Linkuri accesibilitate

Partidele se întorc deseori spre o finanțare ilegală, oferindu-le donatorilor favoruri si avantaje

Nu există nici o normă la nivel european pentru fondarea, finanțarea și funcționarea partidelor politice. Aici fiecare țară își fixează condițiile așa cum dorește, după cum fiecare țară fixează și pragul electoral, numărul necesar de procente la nivel național pe care un partid trebuie să le întrunească pentru a putea intra în parlament.

In România, legea a fost schimbată de altfel chiar săptămâna aceasta, când judecătorii CCR au admis contestaţia Partidului Pirat împotriva legii partidelor politice şi au decis că articolul prin care un partid poate fi fondat doar cu cel puţin 25.000 de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 18 judeţe ale ţării, minimum 700 în fiecare judeţ, nu respectă Constituţia.

Apoi, un partid trebuie sa aiba fonduri de functionare... Fonduri pentru a plati chiria sălilor de reuniune, imprimarea programelor si afiselor, remunerarea diferitilor colaboratori. Cât despre structura de conducere a partidului, primele doua posturi esentiale sint cel de presedinte si cel de contabil. Intr-o faza initiala, un partid politic poate fi compus doar din acestia doi.

Finanțarea partidelor politice a prilejuit, vreme îndelungata, chiar si in occident, o ciudata entorsa morala. Politicieni, altminteri onești au putut sa aprovizioneze haznaua golită a partidelor lor prin manevre frauduloase, sau aflate la limita fraudei. Multi au facut asta chiar din idealism politic, precum Helmut Kohl in Germania, de pildă, compromis intr-un scandal de finanțare ilegală a partidului creștin-democrat. Multă vreme, însă, cât nu ducea la îmbogățirea personală a unor demnitari, finanțarea partidelor prin comisioane si donații nedeclarate nu era considerată chiar un delict.

Nu numai Franța, dar si tari cu o tradiție democratica tot atat de veche, cum sunt Germania sau Belgia, s-au dotat foarte tardiv cu o lege a finanțării partidelor. Partidele politice au acum o personalitate juridică si dispun de un sistem de finanțare complex, care combina o sursa publica -- banii statului -- si surse private, din donații sau cotizații.

Adoptate târziu, legile privind finanțarea partidelor nu au corespuns multă vreme realității. In Germania, Franta, Italia sau Belgia partidele aflate la putere au continuat sa primească comisioane din partea unor mari firme care obțineau in schimb contracte publice.

Asa s-a întâmplat in Belgia, in anii 1990, cand secretarul general al NATO de atunci, belgianul Willy Claes, a trebuit sa demisioneze deoarece încasase, pe vremea cand era in guvernul Belgiei, un important comision pentru partidul sau din partea unei firme italiene de armament care dorea sa obțină o comandă din partea statului belgian.

La fel, tot prin comenzi de armament, de asta data pentru export, se explica si unele din donațiile de care a beneficiat, in aceeași perioada, partidul crestin-democrat german, prin intermediul direct al cancelarului de arunci -- si parintele reunificării -- Helmut Kohl.

In Austria, chiar si astăzi, partidele politice pot primi finanțare din străinătate fără niciun control asupra sursei banilor. Austria e chiar o țară in care partidele politice au voie să primească donații anonime.

Legea finanțării partidelor in Germania rămâne insa un model, cu atat mai mult cu cat ea a influențat legislația in alte țări. Principiul de bază, fundamental, al finanțării partidelor este acela că partidele politice si reprezentanții lor in instituțiile legislative si executive nu trebuie să-și datoreze functionarea unei finanțări exterioare.

A câștiga alegerile costă insa foarte mult, campaniile electorale sunt foarte costisitoare iar fondurile legale ale partidelor sunt limitate. Asa încât, partidele se întorc deseori spre o finanțare ilegală, oferindu-le donatorilor favoruri si avantaje in eventualitatea ca vor ajunge la putere gratie acestor donații.

----------

Anunţul fostului premier Iurie Leancă că se retrage din PLDM pentru a-şi crea un nou partid a readus oarecum în discuţii problema finanţării partidelor politice în Moldova. Mai mulţi analişti au remarcat că pentru prima dată în istoria ţării se vorbeşte despre un partid finanţat de cetăţeni de o manieră transparentă şi nu din bani cu proveniență dubioasă.

Actuala legislaţie privind activitatea partidelor politice prevede că pentru a fi înregistrat un partid trebuie să aibă minimum patru mii de membri. Iar finanţarea vine din cotizaţiile de membru, donaţiile persoanelor fizice sau juridice şi, în anumite condiţii, din bugetul de stat. Teoretic, fiecare din actualele partide din Moldova primeşte bani de la cetăţeni, sub formă de donaţii, aşa cum este trecut şi în rapoartele lor financiare. În practică, însă, lucrurile stau altfel, constată experţii. „Partidele sunt ale unui singur jucător, care este şi finanţatorul de regulă” spunea într-un interviu pentru Europa Liberă sociologul Ion Jigău. Expertul de la Asociaţia Promo-lex Pavel Postică notează şi el că fondurile partidelor nu sunt tocmai transparente. Acestea provin de la liderii, mai cu seamă financiari, ai partidului, iar ajung în contul formaţiunii prin schema donatorilor fictivi:

„În momentul de faţă s-ar părea că partidele politice sunt finanţate de un număr foarte limitat de persoane, acei care sunt în fruntea partidului şi cei care au o anumit putere de decizie în partid. respectiv, nu sunt finanţate de un număr foarte mare de oameni.”

Situaţia este oarecum încurajată şi de imperfecţiunile din legislaţie, spune expertul. Există mai multe lacunele tehnice care fac practic imposibilă finanţarea masivă a partidelor de către cetăţeni, afirmă Pavel Postică:

„Sunt nişte chestii tehnice de tip – ca să încasezi banii trebuie să ai aparat de casă. Câte aparate de casă poate să aibă un partid politic? În asemenea condiţii, cum poate omul dintr-o primărie, sau dintr-un sat îndepărtat să contribuie la finanţarea unui partid cu 5 lei, dacă el atâta are şi atâta poate? Ideea generală lansată de domnul Leancă am înţeles-o. el se arată nemulţumit de finanţarea care probabil a avut loc în partidul din care a plecat. El încearcă să meargă pe ideea lansată de Obama în alegeri, care a obţinut foarte multă finanţare de la oamenii simpli, a schimbat accentele de la finanţarea din partea marilor corporaţii la finanţarea din partea poporului. Pur şi simpli în SUA mecanismul este prevăzut. În Republica Moldova este imperfect.” sound 3

Noua lege privind finanţarea partidelor şi a campaniilor electorale, votată deocamdată doar în prima lectură va facilita mecanismul de obţinere a donaţiilor din partea persoanelor fizice, însă doar parţial. Fluxul donaţiilor şi proveniența acestora, însă, ar urma să fi verificată mai minuţios, CEC urmând să obţină împuterniciri sporite pentru verificarea onestităţii partidelor. În opinia lui Pavel Postică, accentele trebuie puse pe finanţarea partidelor din cotizaţiile de membru, mai curând, decât pe donaţiile de la persoane terţe:

„Acesta trebuie să fie pilonul de bază. Pentru dacă toţi 4000 de membri, câţi trebuie să aibă un partid minim, contribuie regulat cu o donaţie sau cotizaţie de 20 de lei pe lună, să zicem. Înmulţind la 4 mii de membri face 80 de mii de lei. Îţi permiţi să întreţii un sediu, să faci activităţi. Deci, finanţarea din partea membrilor ar trebui să fie prioritară.” Sound 4

Va reuşi Iurie Leancă să atragă din contribuţia cetăţenilor fonduri suficiente pentru a lansa şi susţine o formaţiune politică, întreţinerea căreia, potrivit unor experţi, se ridică la circa o sută de mii de lei lunar, rămâne un semn de întrebare. Însă aşa cum remarca într-un comentariu sociologul Doru Petruţi „dacă domnia sa va reuşi să revoluţioneze problema finanţării partidelor politice, asigurând transparenţa fondurilor, jos pălăria.”

XS
SM
MD
LG