Linkuri accesibilitate

…de vorbă cu expertul economic Galina Şelari. De ce un bilet la maxi-taxi de la Tiraspol la Chişinău costă dublu faţă de călătoria retur?

Bun găsit, stimați ascultători, la o nouă ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. La microfon Radu Benea. Din sumarul ediţiei:

Cele două maluri ale Nistrului ar trebui să-şi unească eforturile pentru a face faţă împreună crizei economice regionale, spune oaspetele ediţiei de astăzi, expertul economic Galina Şelari. De ce un bilet la maxi-taxi de la Tiraspol la Chişinău costă dublu faţă de călătoria retur? Şi… Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg examinează în premieră condiţiile de detenţie din regiunea transnistreană.

Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri şi principalele evenimente ale săptămânii trecute:

***

Liderul administraţiei de la Tiraspol Evgheni Şevciuk a majorat până la 20% taxele vamale la importul de mazăre verde şi porumb, inclusiv cea conservată. Totodată, au fost introduse taxe vamale noi de 5% la importul porcinelor. Decizia e motivată prin nevoia protecţiei producătorilor locali. Şeful comitetului pentru preţuri Vitali Ulitka a declarat că Transnistria „trebuie să analizeze la modul foarte serios problema înlocuirii importurilor, întrucât această chestiune ţine de securitatea alimentară”.

Potrivit statisticii locale, în 2014, în regiunea transnistreană s-a înregistrat o scădere a producţiei de lapte şi ulei vegetal. În schimb, a crescut volumul producţiei de mezeluri, făină şi crupe. Însă, per total, sectorul agrar din stânga Nistrului a avut, anul trecut, o cădere de 20 la sută. Agricultura are o pondere de numai 5-6 la sută în Produsul Intern Brut al regiunii, a declarat şeful ministerului agriculturii de la Tiraspol Andrei Kirsta.

Şi tot statistica locală a anunţat că la 1 ianuarie, în Transnistria erau înregistraţi 102,5 mii de oameni care lucrează – datele nu iau în calcul sectorul micului business. 58,4% din cei care au un loc de muncă şi lucrează sunt femei.

Tot săptămâna trecută, presa de la Tiraspol a publicat precizările făcute în legătură cu introducerea noului regim de intrare în Transnistria, care va începe să fie aplicat deja din 15 februarie. Amendamentele au fost aprobate de liderul transnistrean Evgheni Şevciuk la sfârşitul anului trecut. Şefa serviciului de migraţiei Svetlana Kulikova a explicat că regulile de intrare în regiune pentru cetăţenii Moldovei, Ucrainei şi Rusiei rămân neschimbate. Însă cetăţenii din aşa numita străinătate îndepărtată vor putea să ajungă în Transnistria doar având asupra loc o invitaţie sau un permis de intrare. După cum s-a anunţat, invitaţii vor putea solicita persoane fizice şi juridice. Permisiunea de intrare poate fi eliberată în punctele de control vamal şi al migraţiei de la intrarea în regiunea transnistreană, în cazul în care persoana călătoreşte pentru o perioadă mai mică de 45 de zile. Dacă vizita depăşeşte 45 de zile, atunci persoana are nevoie de invitaţie. Noile reguli nu vizează militarii pacificatori, corpul diplomatic, studenţii, jurnaliştii străini acreditaţi în Transnistria, membrii echipajelor de transport fluvial, aerian, auto şi de cale ferată. La fel, în categoria imigranţi nu intră slujitorii comunităţilor religioase, angajaţii cu contract internaţional, persoanele care acordă ajutor umanitar.

Şefa diplomaţiei nerecunoscutei republici transnistrene, Nina Ştanski, făcând un bilanţ al activităţii sale de anul trecut, a spus că Transnistria continuă să-şi dezvolte relaţiile externe şi activităţile comune cu organizaţiile internaţionale – Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Programul ONU pentru Dezvoltare şi UNICEF. Referindu-se la vectorul de dezvoltare a Transnistriei, Nina Ştanski a spus că din 32 de mii de paşapoarte eliberate anul trecut de Ambasada Rusiei la Chişinău, jumătate le-au primit locuitori din stânga Nistrului.

Pe fondul crizei bugetare fără precedent din regiunea transnistreană, administraţia oraşului Tiraspol a raportat anumite succese. Veniturile bugetare anul trecut au fost de 105%. Cele mai mari venituri s-au încasat din plăţile pentru parcare şi pentru activitatea comercială. Anul trecut, administraţia locală a distribuit 46 de apartamente locuitorilor din Tiraspol – pe lista celor care aşteaptă îmbunătăţirea condiţiilor de trai în oraş se află 1818 familii.

Ambasada americană din R.Moldova anunţă o nouă competiţie în cadrul programului „Granturi pentru democraţie”. Într-un comunicat de presă al ambasadei se spune că pot participa organizaţii ale societăţii civile din Moldova cu proiecte care să contribuie la dezvoltarea democraţiei şi societăţii civile. Sînt salutate proiectele care au ca priorități consolidarea şi promovarea societăţii civile, a instituţiilor democratice şi a protecţiei mediului, instituţionalizarea unor procese deschise, pluraliste şi democratice la nivel local, educaţia civică, participarea publicului la luarea deciziilor, accesul liber la informaţie, libertatea exprimării, transparenţa în conducere şi buna guvernare, consolidarea încrederii. Programul nu finanţează proiectele ce vizează ajutorul umanitar sau activităţile de caritate; proiecte legate de sănătate, activităţi politice şi de partid; cercetări ştiinţifice: conferinţe şi/sau călătorii individuale în străinătate sau activităţi comerciale.

***

Europa Liberă: Anul 2015 se anunță a fi unul foarte dificil pentru regiunea transnistreană, după cum recunosc şi autorităţile. Pe lângă faptul că este ultimul an când exportatorii mai pot beneficia de preferințele comerciale autonome pe piața UE - autoritățile urmând să decidă dacă Transnistria se alătură sau nu Acordului de Asociere semnat de Chișinău - o puternică criză economică se face simțită în regiune. Colega mea, Lina Grâu a stat de vorbă despre starea actuală şi soluţii cu Galina Șelari, director executiv la Centrul de Investigații Strategice și Reforme din Chişinău.

Galina Șelari

Galina Șelari

Galina Șelari: Eu cred că noi toți, și în primul rând societatea civilă, dar și presa, care tot e o parte importantă a societății, trebuie să încercăm să ne schimbăm percepția – să nu mai vorbim despre malul drept și malul stâng ca despre fenomene separate, ci să încercăm să ne reformatăm gândirea și să vedem situația pe ambele maluri ale Nistrului la modul complex, ca un tot întreg. Pentru că în situația regională în care noi ne-am pomenit, subliniez, ne-am pomenit noi, împreună, cred că singura sursa stabilă de dezvoltare, sursă pe care suntem obligați să o folosim, suntem noi înșine. Iar pentru a folosi această sursă internă de cooperare, trebuie să învățăm să gândim pozitiv.

Să explic ce am în vedere. Și pe malul drept, și pe malul stâng acum este o situație economică deloc simplă. Și malului drept, și malului stâng le va fi foarte greu să supraviețuiască fără asistență externă. Ambele maluri au de suferit de pe urma a ceea ce se întâmplă în Ucraina, pentru că tranzitul comercial prin Ucraina a devenit mult mai complicat. Iată de ce am ajuns cu toții într-o situație foarte dificilă. Și cred că trebuie să înțelegem că tensionarea relațiilor politico-economice dintre partenerii noștri de bază are un impact și asupra noastră. Sancțiunile reciproce care sunt impuse – mai întâi de UE și apoi de Rusia – indiscutabil ne complică viața, pentru că aceștia sunt partenerii noștri de bază, la care nu putem renunța. Transnistria, care spune că partenerul său de bază în care își pune speranța este Rusia, nu poate renunța la UE, iar Republica Moldova, malul drept, este cu speranța la UE, dar nu are cum să renunțe la relațiile cu Rusia, ar fi absurd. Astfel încât suntem într-o situație comparabilă.

Mai mult decât atât, dependența noastră reciprocă a crescut, odată cu această criză regională. De exemplu, Centrala electrică de la Cuciurgan este singura sursă reală de asigurare cu energie electrică a malului drept al Republicii Moldova, aceasta este o realitate tehnică. Iată de ce trebuie să ne coordonăm acțiunile și în niciun caz să nu începem să inventăm mecanisme care ar complica viața agenților economici de pe ambele maluri ale Nistrului.

Europa Liberă: Ați spus că tensiunile dintre marii actori externi influențează foarte mult relația dintre Chișinău și Tiraspol, pe de altă parte, afirmați că cele două maluri ar trebui să se apropie pentru a depăși criza. Ce mecanisme vedeți pentru această apropiere?

Galina Șelari: Cred că vom putea face acest lucru dacă ne vom pune ca scop în primul rând să minimizăm pierderile de pe urma crizei și să folosim această criză ca un impuls pentru schimbare. Trebuie să începem să facem transformări nu pentru că acestea sunt cerute din afară, ci pentru a ne face ordine acasă la noi. Pentru că, având actualul potențial și structură a economiei, nu suntem prea interesanți ca parteneri de integrare. Iar interesele noastre integraționiste, și acest lucru îl spun reprezentanții puterii de pe ambele maluri ale Nistrului, se reduc, în funcție de vectorul dorit de integrare, la calcularea beneficiilor pe care l-am putea avea de pe urma respectivei integrări. Comparând unde e mai bine, autoritățile se întreabă: „Cine ne oferă mai mult?”. Și, din păcate, nimeni nu-și pune întrebarea ce putem oferi noi. Pentru că avem și noi lucruri de oferit.

Dar, pentru a pune problema în acest fel, trebuie să acceptăm ideea că am trecut la niște condiții de piață. Lumea în jurul nostru s-a schimbat și trebuie să ne schimbăm și noi și să ne maturizăm ca participanți la economia de piață.

Este deja clar că euforia anilor 90 a trecut, când credeam că produsele noastre agricole ne vor acoperi toate necesitățile și nu mai trebuie să producem nimic. Eu sper că toată lumea a înțeles deja că produse agricole în regiunea noastră avem capacitatea de a produce nu doar noi, sunt de fapt foarte mulți producători. Dar noi avem alte posibilități. De exemplu, uităm că pentru produsele ecologice nu este limitată nicăieri de niciun fel de cote și, având solurile pe care le avem, putem pune accent pe această producție. Pentru că pentru a deveni parteneri de integrare eficienți – fie pentru Europa, fie pentru Uniunea Eurasiatică – sistemele de calitate oricum trebuie puse la punct, la fel ca și sistemul de securitate a produselor alimentare. Am putea analiza ce nu merge bine în sistemele noastre bancare și ridica gradul de transparență - și acest lucru trebuie făcut oricum. La fel cum trebuie să luptăm cu corupția, pe ambele maluri ale Nistrului, indiferent de vectorul dorit de integrare.

Iată de ce cred că până când nu ne vom schimba noi înșine, pe interior, nu vom putea avansa. Și acum avem o șansă – șansa e a construi niște relații cel puțin de coordonare dintre noi, ca să nu ne mai încurcăm unii pe alții, ca să încetăm să ne mai bucurăm atunci când ceva nu merge bine pe malul stâng, iar cei de acolo să nu se mai bucure atunci când ceva nu e bine la noi. Până când nu vom ajunge să înțelegem că nu există necaz străin și neplăceri străine, nu vom reuși nimic bun.

Europa Liberă: Veniturile bugetare sunt acum foarte mici în regiunea transnistreană, motiv pentru care au apărut restanțe la plata salariilor și pensiilor. Ce soluții are Transnistria pentru a ieși din această situație?

Galina Șelari: Transnistria nu este pentru prima dată într-o astfel de situație, așa că va găsi cu siguranță o soluție și sunt convinsă că nu fără sprijin din partea Federației Ruse. În ceea ce privește reținerile la plata salariilor, acestea există și la noi, doar că sunt mai mici. Faptul că Transnistria de facto există, însă de jure practic nu, face ca găsirea unei ieșiri din situație să fie mai dificilă pentru Tiraspol, dar eu cred că oricum Transnistria va identifica soluții.

Europa Liberă: Anul 2015 este ultimul în care mai sunt valabile pentru Transnistria preferințele comerciale autonome. Până la sfârșitul anului Tiraspolul trebuie să decidă dacă se va alinia sau nu la Acordul de Asociere cu UE pe care l-a semnat Republica Moldova. Din punct de vedere politic, Tiraspolul oficial spune că nu va face acest lucru, pentru că își dorește o integrare în Uniunea Eurasiatică, însă din punct de vedere economic aceasta poziție presupune pierderi considerabile. Ce soluții pot fi găsite aici?

Galina Șelari: Cred că în cazul Transnistriei, ca și al Republicii Moldova, este vorba doar de schimbarea unor reguli de joc, pentru că cel puțin deocamdată în relațiile noastre comerciale cu UE nu s-a schimbat mai nimic. Adică, pentru produsele sensibile pentru Republica Moldova deocamdată agenții economici din UE nu au libertatea deplină, iar pentru produsele sensibile pentru UE nu există comerț total liberalizat pentru agenții economici din Republica Moldova, adică există cote. Ceea ce înseamnă că s-a schimbat de facto doar ideologia.

Iată de ce cred că lucrurile se vor schimba din momentul în care Republica Moldova va începe – dacă va începe – să implementeze la modul creativ Acordul de Asociere, inclusiv partea care ține de comerțul liber. Dar să facă asta nu doar în vorbe. Am auzit de la oficialii noștri că în 2015 trebuie să aprobăm 300 de directive ale UE. Dacă vom avea o astfel de abordare pur formală a acestui Acord, atunci nu vor fi găsite niciun fel de soluții.

Nouă ni s-a spus foarte clar că noi deocamdată nu putem pretinde la statutul de țară-candidat la UE. Acest lucru înseamnă că noi nu avem angajamente de a corespunde absolut total întregii legislații a Uniunii Europene. Înseamnă că din aceste 300 de directive noi trebuie să le alegem pe cele prioritare și să propunem un plan în care să le indicăm pe cele cu care vom începe. Și dacă acest plan de priorități, de exemplu, va fi coordonat de noi cu colegii de pe malul stâng al Nistrului, acest lucru va însemna că mecanismele au fost găsite sau, cel puțin, are loc căutarea acestora. Și, respectiv, va fi și o reacție a partenerilor noștri de bază – a Uniunii Europene și a Uniunii Eurasiatice, a Federației Ruse.

Și în mod categoric nu cred că tensionarea situației în interiorul țării poate cumva determina stabilitatea dezvoltării economice a uneia dintre părțile acesteia.

Europa Liberă: În această situație dificilă în care se află Transnistria, există lucruri pe care le poate face Chișinăul pentru a ajuta oamenii de acolo, pentru a nu admite o degradare și mai mare? Există mecanisme pentru a face acest lucru, există interes?

Galina Șelari: Exact! Aș începe cu al doilea aspect – există oare interes? Este foarte greu de spus ce poate face Chișinăul, având în vedere că din diferite motive, inclusiv din cauza alegerilor, chiar și reprezentanții politici de multe luni nu se mai întâlnesc. Dacă oamenii care sunt abilitați cu luarea deciziilor nu se întâlnesc, înseamnă că soluțiile politice nici măcar nu sunt discutate. Și atâta timp cât dialogul nu va fi restabilit, este devreme să discutăm despre careva decizii.

În al doilea rând, nu este foarte clar cum are de gând să iasă din actuala situație critică malul drept al Republicii Moldova. Indiscutabil, toate mecanismele de susținere care ar putea exista trebuie examinate în complex. Așadar, dacă vom reuși să restabilim dialogul și să convenim acest plan complex, atunci poate că vom avea succes.

Europa Liberă: Care ar fi recomandările Dvs. în calitate de expert – ce ar putea face Chișinăul pentru a ușura viața oamenilor de pa ambele maluri?

Galina Șelari: Chișinăul trebuie să fie inițiatorul reluării dialogului, pentru că Republica Moldova totuși este partea de stat recunoscută internațional și, deci, are o responsabilitate mai mare, și să încerce să găsească soluții constructive comune care să ne ajută să trecem peste aceste vremuri grele.

Europa Liberă: În contextul regional foarte complicat multă lume are tendința să vadă Transnistria drept un potențial focar de instabilitate în zona noastră. Vedeți potențial pentru așa ceva?

Galina Șelari: Sunt convinsă că pentru a detona situația, cineva trebuie să dea foc la fitil. Că acest lucru nu-l va face Transnistria, sunt absolut convinsă. Și sper foarte mult că toată lumea va avea rațiunea necesară să nu facă asta. Pentru că este indiscutabil îngrijorător ceea ce se întâmplă, inclusiv faptul că Ucraina concentrează trupe la frontiera cu Transnistria. În această situație e suficientă prostia cuiva. Vedeți măcar și exemplul de la Gumri – prostia unui om a creat foarte multe probleme în relațiile dintre state. Iată de ce, atunci când sunt create astfel de situații, o prostie a cuiva poate avea efecte neașteptate și devastatoare. Eu sper că vom avea cu toții suficientă rațiune și o tensionare în zona noastră va putea fi evitată.

Europa Liberă: Şefa Centrului de Investigații Strategice și Reforme din Chişinău, Galina Şelari, în dialog cu Lina Grâu.

***

Europa Liberă: Cei care călătoresc cu maxi-taxi-ul de la Tiraspol la Chişinău au observat desigur că, în ultima vreme, trebuie să plătească un preţ dublu pe bilet decât la revenirea acasă, chiar dacă vor călători cu aceeaşi unitate de transport şi cu acelaşi şofer. De ce se întâmplă aşa? A încercat să afle corespondenta noastră Karina Maximova. Revine la microfon, Lina Grâu.

„La Tiraspol, Tiraspol. La Bender, domnișoară? Bender...”

Săptămâna aceasta locuitorii și oaspeții principalului oraș al Transnistriei au fost șocați de noile prețuri la călătoria cu maxi-taxi-ul pe ruta Tiraspol-Chișinău. Pentru a ajunge în capitala Republicii Moldova de la Tiraspol oamenii vor plăti, din 4 februarie, 64 lei 80 bani. Prețul anterior a fost de 63 lei. Prețul biletelor la gara auto de la Tiraspol se schimbă aproape în fiecare zi, în timp ce la Chișinău prețul biletelor cu destinația retur rămâne constant - 36 lei 50 bani. Pasagerii maxi-taxiului care pleacă din Chișinău sunt revoltați să constate acest fapt:

„De acolo, de la Tiraspol, e mai scump să ajungi aici, la Chișinău. De acolo costă 64 lei, iar de aici – 36”.

O studentă se dă cu părerea în căutarea unei explicații:

„Am auzit că la Tiraspol se plătește impozitul dublu - și acolo, în Transnistria, și aici, în Moldova. Iar Chișinăul plătește o singură dată”

Un șofer de maxi-taxi explică diferența la prețul biletului prin slăbirea valutei naționale a Republicii Moldova:

„Să nu plecați nicăieri, imediat plecăm. Diferența este foarte mare. Acolo e Transnistria și ei decid. Leul nostru scade. Astăzi valorează 50 de copeici transnistrene. Adică, 100 de lei de-ai noștri sunt 50 de ruble de-ale lor”.

Iar o pensionară care a cumpărat bilet de la Chișinău la Tiraspol se plânge că pensia transnistreană, care i-a fost redusă, nu-i ajunge pentru nimic.

„Acum plătim și pentru troleibuz o rublă. Ni se spune că nu e mare lucru. Ne-au scos 150 de ruble pro-rusești, și încă 50 de ruble nu știu de care ne-au mai scos. Mai pe scurt, mi-au rămas o mie de ruble. Pentru apartament plătesc 300, pentru servicii – 300-350 minim. Și ce-mi mai rămâne dintr-o mie? Eu sunt invalid de gradul doi, nu sunt în stare nici rubla aia în troleibuz să o plătesc atunci când trebuie să merg la medic”.

Încercând să-și explice de ce se produc schimbări atât de negative în viața cotidiană, oameni ajung cu raționamentele la nivelul unde sunt adoptate deciziile și la liderul regiunii transnistrene:

„Eu, de exemplu, ca intelectual, atunci când am votat pentru Șevciuk, am avut a anumită simpatie față de el. Nu doar pentru felul cum arată, cum vorbește, cum se comportă. El este un om instruit, este economist. Dar mie mi se pare că de fapt nu el conduce, că de fapt el este condus”.

La casa de bilete a gării auto de la Tiraspol ne-au explicat creșterea costului călătoriei prin scăderea cursului leului în Transnistria. Dacă la sfârșitul anului un leu valora 70 de copeici transnistrene, acum acesta este cotat la 59 copeici. Însă pentru pasageri o diferență de preț atât de mare este de neînțeles și de neacceptat, mai ales că scumpirea călătoriei în Transnistria s-a produs pe fundalul scăderii simțitoare a costului motorinei cu care se alimentează majoritatea maxi-taxiurilor. Prețul motorinei a scăzut de la 1,14 dolari la 0,8 dolari la litru.

***

Europa Liberă: După o pauză de aproape o lună, la piaţa din Tiraspol a reapărut pe tejghele peştele, dar… s-au rărit cumpărătorii. Peştele, un aliment relativ ieftin până nu demult şi de aceea unul de bază pentru oamenii cu venituri mici şi pentru pensionari, s-a scumpit după o aparentă reducere a taxelor vamale. Un reportaj de Karina Maximova, rezumat şi prezentat de Lina Grâu:

Aproape jumătate dintre mesele din raionul de pește din piața de la Tiraspol nu au fost ocupate în luna ianuarie. Antreprenorii refuzau să lucreze în condițiile în care au fost ridicate taxele vamale pentru importul de pește proaspăt, și asta pentru că noile taxe au făcut această mică afacere neprofitabilă.

Din 1 februarie unii comercianți de pește proaspăt au revenit la locurile lor de muncă, afișând prețuri noi, care s-au dovedit a fi mult prea mari pentru o bună parte dintre cumpărători. Iată ce povestește o vânzătoare:

„Acum vindem peștele mai ieftin decât înainte, dar având în vedere că s-au adăugat taxele vamale, iese oricum scump pentru oameni. Știți, fiecare lege are diverse portițe. Așa și în această lege cu privire la reducerea taxelor există o virgulă care permite o interpretare diferită. Nu ne-au spus nimic concret. La televizor au transmis că taxa de 10 la sută și a fost redusă la 5 la sută. Dar de fapt acolo scrie că reducerea e „de la 5 la sută”, așa că s-a micșorat doar cu câteva copeici. Avem caras viu, mare, abia scos din apă, o frumusețe – doar 20 de ruble. Dar oamenii oricum vin și ne spun că e prea scump...”

De cele mai multe ori, cumpărătorii privesc tejghelele, compară prețurile și pleacă. La piața de la Tiraspol nu mai poți vedea abundența de acum câteva luni de oferte de pește la preț accesibil. Iată ce spune în acest sens o vânzătoare cu o experiență de 30 de ani:

„Stăm fără să vindem nimic. Oamenii nu au bani. Unul sau doi oameni pe oră, și atunci dacă îi strigi, te rogi de ei să se apropie, să cumpere pește. Oamenii au dispărut. Unde? Nu înțeleg! Pensionarilor nu li se mai dă suplimentul de 200 de ruble, au trecut sărbătorile, Revelionul și oamenii au rămas chiar fără bani”.

Colegele vânzătoarei au și ele un punct de vedere:

„Da, autoritățile au reacționat, au redus un pic taxele vamale, peștele a apărut, dar oricum s-a scumpit cu 5-10 ruble. Am obținut doar o mică reducere. Iată că stăm de o săptămână și vindem, oamenii vin, se uită și ne întreabă: „De ce peștele e atât de scump?” Mai ales carasul e scump, 25-30 de ruble. Oamenii întreabă de ce nu am redus prețul. Nimeni nu înțelege că prețul a crescut pentru că a fost pusă această taxă vamală”.

„Prețurile nu sunt foarte mici. Oamenii umblă, se uită, vindem puțin, slab de tot. Prin piață în general vine puțină lume, nici nu-mi dau seama unde au dispărut cu toții. Trebuie să ne gândim ce facem mai departe”.

„Merge prost. Cum am stat, așa și stăm. Mai vin doar cei care mai aveau câte o rezervă de bani”.

„Nu avem deloc de lucru. Nu sunt cumpărători. Doar oameni în vârstă, care nu au bani, și atât”.

„A fost redusă taxa vamală nesemnificativ, foarte nesemnificativ, cu doar câteva copeici. Da noi lucrăm așa: am vândut – am adus marfă nouă, nu ni se întâmplă să stea același peste zile întregi. Nu am lucrat o lună întreagă, am ieșit doar pe 1 februarie. Eu stau în piață, dar am diabet zaharat și trebuie să mănânc pește. Am cumpărat trei pești, am plătit 30 de ruble. Și am luat doar caras simplu, nu cine știe ce soiuri nobile. Taxele nu au fost reduse atâta cât s-a promis”.

Iată ce cred despre noul preț la pește și cumpărătorii:

„Sigur că simțim majorarea de prețuri. Vom cumpăra mai puțin, dar oricum trebuie să luăm ceva, că nu putem sta flămânzi. Cândva carasul și crapul erau la 12 ruble, 12,50. Acum nu ne mai putem permite”.

„Noi preferăm peștele adevărat, viu. Dar nu găsim acum așa ceva. Acolo este caras, dar arată rău. Și costă tocmai 30 de ruble, vă imaginați ce prețuri! Foarte scump”.

„Prețul este accesibil, inclusiv pentru pensionari, cred. Și peștele e destul de bun: și barbun, și caras – ceea ce luăm de obicei”.

„Carasul era 12 ruble, dar acum ce prețuri au pus! Idioți!”

„Desigur că e scump. Suplimentele la pensii au fost reduse, așa că mi se pare scump”.

***

Europa Liberă: Regiunea transnistreană a intrat din nou în vizorul Curţii Europene a Drepturilor Omului, de data aceasta cu un dosar ce vizează, în premieră, condiţiile de detenţie în închisori şi în arestul preventiv. CEDO a examinat, miercurea trecută, cauza Mozer contra Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse. În faţa curţii, reclamantul Boris Mozer s-a plâns că în cei doi ani petrecuți în închisoare în Transnistria nu a avut parte de îngrijirile medicale necesare şi condiţii adecvate de detenţie. Relatează, Tamara Grejdeanu:

Boris Mozer a ajuns pe mâna miliţiei transnistrene în anul 2008, fiind acuzat că a prejudiciat compania la care lucra cu 40 de mii de dolari. Ameninţându-l cu ani grei de închisoare şi persecutarea părinţilor, anchetatorii l-au forţat să îşi asume presupusul furt. Șantajați au fost şi părinţii lui, mai spun juriştii. Boris suferea de astm - în schimbul posibilităţii de a-i transmite medicamente, familiei i s-a cerut să achite suma pretinsa de 40 de mii de dolari.

A urmat plângerea expediată în adresa înaltei Curţi de la Strasbourg şi un răspuns prompt comunicat părţilor care, în opinia lui Ion Manole, preşedintele Asociaţiei PromoLex, a condiţionat schimbarea pedepsei sale, de la regim de închisoare, în arest la domiciliu, după ce a fost ţinut aproape doi ani în condiţii inumane. Ion Manole constată că despre respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană se vorbeşte doar atunci când apar în faţă cazuri de rezonanţă, pe când măsurile de intervenţie sunt necesare în permanenţă:

„Nu toate victimele din regiune au curajul, au dorinţa sau au informaţia necesară pentru a se adresa instituţiilor abilitate sau celor care ar putea într-adevăr să întreprindă unele măsuri. La nivel regional, mecanismele care există acolo nu sunt eficiente. Mai mult ca atât, ele de fapt nici legale nu sunt şi din aceste considerente responsabilitatea întreagă revine în primul rând Republicii Moldova”.

După audierile de miercuri, 4 februarie, Curtea va face publică hotărârea în cel puţin un an de zile.

Până acum, CEDO s-a expus în trei cazuri provenite din regiunea transnistreană. Unul similar, cazul Ilaşcu, al doilea Ivanţoc şi cel mai recent, cazul Catan – dosarul şcolilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană. Deşi Federaţia Rusă neagă implicarea sa în aceste cazuri, oricum, hotărârile Curţii o obligă ca stat să ia măsuri pentru ca astfel de situaţii să nu fie posibile, notează Vladislav Gribincea, directorul Centrului de Resurse Juridice:

„Aici, Comitetul de miniştri va vedea, de exemplu, la condiţiile de detenţie, câţi bani au fost alocaţi pentru renovare, ce s-a întâmplat pentru ca să se micşoreze numărul deţinuţilor din aceeaşi celulă, ce se întâmplă cu asistenţa medicală. Pentru Curtea Europeană este puţin relevant că acest caz vizează regiunea transnistreană sau Federaţia Rusă, sau teritoriul Republicii Moldova, fiindcă soluţiile ei vor fi aceleaşi. În cel mai bun caz, se pot îndeplini aceste lucruri, prin presiune sporită asupra Federaţiei Ruse. Există riscul să nu se întâmple nimic, cum nu s-a întâmplat nici în cauza Catan, dar va fi o bază pentru critici şi presiuni politice sporite asupra Federaţiei Ruse”.

Experţii de la PromoLex consideră că şi autorităţile de la Chişinău au de recuperat restante. În opinia lor, acestea trebuiau să examineze demersurile părinţilor şi să trimită o echipă medicală la Tiraspol, întrucât reclamantul era grav bolnav. Totuşi, cazul a ajuns în atenţia Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii, care cerea insistent informaţii despre starea lui de sănătate şi îi trimitea, prin părinţi, medicamente. Directoarea Centrului, Ludmila Popovici, susţine însă că nu în toate cazurile este posibilă intervenţia eficientă:

„Ei ne spuneau, de exemplu, în celula fiului meu sunt 25 de persoane, dintre care 7 sunt în stare gravă, pot să moară azi-mâine şi nimeni nu se uită la ei. Adică sunt informaţii de genul acesta, dar nu putem să facem mai mult. Şi iată, aici, autorităţile noastre ar trebui să asigure respectarea drepturilor, cel puţin la asistenţă medicală şi condiţii normale de detenţie”.

Actualmente, exista încă cel puţin 69 de dosare din regiunea transnistreană expediate la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, 26 dintre care sunt în aşteptarea unei hotărâri. Experţii notează că Republica Moldova este acuzată că nu ia toate măsurile necesare şi posibile pentru a asigura respectarea drepturilor omului în stânga Nistrului, chiar daca îşi anunţă oficial imposibilitatea de a deţine controlul asupra regiunii sale estice, iar Federaţia Rusă - pentru că susţine armat şi financiar regimul separatist de la Tiraspol.

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG