Linkuri accesibilitate

Avertismentele NATO și Moldova


Militari americani la aplicații NATO în apropiere de satul Novo-Sello, Kosovo, 26 februarie 2015

Militari americani la aplicații NATO în apropiere de satul Novo-Sello, Kosovo, 26 februarie 2015

De vorbă cu Radu Sebastian Ungureanu, lector la Școala Națională de Studii Politice și Administrative de la București.

„Republica Moldova este una din țările asupra cărora Rusia își îndreaptă privirea, după Ucraina”, a avertizat joia trecută comandantul suprem al Forțelor aliate ale NATO în Europa, generalul american Philip Breedlove, în cursul unei audieri în Congresul de la Washington. „Sperăm ca scenariul ucrainean să nu se repete în Moldova. Nu avem voie să uităm de conflictul transnistrean și ne îngrijorează că toate străduințele internaționale au eșuat până acum,” a declarat şi cancelarul german Angela Merkel la întrevederea avută cu președintele României, Klaus Iohannis. La aproape o săptămână de la formularea acestor noi îngrijorări, pericolele invocate au suscitat şi în presa de la Chişinău comentarii ce oscilează în jurul nevoii ca Republica Moldova să se gândească deja foarte serios asupra ridicării gradului său de securizare. I-am solicitat tălmăciri ale pericolelor care se au în vedere de către SUA şi UE, dar par nevăzute de clasa politică de la Chişinău, unui universitar român, Radu-Sebastian Ungureanu, lector al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative de la Bucureşti.

Radu-Sebastian Ungureanu: „Din acest punct de vedere, eu înţeleg poziţia decidenţilor din Republica Moldova. Nu au foarte multe opţiuni, chiar dacă ameninţarea ar fi reală. Ce ar putea să facă totuşi? Dincolo de situaţia politică foarte spartă, foarte puţin coerentă, ce lipseşte cu adevărat în Republica Moldova, din punctul meu de vedere, este orientarea strategică general acceptată. Avertismentele astea vin, de fapt, pentru o citire oarecum de la departe. Chiar dacă lucrurile astea s-ar petrece şi ar exista o politică rusă foarte agresivă faţă de Republica Moldova, de fapt NATO nu are argumente să acţioneze. Ar fi doar condiţii politice extrem de speciale în care NATO ar putea întinde nişte garanţii de securitate. Dar în condiţiile în care Acordul de la Minsk ar funcţiona, am putea asista la oarecare detensionare a situaţiei în Ucraina. În definitiv, chiar şi la nivel economic Rusia dă semnale că intenţionează să relaxeze problema asta. Ceea ce cred că îşi doreşte de fapt Rusia este o conversaţie directă cu SUA în chestiunea asta. Dar adevărul este că Rusia îşi permite din ce în ce mai puţin să tensioneze situaţia. Evident că la Chişinău lucrurile se pot vedea puţin altfel. Iar decidenţii, oricare ar fi aceştia, au de făcut de fapt un balet foarte complicat între opţiunile politice ale populaţiei, presiuni externe de care nu pot scăpa şi, evident, problema transnistreană. Acolo este una din problemele cheie, fiindcă Republica Moldova nu este pregătită să admită nici un fel de decizie în problema transnistreană.”

Europa Liberă: Ce credeţi despre această strategie a Chişinăului de „supravieţuire” oarecum în condiţii geopolitice complicate?

Radu-Sebastian Ungureanu

Radu-Sebastian Ungureanu

Radu-Sebastian Ungureanu: „Problema cea mare stă nu în decidenţi, ci în însăși structura societăţii şi moştenirile istorice. De fapt, oamenii politici ajung la putere cumva, dincolo de tot felul de acuzaţii pe care le putem aduce de corupţie, lipsă de viziune ş.a.m.d., in urma unui vot. Câtă vreme corpul politic de fapt se îndreaptă extrem de greu, alege extrem de greu o direcţie, decidentii sunt condamnaţi să facă chestia asta. Chiar dacă să presupunem că în intervalul foarte generos de 10-15 ani Republica Moldova devine membru al UE asta nu oferă garanţia securităţii acestei decizii. Iar marea ameninţare in sfârşit provinde de fapt tot din interior, adică problema transnistreană e la locul ei, nu s-a întâmplat absolut nimic. Transnistria este un paradis al corupției şi chiar al afacerilor mafiote, cel puţin aşa se văd lucrurile de la Bucureşti. Problema cea mare de fapt este că acest balet, această lipsă de decizie este relativ uşor de înţeles, de la Bucureşti, cel puţin. Au foarte puţine opţiuni la dispoziţie. Chiar dacă apropierea de UE ar creşte nivelul de prosperitate, eventual ar schimba opţiunile politice fundamentale ale populaţiei, din punct de vedere strict strategic această pârghie extrem de puternică a Moscovei asupra Republicii Moldova care este conflictul transnistrean rămâne. Fără o Ucraină puternică şi solidă, securitatea Republicii Moldova va fi în continuare ameninţată nu doar la nivel simbolic. Este oricând posibil ca acolo să reizbucnească un conflict. Este clar. Cea mai bună şansă a Republicii Moldova de fapt stă în stabilizarea situaţiei din Ucraina şi orientarea politică relativ clară a Ucrainei. Cred că asta este cea mai bună garanţie la care se poate aştepta. Dar problema rămâne la locul ei. Este un fost spaţiu imperial care circulă foarte mult şi sunt foarte mulţi oameni care au şi nostalgii, şi există legături sociale imposibil de negat. Iar opţiunile unui decident particular, inclusiv ale actualei coaliţii de la guvernare, provin din măsura acestei ambivalenţe a populaţiei.”

Europa Liberă: Se discută acum la Chişinău un proiect al PCRM, partid care într-un fel s-ar afla la guvernare deşi într-o coaliţie camuflată, un proiect despre neutralitate permanentă. În opinia Dvs. adoptarea unui asemenea document ce semnal ar fi?

Radu-Sebastian Ungureanu: „Nu ar face decat sa confirme ce spuneam mai devreme. Fiindcă chiar dacă ar fi un guvern foarte pro-occidental la Chisinau, marea problemă este stabilitatea acelei decizii. Vă spun cum arată lucrurile în interiorul NATO. La ora actuală, de exemplu, sunt întrebări în interiorul Occidentului legate de loialitatea eventuală a unor state precum Ungaria, sau Bulgaria ş.a.m.d. În condiţiile în care vorbim de fostul spaţiu sovietic, deciziile sunt foarte greu de luat. Uitaţi-vă, de exemplu, că în urma crizei ucrainene în Ucraina sprijinul pentru integrarea în NATO nu a crescut impresionant de mult. Este o schimbare şi dacă aceste decizii nu sunt stabile astfel încât să le păstreze orice guvern care ajunge la putere, atunci din perspectiva NATO asta ar fi un aliat care nu-ţi aduce decât probleme. Acum mai mult de 10 ani Ucraina era marele candidat la aderarea la NATO. În schimb, imediat ce s-a schimbat Guvernul a apărut acordul de încheiere a bazei de la Sevastopol. Câtă vreme deciziile nu sunt relativ clare, stabile, mai ales la această frontieră de Vest a NATO şi UE, atunci presupun că toată lumea s-ar feri să ia o decizie foarte clară.”

Europa Liberă: Spuneaţi mai devreme că nu există opţiuni pentru decidenti şi chiar dacă Moldova s-ar confrunta cu o agresiune rusă nu prea ar putea NATO face nimic. Din punctul Dvs. de vedere, asta vorbeşte în sens negativ despre NAT, mai degrabă, sau despre Moldova, despre felul cum s-au miscat lucrurile in ea?

Radu-Sebastian Ungureanu: „În momentul când NATO promite securitatea statelor membr,e totodată spune ce nu face. O problemă precum ar fi instabilitatea in statele baltice ar fi suficientă. Nu îşi vor lua (statele mebre NATO) angajamente pe care nu le pot acoperi. Dacă e să discutăm foarte raţional, lărgirea NATO din punct de vedere strategic nu a adus nimic. Eu dacă aş fi decident american, mi-ar fi foarte greu să explic de ce este o necesitate să aperi toată Europa de Est cu toate problemele sale. În definitiv, bugetul NATO e plătit de contribuabilul american într-o proporţie covârşitoare. Statele europene au mare problemă, fiindcă aceasta extindere dincolo de angajamente devine la sfârşit o problemă foarte dubioasă. În definitiv, cu cine o faci? De ce o faci? Pentru ce o faci? Ca eventual să ai aliaţi nesiguri? Din punctul meu de vedere, cheia pentru toate aceste conflicte post-imperiale stă în fluiditatea opţiunilor politice ale populaţiei şi faptul că nu avem ceea ce se numeşte naţiune în sensul clasic, sau opţiuni strategice fundamentale – unde vrem să fim, ca cine vrem să fim, cine sunt prietenii noştri.”

Europa Liberă: Vorbiti despre lipsa de optiuni pentru decidenti. Dar macar sa nu tolereze aceste politici informaţionale promovate de Rusia prin intermediul canalelor de televiziune ruseşti în acest mod în Moldova ar putea decidentii?

Radu-Sebastian Ungureanu: „Putem să le luăm ca o combinaţie între corupţie si interese. Clasa politică, de fapt, reprezintă nişte interese economice. Între clasa economică şi cea politică e foarte greu să delimitezi clar ce e politicul, şi ce e economicul. Lucrurile astea sunt şi foarte greu de deblocat. Este o combinaţie de opţiuni politice fundamentate, în definitiv cineva finanţează chestiile astea, de echilibru politic foarte fragil şi interese economice pe scară mare. Când tu nu tolerezi aşa ceva, înseamnă că ai o opţiune politică foarte clară şi tu trebuie să o spui cuiva, acestor oameni care fac aceste lucruri. Dar ei sunt susţinuţi, au proprii partizani în interiorul RM pentru simplul motiv că circulă opţiunile. Dacă nu ar avea public, nu s-ar fi adresat nimănui. Dacă publicul i-ar respinge într-o măsură covârşitoare. Dar dacă propaganda are eficienţă, înseamnă că există un teren fertil. Problema cea mare sunt nici măcar decidenţii. Personal, de exemplu, mie mi-a plăcut domnul Leancă, Dar cu toata performanţa sa, a trebuit să duca o politică foarte complicată, o politică greu de ţinut. De asta folosesc cuvântul balet. Şi la sfârşit ce s-a întâmplat? A părăsit guvernarea. Fiindcă la sfârşit se adresează societăţii. Marea problemă e inclusiv corupţia. Corupţia nu vine din nicăieri, vine pe un teren fertil. Cineva le permite. Cineva consideră lucrurile astea legitime. Asta ar fi una din marele diferenţe între situaţia de acum 20 de ani din România şi cea din Republica Moldova. In Romania exista o opţiune politică foarte clară în interiorul societăţii. De asta nici un guvern nu va pune sub semnul întrebării această opţiune, nu va exista un discurs pro-rus sau anti-occidental consacrat. Există diferente mici ca suntem mai degrabă cu UE sau cu America. Asta sunt poveşti. Dar în Republica Moldova opţiuni strategice la momentul dat nu exista. Cine sa le hotărască? Un actor politic care câştigă legitimitate şi care reuşeştesa traseze, pe măsura stabilizării societăţii, opţiuni politice stabile, clare, ferme.”

XS
SM
MD
LG