertatea de exprimare, chiar în modul acesta, cum li se pare lor vulgar, nu se condamnă. Ar trebui politicienii şi funcţionarii noştri să accepte critica. Chiar asta nu-i penal, e o contravenţie, dacă până la atâta, dar nici penal nu e”.
Anatol Mătăsaru regretă că protestele sale calificate drept excentrice sunt mai curând sursă de amuzament în loc să-i determine pe oameni să gândească despre mesajul pe care îl lansează.
Un alt activist, Oleg Brega afirmă că Mătăsaru a deranjat anumiţi demnitari, în caz contrar nu ar fi fost condamnat la puşcărie, fie şi cu suspendare. Oleg Brega are o altă interpretare a gestului lui Anatol Mătăsaru:
„La noi altfel presa nu te bagă în seamă decât dacă ieşi cu mii de oameni în stradă şi atunci manifestanţi, activişti, ca Anatol Mătăsaru, recurg la metode din acestea artistice ca să atragă atenţia mai ales a presei. Altfel mesajul nu ajunge nici la cei cărora li se adresează, demnitari, nici la publicul larg. Şi de aceea a folosit măgarul, porcuşorul şi alte instrumente”.
Oleg Brega spune că Anatol Mătăsaru a protestat paşnic şi legal, iar metodele lui sunt utilizate peste tot în lume.
Directorul Centrului de Resurse Juridice din Moldova, Vladislav Gribincea, opinează că limita dintre libertatea de exprimare şi protecţia moralităţii este extrem de fină şi nu poate fi determinată cu exactitate. El spune că sunt mai multe elemente care trebuie luate în calcul atunci când se pune pe cântar interesul public şi libertatea de exprimare.
„Trebuie de văzut totuşi în fiecare caz concret care au fost motivele pentru a recurge la o formă de exprimare sau alta. Din câte înţeleg eu, în cazul dnului Mătăsaru, mesajul era clar – de a atrage atenţia asupra ilegalităţilor comise de către autorităţi, nu pur şi simplu în scop de ofensare sau de altă natură, pe de o parte. Pe de altă parte, această potenţială ofensă nu a fost dusă unei persoane concrete. A treia chestiune, chiar dnul Mătăsaru a suferit de pe urma unor ilegalităţi, care a dus chiar şi la câştig a cauzei la CEDO”.
Potrivit lui Vladislav Gribincea, în jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului există cazuri similare, urmare a cărora anumite state au fost condamnate de CEDO, alteori s-a constatat că intervenţia autorităţilor a fost proporţională. În opinia juristului, o expertiză calificată neapărat va fi să analizeze sancţiunile aplicate şi motivele invocate de judecători şi procurori. Dar nu încape îndoială, spune Vladislav Gribincea, şi libertatea de exprimare, şi toleranţa au limite.
