Linkuri accesibilitate

„Rusia se întoarce în epoca sovietică” (Al. Lăzescu/„22”)


Eduard Hellwig și irealul parteneriat strategic cu Germania (ziare.com).

Chiar în ziua confirmării în Parlament a noului director al Serviciului Român de Informații, postarea sa mai veche pe blog despre o eventuală înlocuire a Londrei cu Berlinul pe o axă care duce de la București la Washington suscită comentarii. Iulian Chifu, un universitar care a ocupat funcția de consilier pe probleme de securitate al fostului președinte Traian Băsescu, aduce clarificări într-un interviu consemnat de ziare.com. Londra nu poate dispărea pe această „axă” - cuvântul nici nu-i place lui Chifu, din pricina incomodelor rezonanțe istorice. El reamintește apăsat că România are un parteneriat strategic cu Londra, așa cum are și cu Statele Unite și că „sensul unui parteneriat strategic conține și componentă de securitate-apărare comună”. Or, România nu are încă un parteneriat strategic semnat cu Germania, iar Germania, se știe, „nu are o inclinație deosebita în a juca un rol preeminent (în domeniul militar) nici măcar la nivel european”. Iulian Chifu invitat al site-ului ziare.com reamintește de asemenea că Eduard Hellvig nu a făcut o declarație publică pe tema orientării strategice a României, ci a fost vorba de o simplă postare pe blog, făcută mult înainte să fie nominalizat la șefia SRI. Singur domnia sa ar fi în măsură să explice ce a dorit să spună sau să închidă subiectul nemaiasumându-și acele opinii personale.

Presa acordă spații largi asasinării politicianului rus Vladmir Nemțov chiar în apropierea Kremlinului. În România liberă, Gabriela Anghel adună mai multe amănunte despre starea de spirit din Federația Rusă, unde revin în actualitate teoriile complotului. Parte din opinia publică e înclinată să vadă mâna Kremlinului în spatele acestui asasinat, dat fiind că Nemțov era cel mai proeminent opozant politic al lui Vladimir Putin. O altă parte a opiniei publice ar putea însă îmbrățișa sugestiile insidioase ale propagandei regimului Putin, făcută prin mass media: deja, scrie Gabriela Anghel, „aliaţii Kremlinului au denunţat o provocare ce vizează destabilizarea ţării. Şi de aici până la a acuza Occidentul de o astfel de destabilizare nu este decât un pas”. Mai nimeni nu crede că ancheta oficială pe care Vladimir Putin însuși a declarat că o va coordona va face lumină în acest caz. Dar „fie că Putin este sau nu vinovat de lichidarea criticului său, se arată în România liberă, Kremlinul este responsabil moral şi politic pentru climatul de agresivitate faţă de politicienii dornici de o democraţie în stil occidental, aşa cum era Nemţov.”

În revista 22, Alexandru Lăzescu scrie că „asasinarea lui Boris Nemțov readuce în atenție în primul rând atmosfera internă dintr-o țară în care ura, intoleranța, agresivitatea, sunt cultivate sistematic de o propagandă orchestrată de la cel mai înalt nivel. (...) Această monstruoasă mașinărie de propagandă a eliberat o imensă energie negativă, aproape imposibil de controlat chiar dacă cineva ar dori să o facă la un moment dat”. Boris Nemțov însuși constata recent într-un interviu: „În urmă cu trei ani eram încă o opoziție. Acum nu suntem nimic altceva decît niște dizidenți”. „Rusia se întoarce astfel în epoca sovietică”, constată Lăzescu, iar asta pare să rupă un anumit pact nescris, care datează încă din perioada Hrușciov: că puterea de la Kremlin nu va mai apela niciodată la metodele lui Stalin, care-și elimina fizic oponenții politici. „Rusia de astăzi devine, pe zi ce trece, tot mai impredictibilă. În sensul rău al cuvîntului”, încheie comentatorul de la revista 22.

XS
SM
MD
LG